FURT CALIFICAT. DISTRUGERE. DISTINCŢIE.
| Comentarii |
|
Insuşirea unor dale nefixate pe malurile râului de către mai mulţi inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt, săvârşit de două sau mai multe persoane împreună, prevăzut de art. 208-209 lit. a Cod penal, şi nu infracţiunea de distrugere, dată fiind latura subiectivă a faptei.
Distrugerea nu este o infracţiune de pericol şi de aceea rezultatul ei este, întotdeauna, o atingere efectivă care se aduce bunului.
în toate cazurile este necesar ca bunul să fie ori făcut inutilizabil, ori să i se reducă posibilitatea de utilizare specifică.
Prin sentinţa penală nr. 538 din 29.10.1998, pronunţată de Judecătoria Bolintin Vale, judeţul Giurgiu au fost condamnaţi inculpaţii I.I., I.M. şi S.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 208-209 lit. a Cod penal, şi M.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal.
S-a reţinut că, în cursul lunii martie 1997, în timpul zilei, inculpaţii I.I., I.M. şi S.N..s-au deplasat la râul Sabarde pe raza satului Cărpeniş, judeţul Giurgiu şi au desprins, pentru a vinde, de pe malurile acestuia 50 bucăţi dale din beton în valoare de 835.850 lei şi le-au transportat la locuinţa martorului H.V., vânzându-le acestuia pentru suma de 75.000 lei, din care i-au achitat numitului M.M. suma de 20.000 lei pentru transport şi restul sumei au împărţit-o între ei.
în cursul lunii martie 1997, singur, inculpatul M.M. s-a deplasat la râul Sabar cu căruţa şi prin desprindere a sustras 50 bucăţi dale din beton, pe care le-a transportat la domiciliul său pentru a le folosi în gospodărie.
împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii I.I., I.M. şi S.N., criticându-le sub aspectul greşitei încadrări juridice, în sensul că nu trebuia reţinută infracţiunea de furt calificat, ci aceea de distrugere, ceea ce constituie cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 Cod procedură penală. Critica este neîntemeiată.
Fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în dauna avutului privat, prevăzută de art. 208-209 lit. a Cod penal, şi nu ale infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 2 Cod penal, întrucât înţelegerea prealabilă a inculpaţilor a fost să nu distrugă peretele din dale, ci să sustragă dalele de pe malurile râului, dale care nu erau fixate, în scopul de a le vinde.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 139/1999)
NOTA: Un element esenţial pentru încadrarea juridică era faptul dacă dalele au fost „desprinse", aşa cum se reţine iniţial sau acestea nu au fost fixate, după cum reţin instanţele ierarhic superioare.
Este important de subliniat împrejurarea că, şi în situaţia în care dalele ar fi fost fixate, şi avea loc o desprindere a acestora, actul reprezintă o degradare a unui bun, deci a construcţiei, şi având în vedere această urmare imediată a infracţiunii, s-ar fi putut discuta concursul de infracţiuni între furtul calificat şi distrugere.
Distrugerea, ca rezultat al efracţiei, se absoarbe în aceasta din urmă, neconstituind o infracţiune aparte (TS., s.pen., dec. nr. 2.394/1970; C.D./1970, pag. 367; T.S., s.pen., dec. nr. 2.086/1971, R.R.D. nr. 1/1972, pag.155). Infracţiunea de distrugere, în oricare dintre modalităţile ei poate intra în concurs cu infracţiunea de furt (T.S., s.pen., dec. nr. 2.580/1973; R.D. nr. 2/1974, pag.169; J. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 1.760/1972; R.R.D. nr. 4/1974, pag. 182). în cazul furtului trebuie observat dacă distrugerea nu este cumva o modalitate de săvârşire a lui, căci, în acest caz, va exista o singură infracţiune, aceea de furt calificat (T.S., s.pen., dec. nr. 2.086/1971, R.R.D. nr. 1/1972, pag. 155). (Judecator Ioana Surdescu - vicepresedinte CAB)
