Recidivă postcondamnatorie Contopire de pedepse Evadare din arest preventiv
| Comentarii |
|
C.S.J., secţia penală, nr. 1782 din 08.11.1991
În cazul recidivei de după condamnare, conform art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior se contopeşte cu pedeapsa rămasă de executat din cea aplicată anterior. Contopirea făcându-se potrivit art. 34 C. pen., conform alin. (3) din acest text de lege, nu se poate depăşi, nici în acest caz, totalul pedepselor ce se contopesc.Potrivit art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută.Această dispoziţie se referă la cazul evadării din starea de deţinere în baza unei hotărâri definitive de condamnare, iar nu din starea de deţinere rezultată din arestarea preventivă.Ca atare, dacă evadarea se produce din starea de deţinere preventivă şi această infracţiune se află în concurs cu infracţiunea pentru care s-a dispus măsura arestării, urmează ca pedepsele să fie contopite conform prevederilor art. 34 C. pen., dispoziţiile art. 269 alin. (3) nefiind aplicabile. Judecătoria Tulcea, prin sentinţa penală nr. 726 din 27 noiembrie 1990, a condamnat pe inculpatul P.S. la pedepse între 10 luni şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea a 12 infracţiuni de furt calificat în paguba avutului public şi personal cu reţinerea stării de recidivă prevăzută în art. 37 lit. a) C. pen.În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. a) din acelaşi cod, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de un an, deci, în total, 4 ani închisoare.Totodată prima instanţă a revocat liberarea condiţionată a inculpatului din executarea unei pedepse anterioare şi, contopind restul de 201 zile închisoare rămas neexecutat cu pedeapsa de 4 ani închisoare, a adăugat un spor de un an, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.Instanţa a mai condamnat pe inculpat la un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evadare prevăzută în art. 269 alin. (1) C. pen., pedeapsă pe care a adăugat-o, conform art. 269 alin. (3), la pedeapsa de 5 ani închisoare, dispunând ca inculpatul să execute, în final, 6 ani şi 6 luni închisoare.Tribunalul Judeţean Tulcea, prin decizia penală nr. 14 din 17 ianuarie 1990, a respins recursul inculpatului.Recursul extraordinar declarat în cauză este întemeiat.Potrivit art. 34 alin. (3) C. pen., nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.Această regulă se aplică, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 39, şi în cazul recidivei de după condamnare.În consecinţă, instanţa, contopind pedeapsa aplicată pentru infracţiunile deduse judecăţii, de 4 ani închisoare, cu restul rămas neexecutat de 201 zile din pedeapsa anterioară, a dispus, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 34 alin. (3) C. pen., ca inculpatul să execute 5 ani închisoare, prin adăugarea unui spor de un an la pedeapsa cea mai grea de 4 ani, ceea ce depăşeşte totalul celor două pedepse, soluţie ce se constată a fi nelegală.Cele două hotărâri sunt greşite şi sub un alt aspect.Din lucrările dosarului rezultă că, la 9 februarie 1990, inculpatul, după săvârşirea celor 12 infracţiunii de furt, a fost arestat preventiv, iar în noaptea de 1 mai 1990 a evadat.Aşa fiind, în momentul evadării, inculpatul nu se afla în executarea unei pedepse, hotărârea definitivă de condamnare cu privire la infracţiunile pentru care acesta a fost arestat preventiv pronunţându-se după evadarea sa.Aşadar, infracţiunile pentru care inculpatul era arestat preventiv şi infracţiunea de evadare erau concurente, toate fiind săvârşite mai înainte ca el să fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele.Ca urmare, instanţa trebuia să dispună contopirea tuturor pedepselor stabilite pentru fiecare infracţiune concurentă, inclusiv cea pronunţată pentru infracţiunea de evadare.
