Legitimă apărare. Excesul justificat. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 44 alin. 3 din Codul penal este în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Pentru ca excesul de apărare să fie justificat este necesar ca inculpatul să fi acţionat în stare de legitimă apărare, respectiv pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obştesc.
întrucât inculpatul a lovit-o pe partea vătămată după ce aceasta i-a aplicat o lovitură cu pumnul, deci după epuizarea atacului, nu se poate reţine că ne aflăm în ipoteza unui atac justificat.
(Decizia nr. 552 din 26 martie 2003 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 244 din 18.06.2002 a Judecătoriei Bolintin Vale, judeţul Giurgiu, inculpatul L.F. a fost condamnat la 3 luni închisoare în baza art. 182 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 73 lit. b) şi 74- 76 din Codul penal, pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 24.01.2000, partea vătămată C.G., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, l-a văzut pe inculpatul L.F. şi l-a chemat pentru a-i reproşa faptul că mai devreme se luase de o fată, ocazie cu care l-a prins de haină şi l-a lovit.
Inculpatul, la rândul său, a ripostat, lovind şi el partea vătămată cu un pumn în zona feţei. Ca urmare a leziunilor suferite, partea vătămată a avut nevoie de 13 -15 zile îngrijiri medicale, leziunile produse având ca rezultat avulsia dinţilor 21 şi 22, conform Certificatului medico-legal nr. A2/396 din 27.01.2000 eliberat de I.M.L. Bucureşti şi a Raportului de expertiză medico-legală nr. A1/11038 din 18.08.2000 întocmit de I.M.L. Bucureşti şi confirmat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.M.L. Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul nereţinerii în favoarea sa a legitimei apărări, conform art. 44 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 612 din 18.12.2002, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reţinând că, deşi inculpatul a fost lovit cu pumnul de către partea vătămată, totuşi această lovitură nu a fost de natură a-i produce leziuni, ci numai o puternică tulburare psihică, în timp ce riposta inculpatului a fost de o forţă şi de o intensitate mult mai mare.
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât a comis fapta în legitimă apărare, fiind incidente dispoziţiile art. 44 alin. 3 din Codul penal şi, pe cale de consecinţă, se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art. 44 alin. 3 din Codul penal, este în legitimă apărare şi acela care, din cauza tulburării sau temerii, a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată după ce iniţial aceasta l-a prins de haină şi l-a lovit cu pumnul.
Pentru a fi în ipoteza legitimei apărări, atacul trebuie să îndeplinească toate cerinţele art. 44 alin. 2 din Codul penal, respectiv să fie un atac material, direct, imediat şi injust, să fie îndreptat împotriva persoanei care se apără sau împotriva unei alte persoane ori împotriva unui interes obştesc şi să pună în pericol grav persoana celui atacat sau drepturile acestuia ori interesul obştesc.
De asemenea, apărarea trebuie să fie precedată de atac, să se îndrepte împotriva agresorului, să fie necesară pentru înlăturarea atacului şi să fie proporţională cu gravitatea atacului.
Din analiza dispoziţiilor art. 44 alin. 3 din Codul penal rezultă că, pentru ca excesul de apărare să fie justificat, este necesar ca atacul să îndeplinească cerinţele menţionate. Or, în speţă, nu se poate reţine că atacul a fost imediat, inculpatul acţionând după epuizarea acestuia.
în raport cu cele arătate, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat şi a fost respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală.
