Parte responsabilă civilmente. Elementele şi condiţiile răspunderii comitentului. Nu poate fi obligat la plată în calitate de parte responsabilă civilmente proprietarul vehiculului condus de inculpat şi care fusese închiriat societăţii comerciale al cărei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, 837/R din 31 mai 2012
Judecătoria Bistriţa prin sentinţa penală nr.327 din 13.03.2012 a admis acţiunea civilă disjunsă din dosarul penal, formulată de partea civilă C.M., partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, cu sediul în Bistriţa, partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Mureş, şi îndreptată împotriva inculpatului T.I., precum şi a părţilor responsabile civilmente SC G.B. SRL şi SC G.T. SRL şi pe cale de consecinţă:
A fost obligat inculpatul T.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş să plătească părţii civile C.M. suma de 10.259,61 lei cu titlu despăgubiri civile materiale şi suma de 65.000 lei cu titlu daune morale.
A fost obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş să plătească părţii civile C.M. suma de 180 lei/lună cu titlu despăgubiri periodice începând cu data pronunţării hotărârii şi până la încetarea stării de nevoie a părţii civile.
S-a respins ca neîntemeiate (nefiind dovedite) celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă C.M..
Obligă inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş, să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa suma de 5.600 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C.M..
A fost obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Mureş suma de 5.493,94 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C.M..
A fost obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş să plătească părţii civile C.M. suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
S-a constatat că repararea pagubei la care a fost obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente sC G.B. sRl Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş este garantată de SC A.R.A. SA - Sucursala Mureş, în limita şi condiţiile contractului de asigurare.
A fost obligat inculpatul T.I. să plătească statului să plătească statului suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, a fost trimis în judecată inculpatul T.I., pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1
şi al.4 Cod penal, reţinându-se în sarcina sa că în data de 28.04.2009, în jurul orei 09,45, în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco Magirus, pe raza localităţii Şieu Măgheruş, datorită nerespectării prevederilor legale referitoare la păstrarea distanţei faţă de autovehiculul care circula în faţa sa a produs un accident de circulaţie, accidentând-o pe partea vătămată C.M.. În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 155-160 zile de îngrijiri medicale.
Prin scriptul depus la dosar, partea vătămată C.M. a declarat că înţelege să se constituie parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 35.000 lei cu titlu despăgubiri civile pentru daune materiale (beneficiul nerealizat în perioada îngrijirilor medicale, cheltuielile efectuate cu examinările şi tratamentele medicale, cheltuielile de transport şi cheltuielile cu oamenii angajaţi la muncile gospodăreşti, cheltuielile efectuate pentru plata medicamentelor), a sumei de 65.000 lei cu titlu despăgubiri pentru daune morale în vederea compensării suferinţelor fizice şi psihice la care a fost supusă, o rentă lunară de întreţinere, precum şi cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea sa în instituţiile medicale în care i s-a acordat asistenţă medicală de specialitate.
Prin înscrisul depus la dosarul de urmărire penală Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa sa constituit parte civilă cu suma de 5.600 lei, iar Spitalul Clinic Judeţean Mureş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.493,94 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de internarea părţii vătămate şi civile C.M. în unităţile sanitare menţionate.
Prin sentinţa penală nr. 206/22.02.2011 a Judecătoriei Bistriţa, inculpatul T.I. a fost condamnat la pedeapsa de 5.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1 şi al.4 Cod penal, cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal şi făcând astfel aplicarea disp. art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal prin Încheierea din 15.02.2012 s-a dispus disjungerea acţiunii civile fiind stabilit termen de judecată pentru data de 15.03.2012.
