Omor calificat. Neputinţa victimei de a se apăra
| Comentarii |
|
Instanţa de fond a reţinut că între inculpat şi fiul său a avut loc un conflict în cursul căruia inculpatul a luat o coasă, urmând să-1 lovească pe acesta. Pentru aplanarea conflictului, între cei doi s-a interpus concubina fiului inculpatului, care îl ţinea în braţe pe fiul său în vârstă de 3 ani, nepot al inculpatului. Datorită unei manevre greşite, lovitura cu coasa aplicată de inculpat şi care îl viza pe fiul său, s-a răsfrânt asupra minorului, cauzându-i leziuni ce au dus la deces.
Prima instanţă Tribunalul Olt, prin sentinţa penală 123/26 septembrie 2000 a apreciat că fapta săvârşită de inculpat în împrejurările de mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 lit. c şi d Cod penal.
în apelul inculpatului, Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 90/2001, a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a fost înlăturată din încadrarea juridică a faptei agravantă prevăzută de art. 175 lit. d Cod penal, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei. Instanţa de apel a reţinut că incidenţa acestei forme calificate a infracţiunii de omor, presupune întrunirea cumulativă a două condiţii, şi anume starea de neputinţă a victimei de a se apăra, de care făptuitorul trebuie să profite în săvârşirea omorului.
Neputinţa victimei de a se apăra există în situaţia în care posibilităţile acestuia de apărare împotriva agresiunii sunt fie în întregime anihilate, fie reduse substanţial, astfel încât sunt insuficiente în raport cu modalitatea şi condiţiile de exercitare a agresiunii. Ea poate fi permanentă sau temporară, de natură patologică (boală), fiziologică (bătrâneţe avansată, copilărie, infirmitate), ori provocată de factori externi involuntari (stări de şoc, accidente) sau voluntari.
Existenţa stării de neputinţă de a se apăra a victimei este necesară, dar nu şi suficientă pentru incidenţa acestei forme a omorului calificat, întrucât dispoziţiile legale prevăd că autorul trebuie să profite de aceasta, pentru săvârşirea omorului. Astfel, cerinţa de a profita de neputinţa victimei de a se apăra presupune două elemente, şi anume cunoaşterea ei şi hotărârea autorului de a folosi pentru a ucide.
Ori în speţa de faţă, în urma aprecierii probelor administrate, s-a stabilit că inculpatul a urmărit să lovească cu coasa pe fiul său, iar nicidecum pe nepotul său minor, astfel că, nefolosindu-se de neputinţa evidentă a victimei de a se apăra, inculpatului nu i se putea aplica agravanta prevăzută de art. 175 lit. d Cod penal. Decizia penală nr.607/R/08.11.2001 a Curţii de Apel Piteşti
