OMOR DEOSEBIT DE GRAV. CRUZIMI. ÎNŢELES.
| Comentarii |
|
Prin noţiunea de cruzimi se au în vedere acele procedee, manopere şi suferinţe grele, pricinuite victimei, ce nu pot fi considerate că fac parte din acea categorie de suferinţe inerente oricărei acţiuni de ucidere şi care, prin ritmul lent de exercitare a lor imprimă faptei un caracter deosebit de grav.
Prin sentinţa penală nr. 67/1.10.1998 a Tribunalului Călăraşi s-a dispus condamnarea inculpatului U.V. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. d Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal, la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 1.04.1998, inculpatul, aflând că numita T.P., cu care întreţinerea relaţii de concubinaj, a întreţinut raporturi sexuale şi cu alţi bărbaţi, contractând boala venerică „sifilis" a lovit-o "pe victimă cu un obiect din lemn (creangă de plop), iar, ulterior, cu pumnii şi picioarele pe tot corpul, până la decesul acesteia.
Necropsia a evidenţiat, la nivel extern, multiple plăgi, echimoze şi excoriaţii pe toată suprafaţa corpului, iar la nivel intern, s-a relevat prezenţa a multiple infiltrate hemoragice în ţesuturile moi pericraniene, în regiunea temporo-parieto-occipitală bilateral, precum şi multiple fracturi costale, a sternului, rupturi de organe interne, leziuni ce s-au produs prin lovire cu corpuri dure şi comprimare între două planuri dure.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, solicitând, prin corecta încadrare juridică a faptei, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prin cruzimi.
Critica invocată este fondată.
Procedeul de a provoca moartea unei persoane într-un ritm lent, prin chinuri datorate multiplelor leziuni traumatice şi prin suferinţe grele, intense, prelungite în timp, imprimă faptei un caracter deosebit de grav, dovedind o profundă pervertire a conştiinţei făptuitorului, excedând sistemului categorial al suferinţelor inerente oricărei acţiuni de omucidere.
Loviturile pe tot corpul, cu obiectul de lemn, până la distrucţia acestuia şi, în continuare, cu pumnii şi picioarele, comprimând toracele victimei cu tălpile, sunt acţiuni de ucidere, care, prin voinţa inculpatului, sunt de natură a provoca suferinţe inumane, esenţial deosebite faţă de cele proprii omorului. (Judecator Iulian Dragomir - Sectia a II-a penala)
