Plângere împotriva rezoluţiei procurorului întemeiată pe art. 278^1
| Comentarii |
|
Admitere ca fondată de către instanţă şi trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor. Acte premergătoare insuficiente pentru a pronunţa o
soluţie de neîncepere a urmăririi penale
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori,
Petiţionara C.V. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a notarului P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen., rap.la art.2481 C.pen., înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C.pen. şi uz de fals, prev.de art.291 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.; T.V., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C.pen., raportat la art.246 C.pen., rap.la art.2481 C.pen., înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., instigare la fals intelectual prev.de art.25 C.pen. rap.la art.289 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., uz de fals prev.de art.291 C.pen. şi abuz de încredere prev.de art.213 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. şi N.T.M., pentru săvârşirea complicităţii la înşelăciune prev.de art.26 C.pen., rap.la art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C.pen. şi complicitate la infracţiunea de uz de fals prev.de art.26 C.pen., raportat la art.291 C.pen.cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În esenţă, infracţiunile ar consta în aceea că, în vara anului 2009, când l-a abordat pe făptuitorul T.V. în Biserica "S." din Cluj Napoca, fiind trimisă la acesta de către episcopul C.D. din Bucureşti, petenta susţine că i-a arătat şi i-a dat să citească toate actele medicale pe care le avea asupra sa, inclusiv cele psihiatrice, printre care se regăsesc completarea la raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/13778/2006/13.11.2007, întocmit de I.N.M.L. Bucureşti, avizul nr. E2/13778/2006 din 20.11.2007, dresat de I.N.M.L. Bucureşti, raportul de nouă expertiză medico- legală psihiatrică, formulat de aceeaşi instituţie sub nr. A6/13778/2006 din 13.11.2007, raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A6/18036/1995 din 14.11.1997, elaborat tot de I.N.M.L. Bucureşti, precum şi alte acte şi adeverinţe medicale, astfel că preotul a luat hotărârea de a profita material de pe urma suferinţelor medicale ale părţii vătămate.
Din actele prezentate rezultă că numita C.V. are discernământul abolit, fiind lipsită de capacitatea de exerciţiu, astfel că T.V.M. ar fi cunoscut din prima zi această împrejurare. Este de precizat însă că făptuitorul T.V.M. neagă categoric că persoana vătămată i-ar fi dat să citească actele medicale menţionate mai sus.
C.V. a precizat că a locuit până în vara anului 2009 în Bucureşti, având în proprietate un apartament. La un moment dat, partea vătămată s-a decis să vândă acel apartament şi să se mute în Cluj Napoca, urmând a-şi achiziţiona o nouă locuinţă în acest oraş.
În acest sens, petenta arată că în luna iulie 2009 s-a deplasat în Cluj Napoca, la Biserica menţionată anterior, pentru a lua legătura cu un preot şi a-l ruga să o ajute în privinţa demersurilor concrete, de mutare din Bucureşti în Cluj Napoca şi de achiziţionare a unui nou apartament. În acest context, persoana vătămată fiind recomandată de către episcopul C.D. din Bucureşti, l-a abordat pe făptuitorul T.V.M. şi l-a rugat să o ajute, fapt cu care acesta s-a declarat de acord.
La data de 18.08.2009, C.V. şi-a vândut apartamentul din Bucureşti, fiind însoţită la notarul public din Bucureşti de către T.V.M. şi un coleg de-al acestuia, martorul N.C.E., petenta primind suma de 62.000 de euro ca preţ al locuinţei înstrăinate.
La data de 21.08.2009, C.V. a semnat, în faţa notarului public P.A.G. din Cluj Napoca, un antecontract vizând apartamentul din Cluj Napoca, intitulat "Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare". Antecontractul a fost redactat la biroul notarului public, iar semnăturile părţilor au fost legalizate prin încheierea nr. 4999/21.08.2009. Petenta declară că acest act l-a semnat de bună voie, după ce conţinutul promisiunii bilaterale i-ar fi fost citit de către T.V.M., în prezenţa notarului public P.A.G. şi a numitei J.V., mandatara promitenţilor vânzători.
