Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Motiv de revizuire. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Invocarea, pe calea revizuirii, a omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 3201C.proc.pen. şi a greşitei nereţineri a dispoziţiilor art. 74 C.pen. nu poate fi primită, în primul rând întrucât, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile arătate expres şi limitativ în art. 394 C.proc.pen., iar pe de altă parte, deoarece pe calea revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, nu mai pot fi repuse în discuţie aspecte legate de existenţa infracţiunii, circumstanţele comiterii, vinovăţia inculpatului ori pedeapsa, acestea intrând în autoritate de lucru judecat.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 1809 din 14 decembrie 2011
Prin sentința penală nr. 146 din 14.10.2011 pronunțată de Judecătoria M. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul N.T.D aflat în stare de deținere la Penitenciarul Ploiești privind sentința penală nr. 188 din 17.12.2010 a aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Condamnatul N.T.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 188 din 17.12.2010 pronunțată de Judecătoria M. prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 C.pen., arătând, în motivarea cererii, că în cazul său nu au fost reținute dispozițiile speciale ale art. 3201C.proc.pen., solicitând admiterea cererii și aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei.
în urma examinării actelor și lucrărilor cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de condamnatul N.T.D. s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 188/17.12.2010 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr. 1617/259/2010, prin care în temeiul art. 208-209 C.pen. i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a reținut că, potrivit referatului întocmit la data de 13.09.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria M. a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de revizuentul N.T.D., motivat de faptul că la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), după ce în tot cursul procesului penal, inculpatului i-a fost asigurată asistența obligatorie, prin apărătorul din oficiu, iar dispozițiile cuprinse în art. 3201pct. 7 C.proc.pen. nu au fost aplicate deoarece la data modificării Codului prin Legea nr. 202/2010, intrată în vigoare la data de 25.11.2010, cauza se afla în etapa cercetării judecătorești.
în urma analizei considerentelor expuse în sentința penală nr. 188/17.12.2010 pronunțată de Judecătoria M. și a celor din decizia penală nr. 406/31.03.2011 a Curții de Apel Ploiești, instanța de fond a reținut că ambele instanțe au constatat că nu se justifică aplicarea procedurii speciale reglementate prin art. 3201C.proc.pen., întrucât la data solicitării se depășise momentul procesual prevăzut în aceste dispoziții.
Totodată, examinând cererea în raport de cazurile restrictive stabilite de legiuitor în art. 394 C.proc.pen., respectiv când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia, instanța de fond a apreciat că motivul invocat de revizuent nu se regăsește în niciunul dintre acestea, astfel că cererea de revizuire a fost respinsă, ca neîntemeiată.
împotriva sentinței penale nr. 146 din 14.10.2011 pronunțată de Judecătoria M. a declarat recurs, în termen legal, revizuentul N.T.D. care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința, susținând că în mod greșit instanțele nu au făcut aplicarea art. 3201C.proc.pen., deși a recunoscut comiterea faptei în totalitate încă de la primul moment al cercetărilor.
Totodată, s-a susținut că instanțele nu au avut în vedere nici circumstanțele atenuante de care beneficiază, în sensul că este singurul întreținător de familie, are trei copii în întreținere, soția nu realizează venituri, iar singura sursă financiară este pensia bunicului patern, în cuantum de 350 lei.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 3856alin. (3) C.proc.pen., a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar criticile invocate de revizuent nu se justifică, reținând următoarele:
Condamnatul N.T.D. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 188 din 17.12.2010 pronunțată de Judecătoria M., susținând că, deși a recunoscut infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, instanțele nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201C.proc.pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
S-a motivat că în conformitate cu art. 393 alin. (1) C.proc.pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă, pentru cazurile arătate expres și limitativ în art. 394 din același cod.
în urma examinării actelor și lucrărilor cauzei s-a reținut că prin sentința penală nr. 188 din 17.12.2010 pronunțată de Judecătoria M., definitivă prin decizia penală nr. 406 din 31.03.2011 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul revizuent N.T.D. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și g) C.pen. și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 217 alin. (1) C.pen., fiind dedusă perioada reținerii și arestării preventive a acestuia, de la 10.09.2010 la zi.
Totodată, s-a reținut că din examinarea întregului material probator administrat a rezultat că pe tot parcursul judecării în fond a cauzei, revizuentul a solicitat aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 3201C.proc.pen., privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, precum și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.pen., cereri în privința cărora instanțele au constatat, pentru argumentele arătate în respectivele hotărâri, că acestea nu se justifică, menținând, astfel, ca legală și temeinică pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată acestuia.
Ca atare, invocarea pe calea revizuirii a omisiunii aplicării dispozițiilor art. 3201C.proc.pen. și a greșitei nerețineri a dispozițiilor art. 74 C.pen. nu poate fi primită, în primul rând întrucât, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile arătate expres și limitativ în art. 394 C.proc.pen., iar pe de altă parte, deoarece pe calea revizuirii, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, nu mai pot fi repuse în discuție aspecte legate de existența infracțiunii, circumstanțele comiterii, vinovăția inculpatului ori pedeapsa, acestea intrând în autoritate de lucru judecat.
O asemenea soluție se justifică cu atât mai mult cu cât prin Decizia nr. 1470 din 8.11.2011 Curtea Constituțională a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 3201din C.proc.pen. în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, prin aceeași decizie fiind însă respinsă, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții, ridicată într-o cauză având ca obiect contestația la executare, cu motivarea că textul criticat are în vedere o judecată, așa cum rezultă din denumirea marginală a acestuia, aparținând numai fondului și care trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive, întrucât, altfel, s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
Prin urmare, constatând că soluția primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele, fiind conformă dispozițiilor cuprinse în art. 393 și urm. C.proc.pen., criticile invocate de revizuent au fost privite ca nefondate, reținându-se, totodată, că acestea au constituit critici și la adresa sentinței prin care a fost soluționată cauza în fond și ca atare nu mai pot fi reiterate, motiv pentru care recursul declarat de revizuent a fost respins, ca nefondat, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
(Judecător Ioana Nonea)