Luând în examinare acţiunile civile alăturate acţiunii penale finalizată cu condamnarea inculpatului T.I., la plata unei amenzi penale (hotărârea judecătorească rămânând definitivă prin nerecurare), instanţa reţine următoarele:
În data de 28.04.2009, în momentele premergătoare accidentului, inculpatul T.I., în calitate de angajat al SC G.B. SRL, conducea autoutilitara (proprietatea SC G.T. SRL Mureş), pe raza localităţii Şieu Măgheruş, având direcţia de deplasare Bistriţa Beclean. Fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu se deplasa spre localitatea Cociu, de unde urma să aducă balast la baza din Viişoara. Ajuns în localitatea Şieu Măgheruş, inculpatul a observat în faţa sa autoturismul marca Volkswagen Passat, având inscripţia „ŞCOALA” (care se deplasa în aceeaşi direcţie). La un moment dat, s-a apropiat de acesta cu intenţia de a-1 depăşi. În clipa în care se pregătea să efectueze depăşirea a remarcat că acest lucru era interzis (în zonă era amenajată o trecere pentru pietoni). A continuat să meargă în spatele turismului, la o distanţă mică. La un moment dat inculpatul nu a observat că un pieton (partea vătămată şi civilă C.M.) s-a angajat în traversarea străzii pe marcajul trecerii de pietoni (din dreapta spre stânga având în vedere direcţia de deplasare a autoutilitarei). Autoturismul „ ŞCOALA”, a oprit înainte de marcajul trecerii de pietoni, pentru a acorda prioritate de trecere părţii vătămate. Întrucât nu a observat pietonul angajat în traversare şi nu a păstrat distanţa de siguranţă în mers, inculpatul T.I., a fost surprins de frânarea autoturismului din faţa sa. Deşi a acţionat sistemul de frânare, nu a reuşit să evite impactul cu maşina ce avea inscripţia „ŞCOALA”, care la rândul său a lovit-o pe partea vătămată şi civilă C.M.. Aceasta a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, unde a fost internată în secţia Ortopedie cu diagnosticul: „Politraumatism prin accident rutier. Şoc traumatic. Amnezie post-traumatică. Fractură cominutivă 1/3 sup. gamba stg. operată. Fractură olecran stg. operată. ZA - comoţie cerebrală. Plăgi contuze multiple (nas, ambii genunchi, contuzie umăr stg.)”.
Conform certificatului medico legal nr. 1312/II/b/357 din 29.05.2009 eliberat de Serviciul Judeţean de medicină Legală Bistriţa-Năsăud, partea vătămată C.M. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Ulterior, partea vătămată a depus la dosarul cauzei, acte medicale ce atestă şi alte internări (ce sunt în strânsă
legătură cu accidentul descris mai sus). Prin raportul de constatare medico-legală nr. 1031 /II/b/93 din 07.05.2010, s-a stabilit că leziunile suferite de C.M. au necesitat pentru vindecare un număr de 155-160 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul judecăţii s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico legală ce a concluzionat faptul că leziunile traumatice suferite de partea vătămată şi civilă C.M. au necesitat 180 zile îngrijiri medicale, întrunind caracteristicile medico legale de punere în primejdie a vieţii victimei, dar neîntrunind caracteristicile medico legale ale noţiunii de infirmitate posttraumatică. Totodată s-a conchis că leziunile suferite de partea vătămată şi civilă C.M. a suferit i-au determinat acesteia pierderea totală, temporară a capacităţii de muncă pe o perioadă de 6 luni de la data producerii evenimentului încadrabilă în gradul I de invaliditate şi ulterior o scădere permanentă ca capacităţii de muncă încadrabilă în gradul III de invaliditate.
La data producerii accidentului partea vătămată şi civilă C.M., era angajată. Din cartea de muncă depusă în copie la dosar, rezultă că aceasta încasa lunar pentru munca prestată un salariu de 600 lei. Ulterior accidentului partea vătămată a beneficiat de concediu medical - din adresa nr. 74/2012 a angajatorului rezultând că aceasta a încasat 81 lei în aprilie 2009, 425 lei în mai 2009, 447 lei în iunie 2009, 379 lei în iulie 2009, 345 lei în august 2009, 299 lei în septembrie 2009 şi 384 lei în octombrie 2009. Din cuprinsul aceluiaşi act rezultă că la data de 06.11.2009 contractul individual de muncă a încetat, ulterior prin adresa nr. 87/2012 emisă de SC V.C. SRL, comunicându-i-se instanţei salarul în cuantum de 530 lei net lunar pe care îl încasează angajatul ce ocupă un post similar cu cel deţinut anterior de partea vătămată şi civilă C.M., pentru un program complet de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână.
Prin decizia nr. 622/02.11.2009, partea vătămată şi civilă C.M. a fost încadrată în gradul 3 de invaliditate - încadrare menţinută prin Decizia nr. 1491/19.05.2010.
