Omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi. Lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte. Deosebiri
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a aplica victimei pe o durată mare de timp, cu intensitate deosebită, repetate lovituri pe aproape întreaga suprafaţă a corpului, folosindu-se de o bâtă şi de o coadă de târnăcop confecţionate din lemn de esenţă tare şi de a părăsi apoi victima noaptea, pe timp rece, determinându-i astfel încetarea din viaţă după circa 5 ore, în chinuri mari, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174 raportat la art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal.
Modul în care inculpatul a săvârşit fapta evidenţiază intenţia indirectă de a ucide, specifică infracţiunii de omor şi nu existenţa intenţiei depăşite, ce caracterizează infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Secţia Penală, decizia nr. 740 din 23 martie 1998
Prin sentinţa penală nr. 36 din 5 iunie 1997 a Tribunalului Caraş-Severin a fost condamnat inculpatul V.M. pentru săvârşirea intracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174-176 lit. a din acelaşi cod.
S-a reţinut că, în seara de 20 octombrie 1996, inculpatul a mers la un sălaş de stână, pentru a controla dacă angajatul său, victima F.N.A. a respectat programul de lucru. Ajuns la stână, inculpatul a constatat că F.N.A. se afla în stare
de ebrietate, şi nu scosese animalele la păşunat în acea zi şi că nu închisese păsările pe care le avea în grijă.
Iritat de ceea ce a constatat, inculpatul a început să-l lovească pe F.N.A. peste picioare şi torace cu o bâtă din lemn de corn, până când aceasta s-a rupt şi, apoi, cu o coadă de târnăcop din lemn de esenţă tare, agresiunea durând aproximativ o jumătate de oră, cu mici întreruperi.
Apoi, pentru că victima nu se mai putea ridica, inculpatul a transportat-o într-o încăpere a staulului unde, revenind a doua zi, a găsit-o decedată.
S-a considerat că inculpatul nu a avut intenţia de a ucide prin cruzimi, că a urmărit să aplice victimei o corecţie pentru că nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, schimbându-se astfel încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 Cod penal.
Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 209/A din 22 septembrie 1997, a respins apelurile declarate de procuror şi de inculpat.
împotriva acestei din urmă hotărâri, procurorul a declarat recurs, suţinând că fapta inculpatului constituie infracţiunea de omor prin cruzimi.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Stabilind în mod corect fapta, instanţele au încadrat-o greşit în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 Cod penal, infracţiune care se săvârşeşte cu praeterintenţie, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi culpă în ce priveşte rezultatul produs (moartea victimei), spre deosebire de infracţiunea de omor, care se comite numai cu intenţie directă sau indirectă.
Or, la stabilirea intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se au în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate şi exercitate actele de violenţă, intensitatea acestora, precum şi gravitatea leziunilor cauzate.
în speţă inculpatul, persoană cu o constituţie robustă, a aplicat victimei, care avea o talie medie şi sănătatea precară, multiple lovituri timp de aproximativ o jumătate de
oră, în diferite zone ale corpului, folosind obiecte contondente apte, fiecare în parte, de a ucide.
Astfel, iniţial, inculpatul a lovit victima cu pumnii şi picioarele, apoi i-a aplicat numeroase lovituri peste picioare şi torace cu o bâtă din lemn de com până când aceasta s-a rupt, după care a continuat să o lovească cu o coadă de târnăcop din lemn de esenţă tare, peste membrele inferioare şi superioare, precum şi peste torace.
Pe de altă parte, intensitatea acestor lovituri a fost deosebită, din raportul medico-legal de autopsie rezultând că pe corpul victimei au tost identificate 21 de semne de violenţă, cele mai multe de gravitate extremă. Este semificativ că prin acest act se concluzionează că moartea victimei a fost cauzată de şocul traumatic şi hemoragie daterminat de politraumatismul produs prin lovirea repetată cu corpuri dure, cu polifracturi costale, fracturi eschiloase ale ambelor oase femurale şi contuzii la nivelul gâtului, ceea ce evidenţiază că leziunile grave produse au interesat întreg corpul victimei, în special zona toracelui, în care se găsesc organe vitale importante.
Pe lângă aceasta, se mai impunea să se aibă în vedere că, din probele administrate rezultă că, la ţipetele de durere şi rugăminţile victimei de a nu o mai lovi, inculpatul a continuat să aplice lovituri cu aceeaşi intensitate, întrerupând agresiunea doar pentru schimbarea obiectelor folosite.
împrejurarea că, după săvârşirea violenţelor, inculpatul a părăsit victima pe timp de noapte, la o temperatură scăzută, într-un loc unde nu se afla nici o persoană prin apropiere, care să poată da ajutor, evidenţiază, de asemenea, intenţia sa de a-i cauza moartea prin chinuri.
Prin urmare, fapta inculpatului de a lovi victima cu o bâtă şi o coadă de târnăcop confecţionate din lemn de esenţă tare, cu intensitate deosebită, pe o durată mare de timp şi pe cea mai mare parte a corpului, cauzându-i fracturarea a 8 coaste şi rupturi de plămân, urmată de părăsirea acesteia în timpul nopţii, pe timp rece şi într-o zonă necirculată, ceea ce a făcut ca decesul să intervină după circa 5 ore de chinuri, întrunesc elementele constitutive ale intracţiunii de omor
deosebit de grav, prevăzută în art. 174 şi 176 alin. 1 lit. a Cod penal, încât greşit s-a considerat că ar constitui doar infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 Cod penal.
în consecinţă, recursul declarat de procuror este
fondat.
