Nerespectarea hotărârii judecătoreşti Elemente constitutive
| Comentarii |
|
C.S.J., secţia penală, nr. 1831 din 15.11.1991
În cazul când inculpatul se află în posesia unui teren atribuit altei persoane prin hotărâre civilă nepusă în executare şi culege roadele acestuia, el nu săvârşeşte infracţiunea prevăzută în art. 271 alin. (2) C. pen., şi nici pe aceea de furt, deoarece pentru ambele infracţiuni se cere ca persoana vătămată să se afle în posesia sau detenţia bunului, ceea ce nu este cazul în situaţia menţionată.
Judecătoria Băileşti, prin sentinţa penală nr. 589 din 6 decembrie 1990, a condamnat pe inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 271 alin. (2) şi în art. 208 raportat la art. 209 lit. a) C. pen.Instanţa a reţinut că inculpatul, aflându-se în posesia unui teren în litigiu, nu a respectat sentinţa civilă nr. 740/1990 a Judecătoriei Băileşti, în sensul că a împiedicat partea vătămată C.I. să-şi exercite dreptul de folosinţă asupra a 1,11 ha vie, recoltând cantitatea de 1.627 de kg de struguri de pe acel teren.Tribunalul Judeţean Dolj, prin decizia penală nr. 248 din 22 martie 1991, a admis recursul inculpatului şi a dispus achitarea.Recursul extraordinar declarat în cauză nu este întemeiat.Existând un litigiu cu privire la terenul în discuţie, prin sentinţa civilă nr. 740 din 4 aprilie 1990 a Judecătoriei Băileşti, a fost admisă acţiunea reclamantei, pârâtul fiind obligat să-i predea acest teren.Inculpatul a continuat să deţină terenul pe care l-a lucrat şi a recoltat producţia realizată, întrucât, aşa cum rezultă din probe, sentinţa civilă nu a fost pusă în executare.Or, infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti prevăzută în art. 271 alin. (2) C. pen. se săvârşeşte prin împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori o parte din locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti; elementul material al infracţiunii se realizează, deci, prin împotrivirea la existenţa unei situaţii de fapt recunoscute printr-o hotărâre judecătorească care a fost adusă la îndeplinire fie pe calea executării silite, fie în mod voluntar.În condiţiile speţei, constatând că nu persoana vătămată a deţinut terenul în cauză, ci inculpatul, hotărârea judecătorească nefiind pusă în executare, soluţia de achitare pentru infracţiunea prevăzută în art. 271 alin. (2) C. pen. este legală şi temeinică.Tot astfel, pentru existenţa infracţiunii de furt prevăzută în art. 208 din acelaşi cod este necesar ca bunul ce formează obiectul material al infracţiunii să se afle în posesia sau detenţia altuia, iar luarea să aibă loc fără consimţământul acestuia, în scopul însuşirii pe nedrept.În speţă, însă, aşa cum s-a arătat, inculpatul a deţinut şi lucrat terenul în discuţie si a cules recolta realizată prin munca sa; în această situaţie, în mod corect s-a hotărât că fapta nu constituie infracţiune de furt.
