Părăsirea locului accidentului - condiţii de existenţă
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr.834 din 3 aprilie 2001, Judecătoria Botoşani 1-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art.38 alin.l din Decretul nr.328/1966, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, la 1.000.000 lei amendă.
Admiţând apelul inculpatului, prin decizia penală nr.359 A din 5 iunie 2001, Tribunalul Botoşani a pronunţat achitarea acestuia, în temeiul art. 10 lit. d şi 11 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, soluţie menţinută de Curtea de Apel Suceava, care, prin decizia penală nr. 701 din 3 octombrie 2001 a respins recursul procurorului.
în speţă, inculpatul a acroşat-o uşor cu autoturismul pe partea vătămată, în seara zilei de 31 decembrie 2000.
A insistat să o ducă la spital cu maşina şi a pornit chiar spre prima instituţie sanitară. Partea vătămată însă, a coborât în dreptul localului în care trebuia să petreacă revelionul, asigurându-1 pe inculpat că nu a suferit leziuni.
Inculpatul i-a dat datele sale de stare civilă şi şi-a continuat drumul.
Ulterior, partea vătămată s-a prezentat la medicul legist, care i-a eliberat un certificat medico-legal atestând echimoze ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 1 - 2 zile.
Potrivit art. 38 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, constituie infracţiune părăsirea locului accidentului fară încuviinţarea organelor de poliţie, de către oricare dintre conducătorii vehiculelor angajate într-un accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii vreunei persoane, sau dacă accidentul constituie infracţiune ori s-a produs ca urmare a unei infracţiuni.
Infracţiunea, sub aspectul laturii subiective, poate fi săvârşită numai cu intenţie directă.
Aceasta presupune că autorul, conştientizează că a produs o vătămare corporală (forma cea mai simplă, dată în speţa de faţă) şi cu toate acestea părăseşte locul accidentului, pentru a împiedica reconstituirea împrejurărilor în care s-a săvârşit şi în final tragerea la răspundere penală.
Or, victima accidentului nu prezenta senine de lovire, 1-a asigurat pe inculpat că nu a suferit leziuni (escoriaţiile descoperite ulterior de medicul legist fiind superficiale, discutabil dacă pot fi numite vătămări corporale în sensul legii), mai mult, inculpatul i-a dat datele de stare civilă pentru a fi contactat în caz de nevoie.
Aceste elemente conduc la concluzia justă la care au ajuns tribunalul şi curtea, că nu este dată latura subiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 38 alin. 1 din împrejurările în care a avut loc acroşarea şi tragerea la răspundere penală.
De altfel, nici nu ar fi avut pentru ce să fie tras la răspundere penală, leziunile superficiale ale părţii vătămate neconstituind nici măcar infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 Cod penal (pentru care legea cere vătămări corporale care să necesite pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile).
Decizia penală nr.607/R/08.11.2001 a Curţii de Apel Piteşti