În acest antecontract, persoana vătămată avea calitatea de promitentă cumpărătoare a dreptului de uzufruct viager, iar T.V.M. avea calitatea de promitent cumpărător al nudei proprietăţi. Prin acest act T.V.M. s-a obligat să cumpere nuda proprietate a apartamentului, pe numele şi în favoarea sa, corelativ cu asumarea obligaţiei de a asigura persoanei vătămate C.V. o întreţinere completă, pe tot timpul vieţii, constând în toate cele necesare traiului, precum şi înmormântarea la data decesului. Petenta s-a obligat să cumpere dreptul de uzufruct viager şi să primească întreţinerea completă de la T.V.M.. A fost achitat un avans de 500 de euro din banii persoanei vătămate, iar restul preţului de 50.000 euro urma a fi plătit prin virament bancar, în contul mandatarei vânzătorilor de la B.R.D.
Partea vătămată susţine că, anterior semnării acestui antecontract, a discutat de mai multe ori cu T.V.M. şi s-a înteles cu acesta ca el să o ajute în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui apartament din Cluj Napoca. Petenta arată că înţelegerea încheiată cu făptuitorul consta în împrejurarea că dreptul de proprietate al noului apartament să fie trecut exclusiv pe numele acesteia, deoarece locuinţa urma a fi achiziţionată din banii ei, urmând ca doar după întăbularea în cartea funciară, să fie încheiat un alt act juridic cu T.V.M., prin care petenta să consimtă ca apartamentul să intre în proprietatea acestuia, numai la data decesului părţii vătămate, iar în schimb, preotul să-i asigure o întreţinere completă pe timpul vieţii.
Aşadar, persoana vătămată sustine că antecontractul nr. 4999/21.08.2009 nu reflectă vointa sa reală şi nici continutul întelegerilor avute anterior cu T.V.M. Petenta arată că este adevărat că acest act i-a fost citit înainte de a-l semna, însă pretinde că nu a cunoscut la acea dată semnificaţia juridică a termenilor "nudă proprietate" şi uzufruct viager", mai mult, precizează că înainte de a semna antecontractul, atât notarul public P.A.G., cât şi T.V.M. ar fi indus-o în eroare şi ar fi păcălit-o, asigurându-o în mod repetat că ea devine proprietarul apartamentului.
Mai mult, persoana vătămată susţine că i-ar fi spus şi notarului public P.A.G., de mai multe ori, înainte de a semna, că este bolnavă, că are probleme cardiace şi psihiatrice (fără a-i arăta însă actele medicale pe care le deţinea) şi că insistă ca dreptul de proprietate să fie trecut pe numele său. La data de 27.08.2009, părţile s-au prezentat din nou la notarul public P.A.G. şi au semnat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1045/27.08.2009.
În faţa notarului public a fost prezentată adeverinţa medicală nr. 2659/26.08.2009, eliberată de medicul N.T.M., din conţinutul căreia rezulta că persoana vătămată nu prezintă tulburări psihotice la data examinării, este conştientă şi aptă de a încheia acte notariale. C.V. arată că această adeverinţă ar fi complet falsă, susţinând că ea nu a fost deloc prezentă în cabinetul medicului psihiatru la data presupusei examinări - 26.08.2009 - totodată arătând că nici nu îl cunoştea la acea dată pe medicul N.T.M.. Totuşi, C.V. a declarat că notarul public a întrebat-o dacă doreşte ca la documentaţie să rămână originalul sau copia adeverinţei medicale, iar petenta a fost de părere ca originalul să rămână la T.V.M., iar copia la dosarul notarial. C.V. arată că actul de vânzare-cumpărare nr. 1045/27.08.2009 nu reflectă voinţa sa, deoarece ea ar fi dorit să devină proprietar integral al apartamentului, nu doar cumpărătoare a dreptului de uzufruct viager. Practic, petenta pretinde că T.V.M. ar fi dobândit fraudulos, pe banii săi, dar fără acordul şi ştiinţa sa, nuda proprietate asupra locuinţei, deşi partea vătămată a achitat integral preţul de 51.000 euro, ea dobândind doar dreptul de a locui în apartament, pe durata vieţii. Totodată, la