INTERNARE ÎNTR-UN CENTRU DE REEDUCARE. RECURS. PRINCIPIUL NON REFORMATIO IN PEIUS.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 372 Cod procedură penală, instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.
în cadrul sancţiunilor de drept penal, măsurile educative reprezintă - în raport cu pedepsele - o categorie distinctă şi, conceptual, mai uşoară decât acestea, după cum şi esenţa lor este diferită.
în recursul declarat numai de inculpatul minor, instanţa de casare nu poate aplica o pedeapsă privativă de libertate, înlocuind măsura educativă aplicată de instanţa fondului, deoarece s-ar încălca principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac a inculpatului.
Prin sentinţa penală nr. 401/23.06.2000, pronunţată în dosarul nr. 1297/ 2000, Tribunalul Bucureşti - secţia I penală, s-a dispus internarea inculpaţilor
C.F. şi I.A.C. într-un centru de reeducare, în conformitate cu art. 104 Cod penal, până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e Cod penal, cu aplic. aii. 99 şi urm. Cod penal.
S-a pus în vedefe inculpaţilor dispoziţia art. 108 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
în seara zilei de 1.01.2000, în jurui orei 22:30, partea vătămată M.D.I. se deplasa împreună cu fratele său, M.V.C. şi cu numitul G.H.A. pe Calea Ferentari dinspre Piaţa Ferentari către intersecţia cu şos. Sălaj. La un moment dat, aceştia au fost acostaţi de un grup format din inculpaţii I.A.G., C.F. şi învinuitul
D.R.DD., inculpatul I.Â.G. fiind cel care pretindea că îl cunoaşte, acesta fiind doar un pretext care pregătea sustragerea prin violenţă a telefonului mobil de la partea vătămată.
De menţionat că inculpatul, înainte de a-i acosta pe fratele şi pe prietenul • lui, au văzut când a împrumutat telefonul mobil unui al patrulea individ, care, după ce a vorbit, i-a restituit părţii vătămate şi a plecat într-o altă direcţie. Acest fapt a fost confirmat de partea vătămată, care a menţionat că în grup se afla şi numitul Gh. L.A., căruia i-a împrumutat telefonul său, marca Motorola, iar ulterior i l-a restituit şi i-a introdus în buzunarul de la piept din interiorul hainei de stofă pe care o purta.
în acest sens, după ce au observat că partea vătămată are un telefon mobil asupra sa, inculpaţii s-au hotărât să-l sustragă prin violenţă şi sub pretextul că l-ar cunoaşte, au reuşit să abordeze grupul celor trei şi să intre în discuţii cu aceştia, provocând imediat, pentru început, o altercaţie verbală.
Partea vătămată M.D.I. şi Gh. H.A. le-au spus inculpaţilor să-i lase în pace, deoarece nu-i cunosc şi nu doresc să intre în discuţii cu aceştia. în acest moment, inculpaţii au devenit violenţi în limbaj, ameninţându-i pe cei trei cu bătaia.
Inculpatul a trecut în spatele părţii vătămate şi a început să-l îmbrâncească, timp în care l-a blocat pe partea vătămată din faţă, punându-i cotul mâinii drepte în zona feţei şi lovindu-l cu genunchiul, iar cu mâna stângă i-a sustras
telefonul mobil marca Motorola din buzunarul interior al hainei, după care au avut brusc o atitudine calmă, fără a mai reacţiona violent prin gesturi şi limbaj.
în prezenţa organelor de poliţie, partea vătămată, împreună cu cei doi martori, a recunoscut pe agresori şi, fiind legitimaţi cu această ocazie şi imobilizaţi, au aflat că se numesc C.F. şi I.A.G.
Tribunalul a reţinut că inculpaţii I.A.C. şi C.F. au sustras prin violenţă şi ameninţare telefonul părţii vătămate, fapta acestora întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. a Cod penal.
La luarea măsurii educative, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, atitudinea nesinceră a inculpaţilor, acoperirea prejudiciului şi vârsta acestora (14 ani).
Tribunalul a avut în vedere şi concluziile referatelor de anchetă socială efectuate în cauză şi în care se arată că inculpaţii au doar două clase şcolare şi au mai săvârşit fapte cu caracter penal.
împotriva aceste hotărâri, în termen legal, au formulat apel inculpaţii C.F. şi I.A.G., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul măsurii educative aplicate.
Inculpaţii minori au solicitat aplicarea unor pedepse privative de libertate, orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Examinând hotărârea pronunţată în cauză sub aspectele invocate de inculpaţi, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile formulate nu sunt fondate, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
în mod corect, prima instanţă a aplicat inculpaţilor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, conform art. 104 Cod penal, cu referire la art. 106 Cod penal, ţinând cont de circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpaţilor, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările şi modul de comitere, faptul că inculpaţii aveau la data săvârşirii faptei 14 ani, au mai comis fapte antisociale şi au absolvit doar două clase primare.
Potrivit art. 372 Cod procedură penală, instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel.
Or, prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, conform solicitării inculpaţilor, s-ar încălca acest principiu al neagravării situaţiei în propria cale de atac, având în vedere că, potrivit art. 100 alin. 2 Cod penal, pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative (printre care se numără şi internarea într-un centru de reeducare) nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
în alin. 1 al aceluiaşi articol se arată că la alegerea sancţiunii care se poate aplica inculpaţilor minori se ţine seama de gradul de pericol social al faptei, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit.
Ţinând cont de aceste împrejurări, Curtea constată că sancţiunea aplicată celor doi minori poate conduce la reeducarea acestora, mai ales că, pe durata internării, li se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.550/2000) NOTĂ: Hotărârea de mai sus a rămas definitivă prin respingerea recursului conform deciziei nr.1491/2001 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia penală. Problema de drept în discuţie a fost rezolvată corect de instanţă. Verificând hotărârea pronunţată atât sub aspectele invocate de inculpaţi, cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa de apel nu a observat că, prin sentinţa apelată, s-a dispus internarea într-un centru de reeducare a inculpaţilor minori până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Stabilirea duratei acestei măsuri pare imposibilă faţă de dispoziţiile art. 106 şi 107 C.p.
Măsura educativă durează, în principiu, până la majorat. Dacă minorul, în cursul unui an de la internare, dă dovezi temeinice de îndreptare, de sârguinţă la învăţătură şi la însuşirea pregătirii profesionale, poate fi eliberat înainte de a deveni major. (Judecator Ioana Surdescu)
