Mijloace de probă. înregistrări audio. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Pot servi ca mijloace de probă, potrivit art. 915 C. pr. pen., şi înregistrările audio prezentate de părţi, dacă nu sunt interzise de lege. Înregistrările prezentate de persoane care nu sunt părţi în proces, cum sunt martorii, nu pot servi ca mijloace de probă.
(Secţia penală, decizia nr. 1602 din 26 martie 2001)
- Extras -
Prin sentinţa nr. 13 din 1 februarie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, inculpaţii C.
B., B. A. şi G. N. au fost achitaţi, între altele, pentru infracţiunea de luare de mită, respectiv de favorizare a infractorului.
Primul inculpat fusese trimis în judecată pentru faptul că, în calitate de plutonier de poliţie cu funcţie de agent de circulaţie, a luat mită 100.000 de lei de la un contravenient, pentru a nu încheia actul de constatare, iar ceilalţi inculpaţi au făcut afirmaţii mincinoase în favoarea primului inculpat, cu ocazia ascultării lor ca martori în cursul urmăririi penale.
Instanţa şi-a motivat soluţia cu aceea că din probele administrate nu rezultă neîndoielnic vinovăţia inculpatului, iar înregistrarea audio a convorbirii dintre inculpat şi mituitorul care a denunţat fapta, folosită de acuzare, nu poate servi ca mijloc de probă, fiind făcută fără respectarea prevederilor art. 911 - 915 C. pr. pen.
Apelul procurorului a fost respins prin decizia nr. 110 din 4 noiembrie 1999 a Curţii Militare de Apel.
Recursul declarat de procuror, între altele cu motivarea că instanţele au înlăturat un mijloc de probă contrar prevederilor art. 64 şi art. 915 alin. 2 C. pr. pen., este nefondat.
Sub acest aspect se constată că, pentru a putea constitui mijloc de probă, este necesar ca înregistrarea audio sau video să îndeplinească condiţiile pe care legiuitorul le-a prevăzut în art. 911 şi 912 C. pr. pen.
Este de observat că denunţătorul care a prezentat înregistrarea nu este parte în procesul de faţă, iar înregistrările făcute fără autorizare, în condiţii de clandestinitate constituie o încălcare a art. 26 alin. 1 din Constituţie şi a art. 68 alin. 2 C. pr. pen., iar potrivit art. 915 alin. 2 din acelaşi cod înregistrările prezentate de parte pot servi ca mijloace de probă numai dacă nu sunt interzise de lege.
în consecinţă, recursul procurorului a fost respins.
