Omor. Legătură de cauzalitate. Intenţie.
| Comentarii |
|
Fapta conducătorului de autovehicul, căruia i se cere cu insistenţă de victimă să oprească autovehiculul
pentru că, altfel, va sări din mers, de a nu da curs acestei cerinţe şi de a mări viteza în momentul deschiderii portierei de către aceasta, pentru a coborî, determinând lovirea ei, prin cădere, urmată de deces, constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alit. 1 C. pen., iar nu infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C. pen. între acţiunea inculpatului de a menţine autoturismul în viteză şi, chiar, de a i-o mări şi decesul victimei există legătură directă de cauzalitate iar, pe plan subiectiv, acţiunea sa este caracterizată de intenţie, deoarece a acceptat ca victima să sară din autoturismul aflat în deplasare, cu toate consecinţele decurgând din aceasta.
Secţia penală, decizia nr. 1620 din 11 iunie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 17 din 27 ianuarie 1997 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.N. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. 1 C. pen.
S-a reţinut că, în noaptea de 25/26 mai 1996, în urma refuzului inculpatului de a opri autoturismul cu care transporta pe tânăra B.M. de la o discotecă spre satul unde locuia, aceasta a sărit din mers şi, lovindu-se de sol, a suferit leziuni grave ce i-au provocat decesul la data de 31 mai 1996.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 83 din 3 aprilie 1997, a respins apelurile declarate de inculpat şi partea civilă şi, admiţând apelul procurorului, a majorat cuantumul pedepsei.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art 178 alin. 2 C.pen.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate rezultă în mod necontestat că, după ce inculpatul a transportat cu autoturismul său pe mai mulţi tineri între care şi pe tânăra B.M., la o discotecă, la înapoiere, rămânând în autoturism numai cu această tânără, a refuzat să oprească în dreptul locuinţei ei şi a mărit viteza
autoturismului. Conducând în continuare autoturismul cu viteză mărită, inculpatul nu a oprit nici când tânăra B.M. l-a avertizat că va sări din mers astfel că, în momentul în care aceasta a ieşit din autoturism, a fost proiectată pe sol, decedând ulterior datorită leziunilor grave ce i-au fost cauzate.
Or, fapta inculpatului de a nu opri autoturismul la avertismentul victimei că va sări din mers, care a avut ca rezultat decesul acesteia, constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. 1 C. pen., iar nu infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C. pen. deoarece, pe planul laturii obiective, între acţiune inculpatului de a menţine autovehiculul în viteză în timp ce victima deschidea portiera pentru a sări şi lovirea acesteia, urmată de deces, există legătură directă de cauzalitate, iar din punct de vedere subiectiv inculpatul a acţionat cu intenţie întrucât a acceptat ca victima să sară din autoturismul ce se deplasa cu viteză mărită, cu toate consecinţele decurgând previzibil, pentru el, din aceasta.
Ca urmare, recursul inculpatului a fost respins.