pct. III din contract, se arată că T.V.M. se obligă să-i acorde întreţinerea completă, doar în caz de nevoie, nu constant, aceasta fiind o altă diferenţă faţă de înţelegerile dintre părţi, conform precizărilor persoanei vătămate. Suma de 50.000 euro a fost depusă în cont la B.R.D., la 27.08.2009, iar T.V.M. a completat în nume personal formularul de depunere, deşi banii îi primise de la persoana vătămată, care l-a şi însoţit la bancă. C.V. arată că în ziua de 27.08.2009, după redactarea contractului nr. 1045, T.V.M. i l-ar fi citit cu voce tare, fără a lectura însă integral actul, fără precizarea clauzei care viza acordarea întreţinerii doar în caz de nevoie. În final, petenta a cerut tragerea la răspundere a numitului T.V.M. şi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal, constând în aceea că, după începerea lucrărilor de renovare la apartament, fără să mai reţină exact luna şi data, T.V.M. i-ar fi luat mai multe bunuri, iniţial cu acordul său, transportându-le în mai multe ocazii la casa acestuia, afirmând că le va păstra până la finalizarea renovărilor.
Din aceste bunuri, o bibliotecă şi o maşină de spălat vase ar fi fost date de T.V.M. unui alt preot, fără acordul petentei, în schimbul unor lemne de foc. Aceste obiecte îi fuseseră lăsate cadou petentei, de către martora J.V., fiind incluse în preţul locuinţei, dar făptuitorul ar fi dispus de ele, pe nedrept.
Petenta susţine că alte bunuri care-i aparţineau ar fi fost duse de T.V.M. şi acesta ar fi refuzat să i le restituie, în pofida solicitărilor repetate ale ei, respectiv: un pat, obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Valoarea acestor bunuri a fost apreciată de persoana vătămată la
5.000 de euro, cu care s-a constituit parte civilă faţă T.V.M. Prin rezoluţia din 27 decembrie 2011 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen., rap.la art.2481 C.pen., înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C.pen. şi uz de fals, prev.de art.291 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.; T.V., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C.pen., raportat la art.246 C.pen., rap.la art.2481 C.pen., înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., instigare la fals intelectual prev.de art.25 C.pen. rap.la art.289 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., uz de fals prev.de art.291 C.pen. şi abuz de încredere prev.de art.213 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. şi N.T.M., pentru săvârşirea complicităţii la înşelăciune prev.de art.26 C.pen., rap.la art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C.pen. şi complicitate la infracţiunea de uz de fals prev.de art.26 C.pen., raportat la art.291 C.pen.cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., apreciind că lipsa discernământului petentei C.V. la data semnării actelor din luna august 2009 nu poate fi rezolvată decât pe calea unei acţiuni civile, neexistând dovezi care să ateste că sar fi produs înşelarea acesteia, de către făptuitori.
Astfel, s-a recomandat ca partea vătămată să formuleze o acţiune civilă prin care să solicite anularea actelor juridice viciate, activitatea făptuitorilor neavând relevanţă penală.
Împotriva rezoluţiei procurorului din 27 decembrie 2011, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluţia din 19 ianuarie 2012 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu reiese că notarul ar fi comis infracţiunile de care este acuzată, întrucât aşa cum rezultă din depoziţiile martorei J.V., aceasta a explicat părţii vătămate condiţiile contractuale. Mai mult, prin declaraţia sa făptuitorul T.V.I. învederează că notarul public a explicat petentei condiţiile contractuale. Prin declaraţia sa notarul public P.A.G. afirmă că şi-a îndeplinit în mod judicios şi corect atribuţiile de serviciu, neprejudiciind-o cu nimic pe partea vătămată.
