Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.Complicitate. Inexistenţă
| Comentarii |
|
Nu constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută în ari. 26 raportat la art. 183 Cod penal, fapta inculpatei care, refugiindu-se în autoturismul proprietate personală pentru a se salva de concubinul ei ce încerca s-o sugrume,
cere altei persoane să-i asigure scăparea prin pornirea autoturismului, în condiţiile în care, în urma punerii în mişcare a autoturismului de către acea persoană, concubinului inculpatei i s-a cauzat moartea prin căderea de pe capota autoturismului unde se urcase şi continua să fie agresiv.
Secţia Penală, decizia nr. 777 din 26 martie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 117 din 9 septembrie 1997 a Tribunalului Dâmboviţa, au fost condamnaţi inculpaţii N.N. pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută în art. 183 Cod penal şi B.L. pentru complicitate la această infracţiune.
S-a reţinut că inculpata B.L., care lucra ca vânzătoare la un bufet aparţinând tatălui ei, se afla în relaţii de concubinaj cu victima G.A., care obişnuia să consume băuturi alcoolice în cantităţi mari.
Intrând în ziua de 2 martie 1996 în bufetul respectiv, victima a încercat din nou să consume băuturi. La reproşurile adresate de inculpată, victima a ripostat cu cuvinte de ameninţare, după care a prins-o cu mânile de gât în scopul de a o sugruma. Scăpând din mâinile victimei, inculpata s-a refugiat în autoturismul ce-l avea parcat în vecinătate şi, pentru că era urmărită îndeaproape de victimă, a blocat portierele.
Văzând pe inculpatul N.N., aflat întâmplător în acel loc, inculpata B.L. i-a făcut semn să-i aducă din bufet cheile autoturismului. După ce a luat cheile, observând că victima forţa uşa din stânga a autoturismului, inculpatul E.N. a intrat în acesta pe partea opusă şi, la rugămintea inculpatei B.L., aflată în stare de puternică tulburare, a manevrat autoturismul înapoi până la o grămadă de pietriş, după care s-a îndreptat spre domiciliul inculpatei.
între timp, profitând de încetinirea vitezei şi de schimbarea direcţiei de mers a autoturismului către înainte, victima s-a urcat pe capota acestuia, de unde a început să lovească cu pumnii în caroserie şi să ameninţe.
Tulburat de această atitudine, inculpatul N.N. a continuat să circule cu viteză redusă spre domiciliul inculpatei, aflat în apropiere, în care timp victima a coborât pe capota din faţă a autoturismului cu picioarele spre înainte şi, ţinându-se cu o mână de antena radio, lovea cu cealaltă mănă în parbriz şi profera ameninţări.
în aceste condiţii, la un viraj spre locuinţa inculpatei, victima, care avea o greutate de peste 100 kg., a căzut de pe capotă suferind, în cădere, un traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningee, în urma căruia a încetat din viaţă.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr. 276 din 14 noiembrie 1997, a admis apelul declarat de inculpata B.L., a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi, prin aplicarea circumstanţei atenuante a provocării prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, a redus pedeapsa, respingând apelul inculpatului N.N.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.N., susţinând că fapta comisă de el trebuia încadrată în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută în art. 178 alin. 2 Cod penal, întrucât el nu a prevăzut posibilitatea căderii victimei de pe caroseria autoturismului şi accidentarea acesteia.
Recursul inculpatului N.N. este fondat.
Aşa cum corect s-a reţinut de instanţe, inculpata B.L. a fost agresată deosebit de violent de către victimă, care, încercând s-o sugrume, i-a produs numeroase leziuni traumatice îndeosebi în zona gâtului, pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Pentru a scăpa de această agresiune gravă, care-i punea viaţa în primejdie, inculpata s-a refugiat în autoturism. Dând curs, în aceste condiţii solicitării coinculpatei B.L. de a-i aduce cheile de contact şi a porni autoturismul, inculpatul N.N. a acţionat în mod evident în scopul de a-i asigura salvarea de la pericolul grav ce-l constituia prezenţa victimei în apropiere.
Tulburat grav el însuşi de agresivitatea victimei, inculpatul N.N. a continuat să conducă autoturismul, deşi aceasta reuşise să se urce pe capotă, de unde continua să-şi manifeste agresivitatea, ceea ce evidenţiază că a acceptat
posibilitatea căderii şi lovirii victimei de carosabil, mai ales la efectuarea virajelor dar nu demonstrează că a urmărit producerea decesului ei, ci doar că a socotit fără temei că un asemenea rezultat nu se va produce.
Prin urmare, fapta comisă de inculpatul N.N. a fost încadrată corect în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută în art. 183 Cod penal, întrucât, pe de o parte, a condus autoturismul pentru a scăpa de agresiunea victimei, prevăzând şi acceptând posibilitatea accidentării acesteia, ca urmare a căderii de pe caroserie şi a lovirii ei de sol, dar a considerat fără temei că accidentarea nu va avea ca rezultat decesul victimei, încât producerea acestei consecinţe este urmarea praeterintenţiei. Dar, dacă se are în vedere că inculpatul a săvârşit fapta sub stăpânirea tulburării puternice produse de actele grave şi repetate de agresiune din partea victimei, se impune să se constate că îi sunt aplicabile dispoziţiie art. 73 lit. b din Codul penal referitoare la circumstanţa atenuantă a provocării şi să-i fie redusă pedeapsa ca urmare a admiterii recursului.
în ceea ce priveşte pe inculpata B.L., dacă se are în vedere că aceasta s-a refugiat în autoturism pentru a-şi salva viaţa ce-i era pusă în pericol de victimă, care încerca s-o sugrume, precum şi că, în momentul în care a cerut inculpatului N.N. să pună autoturismul în mişcare, victima încă nu se urcase pe capota autoturismului, fapta sa nu întruneşte, sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, ce a fost reţinută în sarcina sa.
în consecinţă, prin extinderea recursului inculpatului N.N. şi faţă de inculpata B.L., s-a dispus achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