Prin decizia nr. 116638/19.01.2010 părţii vătămate şi civile C.M. i s-a acordat o pensie de invaliditate în cuantum de 265 lei, fiindu-i acordat şi un certificat de încadrare în grad de handicap nr. 3383/09.07.2010, cu valabilitate 12 luni fiind stabilit un grad de handicap accentuat.
Prin Decizia nr. 2457/19.05.2011, s-a menţinut încadrarea stabilită anterior respectiv gradul 3 de invaliditate, termenul de revizuire fiind 08.05.2014.
Raportat la starea de fapt reţinută prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă prin nerecurare, instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prescrise pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului T.I.: o faptă ilicită comisă de acesta, un prejudiciu moral şi material pricinuit părţii vătămate şi, fără putinţă de tăgadă, un raport de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi paguba produsă de acesta.
Ca atare, în temeiul art. 14 şi urm. precum şi art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 şi art. 999 cod civil (orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara indiferent dacă a acţionat din intenţie sau din culpă) şi art. 1000 aliniat 1 Cod civil (angajatorul lucrătorului şi proprietarul bunului sunt responsabile de prejudiciile cauzate de persoana pentru care este obligat a răspunde şi de lucrul aflat sub paza sa), instanţa va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M. şi pe cale de consecinţă va obliga inculpatul T.I., în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti (inculpatul era angajatul acestei societăţi comerciale conform contractului de muncă al inculpatului şi SC G.T. SRL Târgu Mureş (inculpatul conducea un autocamion înmatriculat pe această societate conform poliţei de asigurare şi a dovezii de verificare tehnică) să plătească părţii civile C.M. suma de 10.259,61 lei cu titlu despăgubiri civile materiale şi suma de 65.000 lei cu titlu daune morale.
În ceea ce priveşte despăgubirile civile materiale din totalul sumei de 10.259,61 lei acordate cu acest titlu, 845 lei reprezintă cheltuieli de transport, 449,61 lei contravaloarea medicamentelor achiziţionate de partea vătămată şi civilă C.M. în perioada de restabilire a sănătăţii, 1840 lei reprezintă diferenţa dintre salariul pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost accidentată şi indemnizaţia de concediu medical primită în următoarele 6 luni ce au urmat accidentului şi suma de 7.125 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor civile globale aferente celor 12 luni şi jumătate ulterioare celor 6 luni mai sus menţionate şi până la pronunţarea prezentei hotărâri.
Referitor la suma de 845 lei acordată părţii vătămate şi civile C.M. cu titlu cheltuieli de transport se impune a fi menţionat că aceasta a plătit numitului S.I. suma de 150 lei cu titlu contravaloare combustibil şi suma de 300 lei pentru prestaţie, iar numitului S.A. suma de 395 lei cu titlu contravaloare combustibil, cu menţiunea că cei doi au transportat-o pe victimă în repetate rânduri la unităţile medicale.
De asemenea potrivit documentelor depuse la dosar, instanţa a apreciat că partea vătămată şi civilă C.M. este îndreptăţită la primirea sumei de 449,61 lei, reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziţionate de aceasta. Raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale şi la complexitatea problemelor de natură medicală cu care s-a confruntat aceasta, instanţa apreciază ca rezonabilă suma solicitată cu acest titlu.
La stabilirea sumei de 1.840 lei acordată părţii vătămate şi civile C.M., ca diferenţă dintre salariul pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost accidentată şi indemnizaţia de concediu medical primită în următoarele 6 luni ce au urmat accidentului, instanţa a avut în vedere că la data producerii accidentului aceasta încasa lunar un salariu de 600 lei. Plecând de la această premisă şi având în vedere sumele primite cu titlu de indemnizaţie concediu medical în perioada aprilie-octombrie 2009 (rezultă o diferenţă de 519 lei pentru luna aprilie, de 175 lei pentru luna mai, de 153 lei pentru luna iunie, de 221 lei pentru luna iulie, de 255 lei pentru luna august, de 301 lei pentru luna septembrie şi 216 lei pentru luna octombrie - totalul fiind de 1.840 lei cuveniţi cu acest titlu părţii vătămate şi civile C.M..