Procurorul general afirmă că rezoluţia procurorului de caz este legală şi temeinică şi în ceea ce-l priveşte pe medicul psihiatru T.N., deoarece acesta a examinat-o efectiv pe pacienta C.V. la 26.08.2009, eliberând în acest sens adeverinţa medicală ce atesta abilitatea petentei de a încheia acte notariale ataşată dosarului. Referitor la preotul T.V.M., procurorul general constată că acesta nu a efectuat niciun fel de manoperă frauduloasă pentru inducerea în eroare a părţii vătămate, între el şi petenta C.V. fiind întocmit un contract de întreţinere. Organele de urmărire penală, apreciază în final, că dacă partea vătămată consideră că a fost în eroare cu privire la obiectul contractului încheiat cu preotul T.V.M., poate formula o acţiune civilă pentru rezoluţiunea contractului de întreţinere.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe 278/1 C.proc.pen., petenta C.V. a formulat plângere.
Aceasta a solicitat admiterea căii de atac promovate, în baza art.278/1 alin.8 lit.b C.proc.pen., desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul Curţii de Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului P.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246 C.pen., rap.la art.2481 C.pen., înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C.pen. şi uz de fals, prev.de art.291 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.;
a numitului T.V., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.26 C.pen., raportat la art.246 C.pen., rap.la art.2481 C.pen., înşelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., instigare la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.
rap.la art.289 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., uz de fals prev.de art.291 C.pen. şi abuz de încredere prev.de art.213 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. şi
a medicului N.T.M., pentru săvârşirea complicităţii la înşelăciune prev.de art.26 C.pen., rap.la art.215 alin.1,2,3 şi 5 C.pen., fals intelectual prev.de art.289 alin.1 C.pen. şi complicitate la infracţiunea de uz de fals prev.de art.26 C.pen., raportat la art.291 C.pen.cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
În susţinerea trimiterii dosarului aceluiaşi parchet, pentru continuarea cercetărilor şi a începerii urmăririi penale faţă de făptuitori, petenta învederează că procurorul de caz, în faza actelor premergătoare, nu s-a preocupat suficient de toate aspectele care puteau concura la stabilirea unei corecte situaţii de fapt, neefectuând toate actele de investigaţie prealabile şi care servesc la verificarea existenţei sau inexistenţei vreunuia din cazurile prevăzute de art.10 C.proc.pen., care ar împiedica punerea în mişcare a acţiunii penale.
Astfel, petenta prin mandatarul său a învederat că deşi a solicitat procurorului de caz audierea mai multor martori care puteau dovedi existenţa relaţiilor apropiate dintre aceasta şi preotul T.V.M. şi care să pună în evidenţă împrejurarea că acesta ar fi avut cunoştinţă de afecţiunile părţii vătămate şi care ar fi pus-o în imposibilitate de a încheia acte notariale, a refuzat constant ascultarea nemijlocită a acestora, fără nicio justificare. Mai mult, deşi petenta a susţinut că nu a fost prezentă în cabinetul doctorului N.T. pentru consult medical, iar pe de altă parte, la acea dată având domiciliul în Bucureşti, nici nu putea fi consultată de către acesta, fără a se lua legătura cu medicul ei de familie din localitatea indicată în buletin, nu s-a efectuat nicio verificare în acest sens de către procuror.
Pe de altă parte, notarul P.A.G. a propus în apărarea sa audierea martorei R.L., secretar în cadrul cabinetului notarial, care ar fi fost prezentă la data întocmirii contractului, a cărui ascultare a fost omisă.
La dosar a fost depus de către petentă un CD care atestă în cursul anului 2011, înregistrarea unei discuţii între aceasta şi doctorul N.T., transcrierea conversaţiei nefiind însă ataşată dosarului cauzei, pentru a vedea legătura de cauzalitate cu obiectul prezentului proces.
De asemenea, procurorul de caz a omis audierea ca martor a numitului L.V., în prezent mandatar al părţii vătămate, care a însoţit-o în permanenţă, în toate deplasările petentei, legate de întocmirea contractului de întreţinere.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanţei de judecată competente, prin care persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul de procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781 din Codul de procedură penală, de natură a da eficienţă dispoziţiilor art.21 din Constituţia României şi art.13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei atacate.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală.
