Luare de mită. înşelăciune. încadrare juridică
| Comentarii |
|
Sentinţa penală nr. 150/2001 a Tribunalului Buzău a fost desfiinţată ca urmare a admiterii apelului declarat de parchet, prin decizia penală nr. 467/2001 a Curţii de Apel Ploieşti, şi s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de condamnat, din art. 215 alin. 1 Cod penal, în art. 254 alin. 1 Cod penal. Curtea de Apel a apreciat că în mod eronat instanţa de fond 1-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune, reţinând că în calitate de arhivar-registrator la Tribunalul Buzău nu avea ca atribuţie de serviciu eliberarea copiilor legalizate de pe actele instanţei, această sarcină fiind îndeplinită de arhivarul-şef.
Infracţiunea de luare de mită subzistă şi în cazul în care pretinderea sau primirea de foloase materiale de către un funcţionar, pentru a îndeplini un act în privinţa căruia are atribuţii de serviciu, chiar limitate, constituie infracţiunea prevăzută de art. 254 Cod penal. în aceste condiţii, fapta inculpatului care, în calitate de arhivar-registrator la Tribunalul Buzău, a pretins şi primit 2 milioane de lei pentru eliberarea unei copii legalizate de pe actul privind majorarea capitalului unei societăţi comerciale, aflat în dosarul nr. 264/1995 al instanţei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod penal şi nu ale celei de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal.
Decizia penală nr.467/2001 a Curţii de Apel Ploieşti
