PEDEAPSA COMPLIMENTARĂ A INTERZICERII UNOR DREPTURI. INCULPAT CETĂŢEAN STRĂIN. INAPLICABILITATE.
| Comentarii |
|
Nu se poate aplica pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal în cazul inculpatului cetăţean străin.
Prin sentinţa penală nr. 350 din 6.11.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a dispus condamnarea inculpatului M.M.A., cetăţean iranian, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzut de art. 312 alin. 1 Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani şi 8 luni închisoare.
S-a reţinut, în fapt, că, la data de 9.04.1997, organele de poliţie au găsit asupra inculpatului, cu prilejul unei percheziţii efecutate la locuinţa închiriată de acesta, situată în calea Crângaşi, sectorul 6, cantităţile de 792 grame opium şi 720 grame haşiş, substanţe stupefiante supuse regimului stabilit de Legea nr. 73/1969, care au fost confiscate şi depuse la camera de corpuri delicte a Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o ca nelegală, pe considerentul omisiunii primei instanţe de a aplica şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 65 Cod penal.
Critica invocată în apelul declarat de parchet este nefondată.
Este reală susţinerea că, în cauză, era obligatorie aplicarea pedepsei complimentare, faţă de dispoziţiile art. 65 alin. 2 Cod penal, potrivit cărora aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, condiţia fiind îndeplinită, deoarece art. 312 alin. 1 Cod penal prevede închisoarea de la 3 ani la 15 ani, şi pedeapsa complimentară privind interzicerea unor drepturi.
Deşi legea nu distinge între autori ai infracţiunii cetăţeni români sau cetăţeni străini, în speţă, principiul unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă nu-şi are aplicabilitatea.
Raţiunea de a fi a unei pedepse este de a avea, printre altele, o finalitate a coercitivă. în speţă, singurele drepturi prevăzute de art. 64, ce ar putea fi interzise inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 312 alin. 1 Cod penal, ar fi cele de la alin. 1 lit. a şi b, care se referă la dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a avea o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. De aceste drepturi beneficiază numai cetăţenii români, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 34 şi 35 din Constituţie.
Neavând aceste drepturi şi nici posibilitatea de a le dobândi, deoarece Legea nr. 21/1991 condiţionează acordarea cetăţeniei române de buna comportare şi lipsa condamnărilor în ţară şi străinătate, nu există nici o raţiune de aplicare a acestei pedepse. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 122/1999)