Curtea reţine că plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior şi apoi, în caz de respingere, instanţei de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speţă actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunilor cu a căror săvârşire organele
de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul de procedură penală, în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competenţa procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluţii, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781 din Codul de procedură penală, controlul judecătoresc priveşte temeinicia rezoluţiei în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăşi denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C.proc.pen., preced începerea urmăririi penale şi sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.
Curtea examinând probatoriul administrat şi depus la dosar, apreciază că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 27.12.2011 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de procurorul general prin rezoluţia din 19.01.2012 a aceluiaşi Parchet, este netemeinică.
Aşa cum în executarea supravegherii activităţii de cercetare penală, procurorul constată că nu sunt întrunite condiţiile din alin.4 al art.228 C.proc.pen. şi restituie actele organului de cercetare penală pentru a fi completate (art.228 alin.5 C.proc.pen.), tot astfel va proceda şi curtea, constatând că rezoluţia procurorului confirmată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, nu permit luarea unei hotărâri judecătoreşti, care trebuie să fie motivată în fapt şi în drept cu descrierea fiecărei fapte, cu arătarea timpului şi locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică corespunzătoare.
Atâta vreme cât procurorul are în mod expres recunoscut, în textul art.228 alin.5 C.proc.pen., dreptul de a cere completarea actelor de cercetare penală organului abilitat prin lege să le efectueze, cu atât mai mult şi fără a fi nevoie de un text special, instanţa de judecată poate cenzura în acelaşi mod actele de urmărire penală sau actele premergătoare efectuate de procuror, care în speţa de faţă nu sunt complete.
A aprecia altfel, ar însemna golirea de conţinut a dispoziţiilor art.2781 C.proc.pen. şi a limita cenzura instanţei doar asupra unor anumite soluţii adoptate de procuror, evitându-se controlul judiciar asupra celor date în baza unor incomplete sau inexistente acte de cercetare şi urmărire penală, ceea ce în mod vădit nu putea fi în intenţia legiuitorului, plângerea adresată instanţei, în temeiul art. 2781 C.proc.pen., având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale în integralitatea ei.
Curtea apreciază că rezoluţia procurorului din 27.12.2011 este netemeinică, având la bază cercetări incomplete şi fiind dată cu încălcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevărului şi la rolul activ al organelor de urmărire penală, prevăzute de art.3 şi 4 C.proc.pen. Lipsa de la dosar a tuturor actelor de investigaţie solicitate de partea vătămată este de natură a o prejudicia atât pe petentă, cât şi justa soluţionare a cauzei.
În spiritul principiului constituţional al liberului acces la justiţie (art.21 din Constituţia României) şi al dreptului la un proces echitabil, (art.6 din C.A.D.O.L.F.) se apreciază că, la sesizarea persoanei nemulţumite de o soluţie de netrimitere în judecată, instanţa are dreptul şi chiar obligaţia de a cenzura efectuarea de către parchet a unei cercetări penale formale şi deficitare, dispunând completarea corespunzătoare a acesteia, pentru a se putea aprecia, în mod temeinic, asupra necesităţii începerii urmăririi penale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că plângerea petentei C.V. este întemeiată, întrucât procurorul care a dispus măsura de neîncepere a urmăririi penale, şi-a întemeiat soluţia pe o cercetare penală incompletă, insuficientă pentru a o argumenta, lipsind acte de investigaţie esenţiale care să contureze caracterul civil sau penal al activităţii derulate de făptuitorii acuzaţi în speţă, de către partea vătămată.
Este de reţinut că se impunea cu prioritate audierea în calitate de martor a numitului D.C., din Bucureşti, la recomandarea căruia partea vătămată a intrat în contact cu făptuitorul T.V.M.,
pentru a se dovedi adevăratele raporturi dintre petentă şi acesta din urmă şi dacă avea cunoştinţă sau nu de afecţiunile medicale ale numitei C.V..
