FAPTĂ CARE NU PREZINTĂ GRADUL DE PERICOL SOCIAL AL UNEI INFRACŢIUNI. RECURS. NEÎNCADRAREA ÎN CAZURILE DE CASARE.
| Comentarii |
|
Evaluarea gradului de pericol social al unei fapte, corect stabilită în materialitatea ei, nu este cenzurabilă în recurs întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 Cod procedură penală.
Prin sentinţa penală nr. 366/1998, Judecătoria Feteşti a condamnat pe cei doi inculpaţi la câte 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74-76 Cod penal, constând în sustragerea, din incinta unei societăţi comerciale, a unei cantităţi de fier vechi, în valoare de 435.474 lei, prejudiciu acoperit prin restituire.
Prin decizia penală nr. 672/1998, Tribunalul Ialomiţa a admis apelurile ambilor inculpaţi, constatându-se că fapta lor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, i-a achitat în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală, combinat cu art. 181 Cod penal, şi le-a aplicat câte o amendă administrativă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa cu privire numai la unul dintre inculpaţi, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală.
Parchetul a criticat greşita achitare, pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni deoarece, fără participarea acelui inculpat, paznic la unitatea păgubită, furtul nu s-ar fi comis, iar circumstanţele personale nu erau aceleaşi cu ale coinculpatei, soţia sa.
Curtea de Apel a respins, ca nefondat, apelul parchetului, cu următoarea motivare:
- evaluarea gradului de pericol social în concret al faptei, corect stabilită în materialitatea ei, nu este cenzurabilă în recurs, întrucât nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 Cod procedură penală;
- atâta vreme cât tribunalul a constatat că fapta inculpatului există în materialitatea ei, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni (în raport de lipsa antecedentelor penale, valoarea prejudiciului şi sinceritatea inculpatului) şi este lipsită de importanţă, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală nu poate fi invocat pentru că nu s-a săvârşit nici o violare a legii;
- verificând din oficiu recursul şi cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală, acesta nu poate fi invocat, deoarece nu există nici o eroare gravă de fapt, atâta vreme cât probele au fost corect analizate, iar concluziile instanţei corespund probelor respective.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 610/1999)
NOTA: Motivarea deciziei este greşită şi considerentele sunt contradictorii. Astfel, se afirmă că aprecierea asupra existenţei sau inexistenţei în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni cu privire la o faptă, corect stabilită în materialitatea ei, nu este cenzurabilă în recurs şi nu se încadrează în cazurile de casare.
Or, această apreciere se face pe baza probelor dosarului, care pot fi greşit interpretate sau neevaluate corect în ansamblul lor, pentru a se ajunge la soluţia de achitare şi înlăturarea astfel a inculpatului de la răspunderea penală, ori la soluţia condamnării, deşi fapta acestuia - raportat la criteriile prevăzute de art. 181 Cod penal nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prin urmare, aprecierea poartă fie asupra existenţei celor trei trăsături esenţiale ale infracţiunii (pericol social, vinovăţie şi încadrarea în legea penală), potrivit art. 17 Cod penal, fie asupra lipsei uneia din aceste trăsături - lipsa pericolului social, aşa cum este definit de art. 18 Cod penal. Achitarea greşită sau condamnarea greşită, indiferent de temeiul avut în vedere la fond şi apel, sunt cenzurabile în recurs, fiind încadrabile, după caz, în unele din motivele de casare enumerate în art. 3859 Cod procedură penală, care nu exceptează expres de la această cale de atac neaplicarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 181 Cod penal, strâns legată de art. 17 şi 18 Cod penal.
Pe de altă parte, cel de-al doilea considerent (neîncadrarea în dispoziţiile art. 3859 pct. 171 Cod procedură penală) îl contrazice pe primul, Curtea cenzurând hotărârea recurată prin însăşi afirmaţia că legea a fost corect aplicată, în timp ce parchetul invocase tocmai greşita aplicare a legii. La fel a procedat Curtea şi cu privire la motivul prevăzut de pct. 18 al art. 3859 Cod procedură penală, când s-a referit la corecta analiză a probelor de către instanţa de apel şi că această analiză corespunde soluţiei. Or, tocmai corecta sau incorecta evaluare a probelor sunt elemente care conduc la o soluţie contrară sau nu legii, ori la o greşită aplicare a acesteia, sau la comiterea unei grave erori de fapt, toate putând fi invocate în recurs de procuror sau de părţi. (Judecator Despina Mihai)
