Omor Intenţie de a ucide
| Comentarii |
|
C.S.J., secţia penală, nr. 1813 din 14.11.1991
Fapta inculpaţilor, de a doborî victima cu lovituri aplicate cu pumnul şi cu picioarele şi de a o târî, legată cu picioarele de căruţă, cu consecinţa decesului ca urmare a leziunilor cranio-cerebrale suferite, constituie infracţiune de omor, iar nu de vătămări cauzatoare de moarte.Într-un atare caz se impune concluzia că inculpaţii au prevăzut moartea victimei ca rezultat posibil al actelor lor de violenţă şi au acceptat acest rezultat, acţionând, deci, cu intenţie indirectă de a ucide. Tribunalul Judeţean Tulcea, prin sentinţa penală nr. 23 din 27 iunie 1991, a condamnat pe inculpaţii DJ. şi B.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen.Instanţa a reţinut că, în ziua de 17 noiembrie 1990, cei doi inculpaţi au lovit cu pumnii şi cu picioarele pe un consătean, M.G., iar după ce acesta a căzut la pământ l-au legat cu o frânghie de picioare, iar capătul frânghiei de căruţa cu care circulau.Pornind căruţa, inculpaţii au târât victima pe o arătură, iar după parcurgerea unei distanţe, au abandonat-o.Din raportul medico-legal rezultă că moartea victimei s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu hemoragie cerebrală.Recursurile declarate de inculpaţi, cu motivarea că fapta nu constituie infracţiune de omor, ci aceea de vătămări cauzatoare de moarte, nu sunt întemeiate.Faptul că inculpaţii, după ce au lovit victima în mod repetat cu pumnii şi cu picioarele până au doborât-o la sol, au târât-o legată cu picioarele de căruţă şi cu capul pe arătură, producându-i-se multiple leziuni între care una cranio-cerebrală ce a cauzat moartea, duce la concluzia că ei au prevăzut rezultatul faptei lor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, acţionând, deci, cu intenţie indirectă de a ucide.
