OMOR DEOSEBIT DE GRAV. TÂLHĂRIE. CONCURS REAL.
| Comentarii |
|
Pentru subzistenţa infracţiunii de omor deosebit de grav trebuiesc decelate corespondenţa în realitatea situaţiei de fapt reţinute a regiunii anatomice vizate, obiectul contondent utilizat, apt a produce rezultatul letal, intensitatea loviturilor aplicate şi mobilul săvârşirii faptei.
Pe de altă parte, în caz de coautorat, intenţia fiecărui autor se caracterizează esenţialmente prin reprezentarea subiectivă că acţiunea specifică infracţiunii se realizează prin activitatea sa unită cu aceea a celorlalţi coautori.
Prin sentinţa penală nr. 476 din 24.11.1998 a Tribunalului Bucureşti secţia l-a penală s-a dispus condamnarea inculpatului E.M. pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 Cod penal, raportat la art. 176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, şi, respectiv, tâlhărie în dauna avutului privat, prevăzută de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare.
S-a reţinut, în fapt, pe baza probelor administrate, că, în seara zilei de 31.01.1993, inculpatul E.M., împreună cu numiţii S.N., I.N. şi F.S. au pătruns prin forţarea uşii de acces în locuinţa cetăţeanului german B.Z., situat în localitatea Bernau, în scop de jaf, unde au fost surprinşi de victimă, pe care au lovit-o cu pumnii, picioarele şi cu o sticlă, după care au târât-o în curte, victima decedând. în continuare, cei 4 făptuitori au sustras mai multe bunuri din locuinţă, după care au părăsit oraşul, nu înainte însă de a mai comite un furt, pentru care au fost sesizate autorităţile judiciare din România.
Din raportul medico-legal efectuat de autoritatea competentă germană a rezultat că moartea victimei a fost cauzată de aspiraţia terminală de sânge şi conţinut de stomac în urma zdrobirii scheletului feţei, precum şi a fracturării craniului şi a bazei craniului, cu contuzie cerebrală, autopsia relevând o moarte nenaturală.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul E.M., criticând-o ca nelegală, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie, în varianta prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal.
Examinând legalitatea hotărârii apelate în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul formulat de inculpat este nefondat şi urmează a fi respins, ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Prima instantă, reţinând corect situaţia de fapt imputată a înlăturat, în mod riguros, ca nesinceră, depoziţia inculpatului, care a susţinut că nu a intrat în locuinţa victimei cu intenţia de a-l ucide, ea reflectând poziţia subiectivă a acestuia în scopul înlăturării sau diminuării răspunderii penale, fiind vădit contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, întocmit de autorităţile competente din Germania, actele medico-legale, declaraţiile martorilor M.S., D.V. şi A.D. şi al soţiei victimei - J.L. (audiată prin comisie rogatorie).
Din probele administrate au rezultat, în esenţă, următoarele aspecte:
a) în scopul comiterii unor delicte penale, în cursul anului 1992, coinculpaţii E.M., S.M. şi I.N., însoţiţi de alte persoane, au plecat în Germania;
b) în cadrul activităţii infracţionale desfăşurate pe teritoriul Germaniei, în seara zilei de 31.10.1992, cei trei s-au deplasat cu un autoturism marca „Opel Kadett" în localitatea Bernau, unde urma să comită mai multe furturi;
c) după comiterea unei spargeri de locuinţă, coinculpaţii au pătruns fără drept în locuinţa cetăţeanului german B.L.;
d) după pătrunderea în locuinţă, coinculpaţii au fost surprinşi de victimă, pe care au lovit-o cu pumnii, picioarele şi o sticlă, victima fiind apoi târâtă în curtea imobilului, unde a fost găsită decedată;
e) după uciderea victimei, coinculpaţii au sustras bunuri şi valori din imobil, pe care le-au transportat la locuinţa lor din Berlin, unde au fost împărţite între participanţi;
f) între loviturile aplicate de inculpaţi şi moartea victimei B.L. există legătură cauzală directă, imediată şi nemijlocită.
La reţinerea încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav s-au avut în vedere următoarele elemente:
- regiunile anatomice vizate de agresori - cutia craniană şi cea toracică, care conţin organe şi vase de sânge importante pentru menţinerea vieţii;
-obiectul contondent utilizat de coinculpaţi - o sticlă de băutură alcoolică-care este apt să producă leziuni traumatice cu efect letal;
-intensitatea şi multitudinea loviturilor aplicate cu pumnii şi picioarele, care au determinat multiple fracturi la nivelul cutiei craniene şi toracelui;
- mobilul omorului a fost jaful, inculpaţii reuşind să-şi însuşească mai multe obiecte şi valori din locuinţa victimei.
în ceea ce priveşte calitatea de coautori a coinculpaţilor, s-a reţinut că, în acest caz, intenţia fiecărui autor se caracterizează prin conştiinţa că acţiunea constitutivă a infracţiunii se realizează prin activitatea sa unită cu aceea a celorlalţi coautori.
Nu este necesar ca fiecare coautor să aibă intenţia de autor unic - adică de a îndeplini singur întregul act de executare -ci este suficientă existenţa intenţiei de coautor, adică ştiinţa şi voinţa ca activitatea sa să se completeze cu a altuia, constituind astfel cauza din care rezultă efectul dorit de el.
Loviturile aplicate de coautori sunt materializate în tabloul lezional al victimei, sens în care, în raportul medico-legal de necropsie se menţionează că leziunile traumatice au fost create de obiecte diferite, iar topografia situării lor (cutia craniană şi regiunea toracică) şi multitudinea acestora demonstrează că victima B.L. a fost agresată de mai multe persoane, decesul acesteia survenind ca urmare a asfixiei mecanice.
Aşa fiind, având în vedere numărul coautorilor, s-a reţinut, în mod corect, circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a Cod penal. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 116/1999)