La stabilirea sumei de 7.125 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor civile globale aferente celor 12 luni şi jumătate ulterioare celor 6 luni mai sus menţionate şi până la pronunţarea prezentei hotărâri, instanţa a avut în vedere faptul că din noiembrie 2009 până în 13 martie 2012 - data pronunţării hotărârii au trecut 28 de luni şi jumătate, că diferenţa dintre salariul de 600 lei lunar al părţii vătămate şi civile C.M. şi pensia de 350 lei încasată de aceasta este de 250 lei. Prin urmare, instanţa a apreciat că părţii vătămate şi civile C.M. i se cuvine suma de 250 lei pentru fiecare din lunile ce intră în compunerea intervalului de timp mai sus menţionat, în care aceasta a fost pensionată pe caz de invaliditate, fiind încadrată în gradul 3 de handicap.
Instanţa a apreciat că partea vătămată şi civilă C.M. este îndreptăţită să primească sumele de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile materiale mai sus arătate raportat la leziunile corporale traumatice grave suferite în urma accidentului rutier provocat de inculpat la data de 28.04.2009 şi la internările de durată în unităţile medicale la care a fost obligată conform, aşa cum reiese din raportul de expertiză medico legală.
În ceea ce priveşte daunele morale în cuantum de 65.000 lei acordate părţii vătămate şi civile C.M., instanţa a avut în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale ce au fost necesare pentru însănătoşirea sa, problemele medicale excepţionale la care a fost supusă, tratamentele medicale complexe şi de durată îndelungată inclusiv internări pe care le-a urmat.
Raportat la aceste împrejurări, instanţa a apreciat că suma solicitată de partea vătămată cu titlu despăgubiri civile este justificată, în condiţiile în care a suportat vreme îndelungată suferinţe foarte mari fiind împiedicată o perioadă lungă de timp să ducă o viaţă normală specifică vârstei şi mediului social din care provine.
Prin infracţiunea săvârşită, chiar din culpă fiind, inculpatul a determinat supunerea părţii vătămate nu numai la traume psihice şi fizice, dar şi la o infirmitate estetică. De aceea existând un raport direct de cauzalitate între activitatea delictuală descrisă şi prejudiciul nepatrimonial încercat, rezultă că partea vătămată are dreptul la o compensare sub forma daunelor morale.
Suferinţele fizice inerente precum şi cele de natură psihică (conştiinţa că e bolnav, că sunt necesare consultarea repetată a unor medici de specialitate şi urmarea unor tratamente medicale adecvate pentru însănătoşire, neputinţa de a se descurca singură, ajungând la mila cunoscuţilor şi a vecinilor, ş.a.m.d.) suportate de partea vătămată impun acordarea unei compensaţii pecuniare. Banii nu pot stinge o durere, nu pot suprima stresul şi nu pot înlătura amintirile legate de accident şi consecinţele acestuia dar pot conferi părţii vătămate o satisfacţie compensatoare, o alinare, o cale de îndreptare a răului făcut de inculpat într-un moment de imprudenţă.
Din simpla lecturare a raportului de expertiză medico legală rezultă cât de serioase au fost problemele medicale cu care s-au confruntat partea vătămată şi civilă C.M., cât de mult i-a fost afectată speranţa de viaţă şi ce eforturi a depus pentru a se descurca singură, inclusiv din punct de vedere financiar în toată perioada ce a urmat accidentului rutier. Timp îndelungat partea vătămată şi civilă C.M. nu s-a putut deplasa, dificultăţi încercând şi în prezent, fiind nevoită să suporte luni în şir mediul spitalicesc şi să urmeze tratamente medicale complexe pentru ameliorarea.
Totodată, instanţa a avut în vedere declaraţiile martorilor ce au învederat instanţei că partea vătămată şi civilă C.M. avea dureri necontenite şi fără leac, locuia singură (fiind divorţată anterior accidentului) - apa şi hrana fiindu-i adusă de o vecină care de 2 ani o ajută zilnic, fiind mereu supărată pentru cele îndurate.
Pe cale de consecinţă raportat la aspectele mai sus arătate şi având în vedere că partea vătămată şi civilă C.M. a rămas cu un handicap grav, instanţa a apreciat că suma de 60.000 lei solicitată cu titlu de daune morale este rezonabilă şi de natură să înlăture măcar parţial năpasta abătută asupra acestei femei.
În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, instanţa a obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş să plătească părţii civile C.M. suma de 180 lei/lună cu titlu despăgubiri periodice începând cu data pronunţării hotărârii şi până la încetarea stării de nevoie a părţii civile.