De asemenea, era oportună audierea numitei T.M. propusă de către partea vătămată -cumpărătoarea apartamentului petentei din Bucureşti,- care a fost citată de către procuror de la o altă adresă decât cea reală, iar când s-a indicat domiciliul exact, s-a refuzat de către organul de urmărire penală, recitarea acesteia, fără nicio justificare. Ascultarea acestei martore era necesară, tot pentru stabilirea adevăratelor raporturi dintre petentă şi preotul T.V.M., care a însoţit-o la Bucureşti pe partea vătămată, în vederea înstrăinării locuinţei acesteia.
Era justificată şi se impunea ascultarea martorului L.V., mandatarul prezent al părţii vătămate, care a însoţit-o pe aceasta în Cluj-Napoca în toate deplasările efectuate, atât la cabinetul medicului N.T., cât şi al notarului P.A.G..
Este surprinzătoare susţinerea procurorului, care afirmă că nu se impune audierea numitului L.V., întrucât acesta nu cunoaşte aspecte relevante în cauză, câtă vreme o asemenea apreciere se poate realiza, doar după ascultarea nemijlocită a respectivei persoane.
Nu în ultimul rând, câtă vreme partea vătămată afirmă că nu a fost consultată nemijlocit de către medicul psihiatru N.T., care i-a eliberat în fals adeverinţa medicală ce atestă că este aptă să încheie acte notariale, deşi în realitate ea are discernământul abolit, fiind lipsită de capacitate de exerciţiu, conform probelor depuse la dosar, încă din anul 1997, se impunea obligatoriu întocmirea unei adrese către Centrul de sănătate care să comunice o copie de pe toate actele care se găsesc în arhiva acestuia, corespunzător numărului de înregistrare 2659 din 26.08.2009 precizat pe adeverinţa medicală eliberată de făptuitorul N.T., respectiv din registrul de consultaţii aferent acelei perioade din anul 2009.
De dovedirea caracterului real sau fals al adeverinţei medicale, depinde şi stabilirea legăturii psihice şi a coeziunii, respectiv a intenţiei frauduloase a făptuitorilor din prezenta cauză, faţă de petenta C.V..
Ceea ce surprinde în speţă, este împrejurarea că adeverinţa medicală i-a fost eliberată petentei la 26 august 2009, câtă vreme aceasta avea domiciliul în Bucureşti, iar doctorul N.T. care îşi desfăşura activitatea în Cluj în cadrul Centrului de sănătate, avea obligaţia legală ca înainte de semnarea actului, să verifice la medicul de familie al părţii vătămate, bolile cu care figurează în fişa medicală, ocazie cu care s-ar fi observat că încă din anul 1997 suferă de tulburări psihice grave, care o împiedicau să încheie acte de dispoziţie.
În cursul anului 2011, după ce s-a mutat în Cluj-Napoca, petenta C.V. s-a prezentat din nou pentru consult la medicul N.T. care la data de 11.01.2011 i-a eliberat o adeverinţă medicală din care rezultă că prezintă „tulburare depresivă”. Cu această ocazie, susţine petenta, că între ea şi medicul psihiatru s-au purtat o serie de discuţii, vizând circumstanţele eliberării adeverinţei medicale din 26.08.2009, înregistrate clandestin de aceasta, pe un CD, predat procurorului de caz.
Pentru a se putea aprecia asupra relevanţei conţinutului înregistrării, asupra caracterului legal sau ilegal al acesteia, era obligatoriu ca procurorul să transcrie conţinutul CD-ului.
Nu în ultimul rând, notarul P.A.G. pentru a dovedi că a citit şi a explicat petentei conţinutul contractului încheiat între aceasta şi T.V., a solicitat ascultarea martorei R.L., secretara biroului notarial, probă de asemenea, respinsă de către procuror.
În opinia Curţii, faţă de acuzele de încălcare a atribuţiilor de serviciu ale notarei, aduse de partea vătămată, ascultarea acestei martore, persoană neutră speţei, era indispensabilă soluţionării cauzei, întrucât aşa cum rezultă din adresa depusă la f.81 vol.III u.p., petenta suferă de surditate bilaterală, recomandându-se protezare auditivă, fiind util de demonstrat modul în care i-au fost aduse la cunoştinţă clauzele contractuale, numitei C.V..
