Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Omor. Deosebiri. Provocare
| Comentarii |
|
a)Lovirea victimei cu palma în zona mandibulară, cu consecinţa dezechilibrării acesteia, căderii la sol şi lovirii la cap producându-i-se leziuni cerebrale în urma cărora a decedat ulterior, constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 Cod penal.
b)Luarea de către victimă fără consimţământul inculpatului, a autoturismului încredinţat acestuia de societatea comercială la care era şofer, urmată de răsturnarea şi avarierea uşoară a acelui autoturism, datorită conducerii lui sub influenţa alcoolului, constituie act de provocare în sensul prevederilor art. 73 Cod penal.
Secţia Penală, decizia nr. 456 din 23 februarie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 70 din 31 mai 1996 a Tribunalului Maramureş a fost condamnat inculpatul I.V. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută în art. 183 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
S-a reţinut că, la 4 iunie 1995, inculpatul N.V. s-a deplasat, împreună cu prietena sa şi cu alte persoane, la un loc de agrement, folosindu-se de autoturismul ARO ce-i fusese încredinţat de societatea comercială la care era angajat ca şofer.
După un timp, a apărut victima B.S., rudă foarte îndepărtată cu inculpatul, care i-a solicitat acestuia să o ducă într-o localitate din apropiere pentru a cumpăra băuturi
alcoolice.
Inculpatul nu a fost de acord, însă victima s-a dus la autoturism, l-a pornit şi a plecat spre localitatea respectivă, luând cu ea şi pe F.l. întâlnit pe drum. După ce au consumat băuturi alcoolice, la înapoiere, victima a condus cu insuficientă atenţie autoturismul, răsturnându-l într-un pârâu, cu care ocazie i-a produs avarii uşoare.
Victima şi F.l, au abandonat autoturismul îndreptându- se spre o cabană, pentru a-şi schimba hainele care se udaseră.
Fiind anunţat de B.l. despre producerea accidentului, inculpatul a venit la cabană şi, găsind pe victimă pe treptele acesteia, i-a reproşat cele petrecute, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu palma peste faţă. în urma acestor lovituri, victima s-a dezechilibrat şi a căzut pe treptele de beton, lovindu-se la cap.
Datorită leziunilor cerebrale ce i-au fost cauzate, victima a decedat la 6 iunie 1995, prin raportul medico-legal de autopsie concluzionându-se că moartea s-a datorat hemoragiei intercraniene şi contuziei cerebrale de trunchi cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral.
Procurorul şi părţile civile au declarat apel cerând schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 Cod penal şi înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b Cod penal.
Prin decizia penală nr. 36 din 18 martie 1997, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apelurile declarate.
împotriva acestei decizii, procurorul a declarat recurs, susţinând că, în raport de duritatea loviturilor şi de zona în care le-a aplicat, precum şi de starea în care se afla victima, inculpatul putea să-şi dea seama că, prin acţiunea sa, i-ar putea produce moartea, ceea ce impune încadrarea faptei în infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 din Codul penal.
S-a mai susţinut că răsturnarea autoturismului nu era de natură a produce inculpatului o puternică tulburare, deoarece nu poate fi considerată o acţune ilicită gravă în condiţiile în care el a achiesat ca victima să efectueze deplasarea cu autoturismul.
Recursul este nefondat.
Astfel, în ceea ce priveşte încadrarea juridică, din moment ce s-a constatat că leziunile cranio-cerebrale care au produs moartea victimei au fost rezultatul contraloviturii cauzate prin cădrea victimei, iar nu al loviturilor pe care inculpatul i le-a aplicat cu palma peste faţă, corect s-a reţinut că fapta, fiind săvârşită cu praeterintenţie, constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 185 Cod penal.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 73 lit. b Cod penal, constituie circumstanţă atenuantă legală săvâşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Or, nu se poate considera că impactul produs asupra psihicului inculpatului atunci când a aflat că victima, după ce i- a luat fără consimţământul său autoturismul ce i-a fost încredinţat de societatea ia care era angajat şofer, a răsturnat acel autoturism într-un pârâu şi l-a avariat, nu ar fi fost susceptibil a-i produce o tulburare de natura celei la care se referă acest text de lege.
Puternica tulburare produsă inculpatului este reliefată de reacţia sa din momentul în care a ajuns la victimă, când a prins-o de piept şi i-a reproşat pe un ton agitat de ce i-a făcut aceasta şi i-a "mâncat pâinea".
Ca urmare, recursul declarat de procuror a fost
respins.