La acordarea sumei şi la stabilirea cuantumului instanţa a avut în vedere că partea vătămată şi civilă C.M. este încadrată până în anul 2014 în gradul 3 de invaliditate, că pensia acesteia este de 350 lei lunar, iar dacă ar fi fost angajată în continuare la SC V.C. SRL salariul de care ar fi beneficiat este de 530 lei lunar. Prin urmare, diferenţa de 180 lei lunar trebuie pusă în sarcina inculpatului şi a părţilor responsabile civilmente pe care aceştia urmează a o achita părţii vătămate şi civile C.M. până la însănătoşirea acesteia.
De asemenea, instanţa a respins ca neîntemeiate celelalte pretenţii civile formulate de partea civilă C.M., nefiind probate existenţa şi întinderea prejudiciilor pretins suportate.
În baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 şi urm. Cod civil, art. 106 din OUG 150/2002, instanţa l-a obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş, să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa suma de 5.600 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C.M..
În baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 şi urm. Cod civil, art. 106 din OUG 150/2002, instanţa a obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean Mureş suma de 5.493,94 lei, cu titlu despăgubiri civile reprezentând costul tratamentelor medicale de care a beneficiat pe perioada spitalizării partea civilă C.M..
În baza art. 193 Cod procedură penală, instanţa a obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş să plătească părţii civile C.M. suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Totodată, instanţa a constatat că repararea pagubei la care a fost obligat inculpatul T.I. în solidar cu părţile responsabil civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Târgu Mureş este garantată de SC A.R.A. SA - Sucursala Mureş, în limita şi condiţiile contractului de asigurare.
Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile pe care asiguraţii răspund în baza legii faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Conform art. 50 alin. 1 din acelaşi act normativ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de desdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală.
În baza art. 191 Cod procedură penală, instanţa a obligat inculpatul T.I. să plătească statului să plătească statului suma de 500 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluţii au declarat recursuri partea responsabilă civilmente SC G.T. SRL, inculpatul T.I. şi partea responsabilă civilmente SC G.B. SRL Bucureşti.
Prin recursul scris, SC G.T. SRL Cristeşti Mureş, a solicitat admiterea căii de atac promovate şi înlăturarea obligării sale în solidar cu inculpatul T.I. şi partea responsabilă civilmente SC G.B. SRL Bucureşti de la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii civile C.M., întrucât inculpatul T.I. la data accidentului, nu era angajatul acestei firme, astfel că îi lipsea calitatea de prepus, nefiind îndeplinite cerinţele art. 1000 alin.3 C.civ.
Prin motivele scrise şi orale, inculpatul T.I. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei şi rejudecând dosarul, a se dispune înlăturarea obligaţiei sale faţă de partea civilă de la plata tuturor despăgubirilor, acestea nefiind fondate, iar în subsidiar, reducerea cuantumului acestora, pentru ca sumele acordate să nu constituie o îmbogăţire fără just temei, a victimei. Inculpatul a solicitat totodată reducerea cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, de către judecătorie, unităţilor spitaliceşti.
Prin recursul promovat, SC G.B. SRL Bucureşti a cerut admiterea căii de atac promovate, casarea sentinţei judecătoriei şi rejudecând dosarul, a se dispune în principal înlăturarea obligării sale în solidar cu inculpatul la plata tuturor despăgubirilor în favoarea părţii civile C.M., iar în subsidiar, reducerea considerabilă a cuantumului despăgubirilor materiale şi morale la suportarea cărora s-a dispus a fi ţinut prin hotărârea instanţei de fond.
Curtea examinând recursurile formulate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului T.I.:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, prima instanţă a constatat vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.1 şi 4 C.pen., cu art.74, 76 C.pen., condamnându-l la 5.000 lei amendă penală. Latura civilă a fost disjunsă, făcând obiectul prezentei analize.
Judecătoria Bistriţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, având la bază un probatoriu testimonial şi ştiinţific, analizat cu minuţiozitate şi în mod judicios.
Curtea apreciază că latura civilă a cauzei a primit o rezolvare corespunzătoare din partea Judecătoriei Bistriţa, astfel că nu se impune casarea acesteia.
