Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 937/1995 a Judecătoriei Rădăuţi, inculpatul TG a fost condamnat pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 raportat la 223 Cod penal, reţinând că a închis cu un gard drumul aflat în proprietatea şi posesia comunei. Prin sentinţă părţile au fost puse în situaţia anterioară (fără precizare asupra modului de executare).
în baza acestei sentinţe, executorul judecătoresc a demontat gardul şi 1-a depozitat în curtea inculpatului şi a soţiei sale. Aceasta din urmă a montat gardul la loc, împiedicând o parte din locuitorii comunei să ajungă la locuinţele lor.
Prin sentinţa penală nr. 28 din 11 martie 2001, Judecătoria Rădăuţi a condamnat-o pe inculpată pentru infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului şi a recursului (decizia penală nr. 187 din 12 martie 2001 a Tribunalului Suceava şi decizia penală nr. 379 din 18 aprilie 2001 a Curţii de Apel Suceava).
Inculpata s-a apărat susţinând că fapta sa nu poate constitui decât o nouă tulburare în posesie, prevăzută de art. 220 Cod penal, întrucât prin sentinţa penală 937/1995 nu s-a dispus ridicarea gardului.
Instanţele în mod just au apreciat că această apărare nu are suport legal.
Prin prima sentinţă, instanţa a repus părţile în situaţia anterioară amplasării gardului, dispoziţii care, deşi nu o spune explicit, impunea demolarea acestui gard.
Dispoziţia fiind dusă la îndeplinire de către executor, în prezenţa inculpatei, aceasta nu poate invoca o eroare asupra conţinutului hotărârii judecătoreşti respective.
Decizia penală nr. 379/18.04.2001 a Curţii de Apel Suceava
