Violare de domiciliu. Scop - relevanţă juridică. Achitare
| Comentarii |
|
C. pen., art. 192 alin. (1) C. proc. pen., art. 10 lit. d), art. 11 pct. 2 lit. a)
Pătrunderea în domiciliul părţii vătămate şi refuzul de a-1 părăsi, cu scopul de a intra în posesia unor bunuri împrumutate acesteia, nu echivalează cu intenţia de violare a domiciliului.
C.A. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 43/1999, in C.P.J.M.P. 1999, p. 181-182
Prin rechizitoriul din 27.02.1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, a fost trimisă în judecată inculpata T.C. pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) din Codul penal. S-a reţinut, în fapt, că inculpata, în ziua de 1.11.1997, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a intrat în curtea părţii vătămate O.V. din satul N., comuna L., judeţul C., fără consimţământul acesteia, şi i-a solicitat să-i restituie nişte vopsea. La cererea părţii vătămate de a părăsi curtea, a refuzat, provocând scandal.
Judecătoria Lehliu Gară, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpată pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., şi a obligat partea vătămată O.V. să plătească 80.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că inculpata a intrat în curtea locuinţei părţii vătămate cu intenţia de a-i solicita acesteia să restituie suma de 500.000 lei, dată de concubinul ei pentru a cumpăra lemne, angajament neonorat până la data respectivă, precum şi o cantitate de vopsea, şi că inculpata nu a vrut să iasă din curte până_ce nu i se restituie vopseaua, situaţie în care a fost lovită de partea vătămată, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, sub aspectul laturii subiective.
Tribunalul Călăraşi, prin decizia penală nr. 380 din 16 septembrie 1998, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, care viza greşita achitare a inculpatei, reţinând, ca şi instanţa de fond, că inculpata nu a avut intenţia să violeze domiciliul victimei, ci a intrat în curte, cu scopul de a-i solicita să-i restituie o cantitate de vopsea, dar că partea vătămată, deşi avea această datorie, nu şi-a onorat-o, cu rea-credinţă.
împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a declarat recurs, învederând aceleaşi motive ca şi în apel.
Curtea de Apel Bucureşti a considerat recursul nefondat, având în vedere următoarele considerente: după cum corect au reţinut cele două instanţe, inculpata s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate cu scopul de a-i cere restituirea unei cantităţi de vopsea date de către concubinul său, în care sens a intrat în curte şi, la refuzul părţii vătămate de a restitui bunul datorat, inculpata a început să vocifereze şi să facă scandal, împrejurare în care partea vătămată, văzând că nu părăseşte curtea, până nu i se restituie vopseaua, a lovit-o şi a dat-o afară.
Rezultă, fără dubiu, că inculpata nu a avut intenţia să tulbure inviolabilitatea domiciliului părţii vătămate, ci doar să intre în posesia vopselei date acesteia de către concubinul său şi care, de altfel, trebuia să-i restituie şi o sumă de 500.000 lei, dată anterior de acelaşi concubin, şi numai atitudinea lipsită de receptivitate a părţii vătămate a provocat reacţia inculpatei.
Prin urmare, corect s-a dispus achitarea inculpatei în sensul sus-arătat.
în consecinţă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