Nu se justifică nici reducerea daunelor morale, nici a celor materiale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părţii civile C.M. întrucât CEDO reaminteşte că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părţi, determină statul de a pune capăt acelei încălcări şi de a elimina consecinţele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecinţelor acestei încălcări, art.41 din Convenţia Europeană conferă Curţii competenţa de a acorda o reparaţie în favoarea părţii vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunţă în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, şi prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor şi a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum şi din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincţia între prejudiciul material şi cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenţei Curţii Europene, partea civilă poate obţine rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum şi caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atât pagubele materiale ale părţii civile C.M. reprezentând contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacităţii temporare de muncă, contravaloarea deplasărilor la unităţile medicale pe perioada convalescenţei, preţul medicamentelor şi a supraalimentaţiei pe perioada refacerii sănătăţii, contravaloarea pierderilor generate de încadrarea acesteia într-un grad de invaliditate -gradul III revizuibil în 2014, care a lipsit de la serviciu datorită acestei împrejurări, iar la un moment dat a angajat o persoană ca însoţitor, o vecină, pe o durată de 2 ani, pentru a o ajuta la problemele gospodăriei. Este un fapt notoriu că în urma unui accident de circulaţie, în care culpa
victimei a fost exclusă, care a necesitat 180 zile pentru vindecare, ce a generat o alterare gravă a stării sanitare a părţii civile, fiind nevoie de încadrarea acesteia în gradul 3 de invaliditate, se impune obligarea inculpatului la plata medicamentelor, a cheltuielilor cu supraalimentaţia, a diferenţei dintre salariul pe care îl avea anterior şi pensia de invaliditate, contravaloarea combustibilului necesar a fi achitat de către victimă, vecinilor care au transportat-o la unităţile spitaliceşti, la plata banilor avansaţi vecinei care a îngrijit-o imediat după eveniment şi care a ajutat-o la deplasare prin casă, în gospodărie, astfel că sumele în privinţa cărora magistratul fondului l-a obligat pe inculpat sunt stabilite în mod obiectiv, neimpunându-se diminuarea lor, sau constatarea că acestea nu ar fi datorate, temeiul legal fiind acela al art.14, 346 C.proc.pen.rap.la art.998 C.civ.
În aceste condiţii, daunele materiale au fost judicios cuantificate de către Judecătoria Bistriţa.
Referitor la daunele morale, cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi redactarea art.998 şi 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât şi cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, şi a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensaţie materială trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.
În privinţa părţii civile C.M., Curtea constată că victima unei infracţiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătăţii sale, acest prejudiciu constând în suferinţele fizice şi psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima, o persoană în vârstă de 55 de ani în prezent, a fost supusă mai multor operaţii, ca urmare a fracturilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenţii chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conştiinţa de a fi bolnav, suferinţa de a fi privat de o viaţă normală corespunzătoare vârstei, implică şi o suferinţă psihică, ce presupune, de asemenea, o compensaţie, şi anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat şi care, în cuantumul solicitat şi acordat de judecătorie, este justificat.
Aşadar, prin infracţiunea săvârşită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părţii civile la traume fizice şi psihice excepţionale.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului şi prejudiciul patrimonial şi nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern şi exigenţelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale pe care o va menţine, respingând ca nefondat recursul inculpatului în baza art.38515 pct. 1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., inculpatul va plăti statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Cu privire la recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC G.B. SRL Bucureşti şi SC G.T. SRL Cristeşti MUREŞ:
Pentru angajarea răspunderii comitentului în baza art.1000 alin.3 C.civ., se cer a fi întrunite două condiţii specifice: 1) existenţa raportului de prepuşenie şi 2) prepusul să fi săvârşit fapta în funcţiile ce i-au fost încredinţate.
Pentru ca răspunderea comitentului să fie angajată trebuie ca raportul de prepuşenie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite. Cu alte cuvinte, răspunderea prevăzută de art.1000 alin.3 C.civ., nu va acţiona dacă la data săvârşirii faptei ilicite, nu mai exista calitatea de comitent, fie datorită faptului că atributele specifice acestui raport - subordonare, conducere, îndrumare, supraveghere, control - trecuseră, chiar şi numai temporar, asupra altei persoane; în această din urmă ipoteză, evident că răspunderea va aparţine persoanei care exercita efectiv aceste atribute.
Comitentul va continua însă să răspundă, chiar dacă la data acţiunii în daune, celui care a săvârşit fapta ilicită îi încetase calitatea de prepus; important este ca această calitate să fi existat la data săvârşirii faptei.
