OPERAŢIUNI INTERZISE CU METALE PREŢIOASE. ABROGAREA ART. 37 DIN DECRETUL NR. 210/1960. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
Cumpărarea de bijuterii din metale preţioase în scopul revân-zării este interzisă şi constituie infracţiunea prevăzută de art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978.
Abrogarea art. 37 din Decretul nr. 210/1960 prin Decretul-lege nr. 9/1989 se referă numai la infracţiunile privind regimul mijloacelor de plată străine, nu şi la regimul metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase.
Prin sentinţa penală nr. 886/3.07.1998 a Judecătoriei Giurgiu, inculpatul P.S. a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, pentru infracţiunea de operaţiuni interzise cu metale preţioase, prevăzută de art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978, cu referire la art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960.
Totodată, s-a dispus restituirea către inculpat a 87 fragmente bară laminată semibombată din aur 750%, în greutate totală de 1863,69 grame, aflate în custodie la Banca Naţională a României - Sucursala Judeţeană Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 8.10.1997, inculpatul a fost oprit de către organele de poliţie în timp ce se afla într-un autocar aparţinând firmei „Toros" din Turcia şi care se deplasa pe DN 5 dinspre Giurgiu spre Bucureşti, şi la controlul corporal efectuat s-au găsit asupra sa 87 bare laminate semibombate din aur 750%, împachetate cu bandă adezivă, într-un brâu special confecţionat din material textil elastic şi cu privire la care a declarat că le-a cumpărat din Turcia cu suma de 15.000 USD, şi că ascunderea, în scopul sustragerii de la controlul vamal a celor 87 bare din metal preţios, nu constituie infracţiunea prevăzută de art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978, cu referire la art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960, deoarece art. 37 din Decretul nr. 210/1960, la care face referire art. 67 din Decretul nr. 244/1978, a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/31.12.1989, astfel încât fapta prevăzută de art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978 este lipsită de pedeapsă.
S-a mai reţinut că legea penală este de strictă interpretare şi în lipsa unor prevederi speciale exprese, instanţa nu o poate extinde, ci numai o poate aplica în favoarea inculpatului.
împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi Banca Naţională a României - Sucursala Judeţeană Giurgiu.
Parchetul a susţinut că, în mod greşit, s-a considerat că norma penală prevăzută de art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978 a fost abrogată, rămânând lipsită de sancţiune ca urmare a abrogării art. 37 din Decretul nr. 210/1960 prin Decretul-lege nr. 9/31.12.1989, deoarece ceea ce se abrogă sunt faptele (infracţiunile), iar nu pedepsele, şi a solicitat desfiinţarea sentintei, şi în fond aplicarea unei pedepse inculpatului şi confiscarea, în folosul statului, a celor 87 bare laminate din aur care au făcut obiectul infracţiunii.
Banca Naţională a României — Sucursala Judeţeană Giurgiu a susţinut că sentinţa pronunţată este nelegală.
Tribunalul Giurgiu a constatat că apelurile sunt întemeiate, reţinând că abrogarea art. 37 din Decretul nr. 210/1960 nu a avut nici o consecinţă asupra art. 67 din Decretul nr. 244/1978, fiind vorba de o normă de trimitere, astfel că fapta prevăzută de art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978 este, în continuare, incriminată şi se sancţionează cu pedeapsa menţionată în art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960.
în aceste condiţii, Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr. 196/7.04.1999, a admis apelurile declarate în cauză, a desfiinţat, în totalitate, sentinţa penală apelată şi în fond, în baza art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978, cu referire la art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960, a condamnat pe inculpatul P.S. la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, conform art. 81-82 Cod penal, atrăgând atenţia acestuia asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.
S-au confiscat, de la inculpat, în folosul statului, cele 87 bare laminate, din aur, care au făcut obiectul infracţiunii şi a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.S., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 13 Cod procedură penală, motivând că, în mod greşit, instanţa de apel l-a condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală a respins, ca nefondat, recursul inculpatului, reţinând că abrogarea art. 37 din Decretul nr. 210/1960, prin Decretul-lege nr. 9/1989, nu a avut ca efect dezincriminarea faptei prevăzute de art. 50 lit. d din Decretul nr. 244/1978, întrucât dispoziţiile art. 67 din Decretul nr. 244/1978, potrivit cărora infracţiunile prevăzute în art. 50 din acelaşi decret se sancţionează cu pedepsele prevăzute în art. 37 din Decretul nr. 210/1960, este o normă de trimitere, care se completează cu elemente încorporate în norma la care trimite, ca şi cum ar fi ale sale.
însuşindu-şi elemente din norma complinitoare, aşa cum acestea erau prevăzute la data elaborării ei, norma de trimitere devine independentă faţă de norma din care a preluat acele elemente.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 1.450/1999)
NOTA: în mod asemănător s-a pronunţat şi Tribunalul Bucureşti - secţia a ll-a penală, prin decizia nr. 287/A/9.04.1996. (Judecator Marian Carcel - sectia II penala CAB)
