Vătămare corporală gravă. Tentativă deomor. Criterii de distincţie.
| Comentarii |
|
Infracţiunea de vătămare corporală gravă este o infracţiune care se săvârşeşte cu praeterintenţie, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor făptuitorul acţionează cu intenţie. Ca urmare, pentru delimitarea acestei diferenţe, se impune să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta, cum sunt natura instrumentului folosit, intensitatea şi efectele loviturilor, zona corpului vizată, ca şi urmările produse.
Sectia Penală, decizia nr. 3037 din 24 noiembrie 1998.
Prin sentinţa penală nr. 40 din 19 februarie 1998 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat inculpatul I.D. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art.
20 raportat la art. 174 cu aplicarea art. 73 lit. b C. pen.
S-a reţinut că în ziua de 26 aprilie 1997, fiind lovit de partea vătămată L.D. cu un băţ, în frunte, inculpatul a intrat în curtea acesteia, unde a lovit-o cu o sapă, la cap, doborând-o.
în urma loviturii primite, părţii vătămate i-au fost cauzate leziuni care i-au pus viaţa în primejdie, fiindu-i necesare 70 - 80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Prin decizia penală nr. 180 din 15 iunie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, apelul declarat de inculpat a fost respins, fiind admis apelul procurorului numai cu privire la latura civilă a cauzei.
Declarând recurs, inculpatul a susţinut că fapta trebuia încadrată în infracţiunea de vătămare corporală gravă, iar nu în tentativă la infracţiunea de omor.
Recursul nu este fondat.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei, prevăzută de art. 182 alin. 1 C. pen., de tentativa la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., este poziţia subiectivă a făptuitorului faţă de acţiunile ce intră în latura obiectivă a acestei infracţiuni. în timp ce în cazul infracţiunii prevăzută de art. 182 din Codul penal făptuitorul acţionează cu praeterintenţie, în cazul infracţiunii prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, acesta acţionează cu intenţie.
De aceea, pentru stabilirea laturii subiective trebuie să se ţină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de intensitatea cu care s-au aplicat loviturii de regiunea corpului spre care au fost îndreptate, ca şi de urmările ce le puteau produce.
Or, fapta inculpatului, de a fi aplicat cu mare intensitate o lovitură de sapă asupra capului părţii vătămate, regiune corporal vitală, punând în pericol vădit viaţa acesteia, aşa cum rezultă din numărul mare de zile necesare vindecării, constituie tentativă de omor, iar nu vătămare corporală gravă.
Ca urmare, recursul inculpatului a fost respins.
