PEDEAPSA COMPLEMENTARĂ A INTERZICERII UNOR DREPTURI. CONDIŢII DE APLICARE.
| Comentarii |
|
Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi se aplică în cazul în care pedeapsa închisorii aplicate este de cel puţin 2 ani, ţinându-se cont de natura şi gravitatea infracţiunii.
Prin sentinţa penală nr. 407 din 3.12.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală a condamnat, în baza art. 211 alin. 2 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 şi 76 Cod penal, pe inculpatul R.P.D. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată şi-a recuperat prejudiciul, prin restituirea bunului sustras.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 31.07.1998 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 75.000 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei, onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în ziua de 31.07.1998, partea vătămată Z.V.A. se afla pe Splaiul Unirii, împreună cu martora D.G. La un moment dat, pe lângă ea a trecut incupatul, care se plimba cu bicicleta prin parcarea auto din faţa S.C. „Dâmboviţa" şi când s-a apropiat, i-a smuls lănţişorul de aur de la gât, la care era ataşată o cruciuliţă.
Partea vătămată a strigat după ajutor, moment în care organele de poliţie, aflate în serviciul de patrulare pe Splaiul Unirii, l-au prins şi imobilizat pe inculpat.
în timp ce fugea, încercând să scape, inculpatul a aruncat lănţişorul, care a fost restituit părţii vătămate, aceasta neavând alte pretenţii civile faţă de inculpat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, motivând că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, fiind insuficientă pentru reeducarea inculpatului, solicitând aplicarea unei pedepse în raport de pericolul social concret al faptei comise.
Se critică soluţia instanţei de fond şi pentru nelegalitate, motivându-se că, în mod greşit, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară, cât timp pedeapsa aplicată este mâi mică de 2 ani.
Analizând sentinţa instantei de fond sub aspectul motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate celelalte aspecte, Curtea reţine că apelul parchetului este fondat doar în parte, urmând a fi admis ca atare.
Primul motiv de apel nu este întemeiat.
Prima instanţă a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, şi anume: gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea şi împrejurările în care s-a comis fapta, în sensul că inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată, ca şi circumstanţele personale ale inculpatului, aflat la primul conflict cu legea penală, faptul că a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă.
De asemenea, s-a avut în vedere şi starea de sănătate a inculpatului, din expertiza medico-legală întocmită în cauză rezultând că acesta a avut discernământul scăzut în raport de fapta comisă.
Având în vedere aceste împrejurări, în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea art. 74 Cod penal, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, dând astfel eficienţă dispoziţiilor art. 76 Cod penal.
Cel de-al doilea motiv de apel este întemeiat.
Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai în cazul în care pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani.
Faţă de împrejurarea că pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an şi 6 luni, în mod greşit prima instanţă i-a aplicat acestuia şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal, în acest caz nefiind incidente dispoziţiile art. 64 Cod penal.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul parchetului, va desfiinţa în parte sentinţa penală şi, rejudecând, va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 65 Cod penal.
Va computa prevenţia inculpatului de la 31.07.1998 la 5.03.1999.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 70/1999)
NOTA: Soluţia este corectă.
Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată numai în cazul în care pedeapsa principală stabilită este de cel puţin 2 ani.
Chiar şi în situaţia în care pedeapsa complimentară este prevăzută în mod obligatoriu, condiţia cu privire la cuantumul pedepsei aplicate trebuie să fie respectată.
Ca atare, aplicând inculpatului o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicarea pedepsei complimentare este nelegală.
în altă ordine de idei, apreciem că, şi în situaţia în care instanţa de fond ar fi condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare, nici în acest caz nu se impunea aplicarea unei pedepse complimentare. Potrivit dispoziţiilor legale, pedeapsa complimentară se aplică având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, or instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului împrejurări ce constituie circumstanţe atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
în atare situaţie, aplicarea pedepsei complimentare vine în contradicţie cu circumstanţele reale şi personale reţinute în cauză. (Judecator Sofica Dumitrascu - sectia I penala CAB)