Cu ocazia întocmirii rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 27.12.2011, procurorul de caz nu a observat că abuzul in serviciu potrivit art. 246 şi 248/1 C.p. are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârşit de un funcţionar public sau de un alt funcţionar se incadrează în dispoziţiile art. 246 sau 248/1 C.p., numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă in Codul penal.
Intr-o decizie de speţă incă din anul 1996 instanţa supremă a decis in sensul că „reţinându-se săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, caracterizat, potrivit art. 289 Cp., prin calitatea de funcţionar a subiectului activ şi prin comiterea faptei in exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu se poate reţine şi infracţiunea de abuz in serviciu prevăzută in art. 248 din acelaşi cod”
Corespunde realităţii că în prezenta cauză, procurorul de caz a efectuat acte premergătoare constând în audierea petentei şi a celor trei făptuitori precum şi a martorilor N.C.E., K.P., J.V. a ataşat dosarului mai multe scripte care atestă starea sanitară a părţii vătămate, însă în opinia instanţei acestea sunt insuficiente pentru a se putea decide dacă este sau nu cazul începerii urmăririi penale.
Pentru că la dosar nu există suficiente probe pentru lămurirea cauzei, Curtea apreciază că pentru demonstrarea existenţei sau absenţei laturii subiective a activităţii infracţionale a celor trei făptuitori, care trebuie să fie anterioară încheierii contractului dintre petentă şi T.V.M., este necesar ca procurorul de caz să efectueze în continuare cercetări, plângerea petentei aparând ca fondată în baza art.2781 alin.8 lit.b C.proc.pen., sens în care va fi admisă, va desfiinţa rezoluţia procurorului din 27 decembrie 2011, în întregime, şi va trimite cauza procurorului competent de la acelaşi parchet în vederea continuării cercetărilor şi a eventualei începeri a urmăririi penale faţă de cei investigaţi.
Se vor efectua acte premergătoare constând în: audierea martorului D.C. din Bucureşti pentru dovedirea naturii juridice a raporturilor dintre petentă şi făptuitorul T.V.M. şi dacă acesta cunoştea sau nu afecţiunile medicale ale părţii vătămate; ascultarea martorei T.M. pentru demonstrarea raporturilor dintre petentă şi făptuitorul T.V.M.; ascultarea martorului L.V., (în prezent mandatarul părţii vătămate), care a însoţit-o în permanenţă pe partea vătămată în deplasările la medicul psihiatru N.T., atât în anul 2009, cât şi 2011, precum şi la cabinetul notarial cu ocazia întocmirii contractului dintre aceasta şi T.V.M.; ascultarea martorei R.L. - secretară la Biroul notarial al notarului P.A.G. pentru demonstrarea încunoştiinţării petentei asupra conţinutului contractului încheiat cu T.V.M.; întocmirea unei corespondenţe cu Centrul de sănătate care să comunice o copie de pe toate actele care se găsesc în arhiva acestuia, corespunzător numărului de înregistrare 2659 din 26.08.2009 precizat pe adeverinţa medicală eliberată de făptuitorul N.T., respectiv copii din registrul de consultaţii aferent acelei perioade din anul 2009 care să ateste că numita C.V. la data de 26.08.2009 a fost supusă unui consult nemijlocit psihiatric; întocmirea unui proces verbal de transcriere a conţinutului CD-ului depus la dosar fde către petenta C.V. la data de 17.10.2011 pentru a se dovedi legătura de cauzalitate dintre discuţiile purtate de partea vătămată cu doctorul N.T. raportat la obiectul prezentei cauze.
Abia după efectuarea acestor acte premergătoare se va putea trage o concluzie justă asupra caracterului civil sau penal al activităţii derulate de făptuitorii P.A.G., N.T. şi T.V.M. raportat la petenta C.V.. (Judecător Delia Purice)
