OMOR CALIFICAT. PROVOCARE. INAPLICABILITATEA DISPOZIŢIILOR ART. 334 COD PROCEDURĂ PENALĂ PRIVIND SCHIMBAREA ÎNCADRĂRII JURIDICE ÎN CAZUL REŢINERII DE CIRCUMSTANŢE ATENUANTE.
| Comentarii |
|
Circumstanţele atenuante nu ţin de încadrarea juridică a faptei, ci de individualizarea pedepselor - operă ce aparţine magistratului.
Nu poate fi reţinut drept motiv de apel faptul că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor reţinerea scuzei provocării.
Prin sentinţa penală nr. 110 din 23.12.1998, pronunţată în dosarul nr. 1.964/ 1998 al Tribunalului Călăraşi, inculpatul R.l. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 4 ani interdicţia de exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal, pentru săvârşirea faptei prevăzute şi pedepsite de art. 174-175 lit. c din Codul penal, cu reţinerea art. 73 lit. b şi 76 Cod penal. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi 64 Cod penal. Starea de arest a inculpatului a fost menţinută şi s-a dedus prevenţia de la 16.06.1998 la 23.12.1998.
în baza art. 118 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului care a folosit la săvârşirea infracţiunii.
S-a luat act că partea vătămată R.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor calificat, în următoarele împrejurări de fapt:
Inculpatul îşi are domiciliul în comuna Radovanu, judeţul Călăraşi, locuind împreună cu partea vătămată R.F. (soţia sa) şi cu cei doi copii (unul dintre aceştia fiind victima R.Gh.).
între inculpat şi victimă se produceau dese scandaluri, pe fondul consumului de alcool, ceilalţi membri ai familiei fiind nevoiţi, în repetate rânduri, să intervină pentru calmarea spiritelor.
La data de 15.06.1998, între victimă şi inculpat a izbucnit o nouă ceartă, determinată de reproşurile pe care victima le-a făcut inculpatului referitor la consumul exagerat de alcool, la care, din nou, inculpatul se dedase în acea zi. Victima i-a adresat inculpatului cuvinte grele şi jigniri, apoi l-a lovit pe inculpat în cap cu o sticlă din material plastic şi cu un vătrai. Agresat fiind, inculpatul a mers în casă şi a luat un cuţit, apoi a revenit în curte. Deşi partea vătămată a căutat să-i despartă pe cei doi beligeranţi, victima a continuat a-l lovi pe inculpat cu vătraiul. în aceste împrejurări, inculpatul a lovit, la rându-i, cu cuţitul în piept pe fiul său. Transportată fiind la spital, victima a decedat pe drum.
Raportul medico-legal de necropsie a concluzionat că decesul victimei a fost violent, provocat fiind de înjunghiere.
Inculpatul a recunoscut constant săvârşirea faptei, cu precizarea că a acţionat sub stăpânirea tulburării produse de insultele, batjocura şi agresiunile fizice la care l-a supus victima.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal (scuza provocării), precum şi atitudinea sinceră a inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi regretele ce le-a manifestat.
împotriva sentinţei de fond au declarat apeluri atât inculpatul, cât şi parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Apelul inculpatului, declarat în termen, dar nemotivat, vizează - aşa după cum s-a susţinut oral - diminuarea cuantumului pedepsei, ca urmare a reţinerii scuzei provocării în favoarea sa.
Apelul formulat de parchet vizează două aspecte, şi anume: nejustificata reţinere a scuzei provocării, precum şi greşita condamnare, cu reţinerea acestui text fără schimbarea încadrării juridice a faptei.
Curtea, examinând actele şi lucrările din dosarul cauzei, atât din prisma motivelor de apel invocate de inculpat şi de parchet, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, constată că ambele apeluri sunt nefondate.
Cât priveşte apelul inculpatului, se constată că instanţa de fond a făcut o legală şi judicioasă aplicare în cauză a principiilor prevăzute de art. 72 Cod penal, privind individualizarea judiciară a pedepselor, cât şi o corectă interpretare a art. 52 Cod penal, privind scopul pedepsei.
în raport de pericolul social concret al faptei deosebit de grave săvârşite de inculpat, pe fondul consumului de alcool, constând în uciderea voluntară a propriului său fiu, se constată că pedeapsa de 10 ani închisoare este pe deplin justificată şi nu sunt temeiuri de fapt ori de drept care să impună diminuarea acesteia.
De altfel, reţinând în favoarea inculpatului scuza provocării, instanţa fondului a redus pedeapsa sub minimul special de 15 ani prevăzut de lege pentru fapta comisă, astfel că nu se mai impune o nouă redozare pentru acelaşi motiv, aşa după cum solicită inculpatul.
Apelul formulat de parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi este, şi acesta, nefondat, pentru următoarele considerente:
Deplin justificat şi întemeindu-se pe probele concludente administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că între inculpat şi victimă aveau loc dese conflicte -cu violenţe verbale şi fizice reciproce. S-a dovedit că în ziua producerii omorului, victima a fost cea care, în mai multe rânduri, a avut o comportare violentă şi agresivă, adresându-i inculpatului insulte grave, cuvinte deosebit de grele, apoi i-a aplicat inculpatului repetate lovituri cu un vătrai. Pe fondul vechiului conflict ce exista între cei doi, aceste împrejurări de fapt din ziua crimei sunt de natură să justifice pe deplin aplicarea scuzei provocării, având în vedere'tulburarea produsă inculpatului de comportamentul agresiv, insultător şi violent al victimei.
Cât despre schimbarea încadrării juridice în cazul reţinerii scuzei provocării, este cu totul neîntemeiată o asemenea susţinere drept motiv de apel.
Circumstanţele atenuante, între care şi art. 73 lit. b Cod penal, ţin nu de încadrarea juridică a faptei - pe care o dă partea specială a Codului penal - ci de individualizarea pedepselor - operă ce aparţine magistratului, iar nu legii penale.
Astfel fiind, apelurile de faţă urmează a fi respinse, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Conform art. 381 Cod procedură penală, urmează a se deduce executarea pedepsei, la zi.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 231/1999)
NOTA: Circumstanţa atenuantă a provocării există ori de câte ori infracţiunea a fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de provocarea din partea persoanei vătămate.
Fapta provocatoare a victimei este cauza infracţiunii, fiindcă ea determină riposta din partea celui provocat.
De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, aspecte ce se regăsesc în speţă, având în vedere jignirile grave aduse de victimă inculpatului, ca şi loviturile repetate cu un vătrai. Atitudinea violentă a victimei justifică pe deplin reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei. (Judecator Sofica Dumitrascu - sectia I penala CAB)
