Măsuri de siguranţă. Confiscare specială. Condiţii
| Comentarii |
|
Suma de bani obţinută de inculpaţi din vânzarea bunurilor sustrase, care nu au fost recuperate, nu poate face obiectul confiscării speciale, conform art. 118 lit. d) din Codul penal, atâta timp cât aceasta serveşte la despăgubirea părţii civile, inculpaţii fiind obligaţi la plata contravalorii bunurilor sustrase.
(Decizia nr. 540 din 15 septembrie 2003 - Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 112 din 17 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a dispus, în baza art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a) şi i) şi alin. 3 lit. b) din Codul penal, cu aplicarea art. 74, art. 76 din Codul penal, condamnarea inculpaţilor L.G. şi F.M. la câte 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 din Codul penal.
în baza art. 118 lit. d) din Codul penal, s-a confiscat de la inculpaţi suma de 150.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 16.889.951 lei despăgubiri civile către partea civilă SNCF Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că la data de 12.03.2003, în jurul orelor 09,00, cei doi inculpaţi s-au întâlnit şi au hotărât să meargă pentru a strânge fier vechi dintr-un loc unde se depozitează gunoiul. După ce au luat căruţa şi calul de la locuinţa inculpatului L.G., cei doi inculpaţi au mers în staţia CFR R., unde au spart cu ajutorul unei lere metalice componente de la mai mulţi hidranţi, pe care le-au încărcat în căruţă şi au plecat spre satul M., unde s-au întâlnit cu un rom rămas neidentificat, căruia i-au vândut bunurile sustrase contra sumei de 150.000 lei, pe care au cheltuit-o în interes personal.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpaţii.
Parchetul, în apelul său, a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul de a înlătura măsura confiscării de la inculpaţi a sumei de 150.000 lei, cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
Inculpaţii au solicitat în apelurile lor schimbarea modalităţii de executare a pedepselor ce le-au fost aplicate, şi anume suspendarea condiţionată a executării acestora.
Analizând apelul parchetului prin prisma probelor ce au fost administrate în cauză, Curtea a constatat că acesta este fondat, sentinţa pronunţată de Tribunalul Teleorman fiind nelegală.
Nelegalitatea sentinţei rezultă din faptul că în mod greşit suma de 150.000 lei a fost confiscată de la inculpaţi, în baza art. 118 lit. d) din Codul penal, atâta vreme cât aceasta a servit la despăgubirea părţii civile constituite în cauză, prin obligarea celor doi inculpaţi la plata despăgubirilor civile în cuantum de 16.889.951 lei către SNCF Bucureşti - Sucursala Teleorman.
în ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi, s-a apreciat că solicitarea lor nu poate fi primită, întrucât instanţa de fond a aplicat acestora pedepse juste în raport de gradul de pericol social al faptelor comise şi de circumstanţele lor personale, fiind apte să realizeze scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat parţial sentinţa penală apelată şi, în fond, a înlăturat aplicarea art. 118 lit. d) din Codul penal pentru suma de 150.000 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei. în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii L.G. şi F.M.
NOTĂ:
Decizia penală nr. 540 din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia I penală a rămas definitivă prin nerecurare.