Pentru angajarea răspunderii comitentului în art.1000 alin.3 C.civ., se prevede că prejudiciile trebuie să fi fost cauzate de către prepuşi „în funcţiile ce li s-au încredinţat”.
Răspunderea comitentului trebuie să funcţioneze în toate cazurile în care săvârşirea faptei ilicite „nu ar fi fost cu putinţă dacă nu s-ar fi încredinţat prepusului funcţia respectivă, fiind deci, fără însemnătate, împrejurarea că faptele păgubitoare nu corespund exerciţiului normal al funcţiei, ci constituie un exerciţiu abuziv al ei”. Trebuie să existe între exerciţiul funcţiei şi fapta păgubitoare o legătură de cauzalitate sau cel puţin de conexitate, astfel încât funcţia să fi procurat instrumentul faptei ilicite - maşina, vagonul - sau prilejul care a înlesnit săvârşirea faptei ilicite. Este necesar ca infracţiunea să se fi produs de către prepus în timpul serviciului.
Curtea reţine că pentru a stabili dacă răspunderea unităţilor poate fi angajată în calitate de comitent, esenţială este împrejurarea dacă există, de o parte autoritate şi, de cealaltă, subordonare, în temeiul unui acord între părţi, prin care prepusul primeşte să desfăşoare o activitate, supunându-se directivelor comitentului.
Probele dosarului atestă fără dubiu că inculpatul T.I. era angajatul SC G.B. SRL Bucureşti, la data producerii accidentului rutier, societate care a închiriat de la SC G.T. SRL Cristeşti utilaje, camioane pentru realizarea lucrării pe care a contractat-o în judeţul Bistriţa.
Aşa fiind, rezultă fără echivoc că inculpatul T.I. era prepus al comitentului SC G.B. SRL Bucureşti, la data evenimentului rutier, astfel că în speţă în mod corect a fost antrenată răspunderea solidară a părţii responsabile civilmente de mai sus, cu recurentul, la repararea daunelor materiale, morale şi a cheltuielilor judiciare pricinuite părţii civile C.M..
Răspunderea comitentului SC G.B. SRL Bucureşti, este angajată în primul rând pentru daunele cauzate de prepus, deoarece acesta şi-a realizat atribuţiile derivând din funcţia încredinţată, conform indicaţiilor date de comitent, în limitele funcţiei şi în interesul acestuia; de asemenea, răspunderea acestuia intervine deoarece prepusul, acţionând în cadrul funcţiei încredinţate, în interesul comitentului, ori într-un mod de natură a crea convingerea că acţionează în interesul acestuia, a săvârşit o faptă cauzatoare de prejudicii, prin realizarea în mod necorespunzător a indicaţiilor primite, ori prin depăşirea lor abuzivă. Sub acest aspect, hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, statuând corect calitatea de comitent, respectiv de parte responsabilă civilmente în favoarea acestei unităţi, dispunând obligarea solidară a acesteia cu inculpatul la repararea daunelor civile către victima C.M..
Consideraţiile privind înlăturarea obligării acestei unităţi la plata despăgubirilor materiale şi morale către victima C.M., sau reducerea cuantumului acestora, au fost tratate pe larg cu ocazia analizării recursului inculpatului T.I., astfel că nu vor fi reiterate.
Aşa fiind, se va respinge ca nefondat recursul părţii responsabile civilmente SC G.B. SRL Bucureşti, împotriva sent.pen.327/2012 a Judecătoriei Bistriţa, conform art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Va fi obligată recurenta să achite statului 500 lei cheltuieli judiciare conform art.192 alin.2 C.proc.pen.
Din actele şi piesele dosarului rezultă că la data producerii accidentului, inculpatul T.I. era angajatul SC G.B. SRL Bucureşti, şi nicidecum al SC G.T. SRL Cristeşti MUREŞ, condiţii în care se va admite ca fondat recursul acesteia în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen.
Se va dispune înlăturarea obligării solidare a recurentei la plata despăgubirilor civile alături de inculpatul T.I. şi partea responsabilă civilmente SC G.B. SRL Bucureşti în favoarea părţii civile C.M. (daune materiale, daune morale, despăgubiri periodice şi cheltuieli judiciare) urmând să răspundă pentru plata acestora doar inculpatul T.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.B. SRL Bucureşti.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate. (Judecător Delia Purice)
