Pedeapsa accesorie. Aplicarea acesteia în cazul suspendării condiţionate sau sub supraveghere a pedepsei principale. Repunerea în situaţia anterioară în cazul infracţiunii de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti. Cheltuielile judiciare avansate de sta
| Comentarii |
|
În cazul condamnării la pedeapsa închisorii, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1) C.pen. obligatoriu trebuie aplicată, independent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale fixate. Caracterul obligatoriu al pedepsei accesorii rezultă din natura acesteia - sancţiune care decurge din condamnarea la pedeapsa principală a închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, fără să intereseze în primul caz, sub aspectul aplicabilităţii, operaţiunea ulterioară, a individualizării modalităţii de executare a închisorii. Ceea ce prezintă importanţă atunci când instanţa dispune suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este că, potrivit art. 71 alin. (5) C.pen., executarea pedepsei accesorii se suspendă de drept. În cazul judecării unei infracţiuni de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, chiar dacă partea vătămată nu solicită în mod ferm repunerea în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii, în temeiul art. 348 C.proc.pen., instanţa este datoare să dispună din oficiu această măsură reală prevăzută de art. 170 C.proc.pen. La determinarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, se ţine seama, între altele, de numărul actelor procesuale şi procedurale efectuate în cauză, natura acestora şi numărul termenelor de judecată acordate.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 535 din 14 septembrie 2011
Prin sentința penală nr. 125/02.02.2011, Judecătoria Miercurea Ciuc:
- în baza art. 271 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen. l-a condamnat pe inculpatul T.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
- în baza art. 71 C.pen., i-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C.pen.
- în baza art. 271 alin. (2) C.pen., a condamnat-o pe inculpata T.L. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
- în baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
- a atras inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.pen.
- a respins pretențiile părții civile S.V.
- în baza art. 191 alin. (2) C.proc.pen., i-a obligat pe inculpați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 5.000 lei fiecare.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că partea vătămată S.V. este proprietara imobilului casă de locuit situat în comuna Lunca de Sus, sat Izvorul Trotușului, nr…… și a terenului aferent, drept de proprietate dobândit prin decizia civilă nr. 465/29.06.2000 a Tribunalului Harghita irevocabilă prin decizia civilă nr. 277/P/29.03.2001 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Prin sentința civilă nr. 137/01.02.2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, inculpații T.G. și T.L. au fost obligați să evacueze imobilul, în cauză procedându-se la executarea silită a acestei sentințe formându-se dosarul execuțional E 105/2002, astfel pe data de 16 noiembrie 2007 s-a încheiat procesul verbal de sechestru, iar ulterior, la data de 19 iunie 2007, în prezența inculpaților, s-a încheiat procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile.
Cu toate acestea, de la data de 19 iunie 2007, inculpații au continuat să folosească fără drept acest imobil, în condițiile în care cel puțin inculpata T.L. știa că, în urma puneri în executare a hotărârii de evacuare, nu mai avea dreptul să intre în imobil, iar inculpatul T.G. a semnat fără obiecții procesul verbal de predare silită a bunurilor imobile luând astfel la cunoștință de relațiile de proprietate asupra imobilului.
Conform declarațiilor martorului F.P., la scurt timp după evacuarea inculpaților din imobil, T.P. tatăl inculpatului T.G., a rupt sigiliile aplicate de către executorul judecătoresc, iar inculpații s-au reîntors în imobil unde au continuat să locuiască până în prezent.
în drept, judecătoria a constatat că fapta inculpaților de a nerespecta dispozițiile unei hotărâri judecătorești îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 271 alin. (2) C.pen.
Deoarece inculpatul T.G. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni din executarea căreia s-a liberat condiționat la data de 19 ianuarie 2005 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 442 zile, acestuia i se aplică prevederile art. 37 alin. (1) lit. b) C.pen., privind recidiva postexecutorie.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere că inculpatul T.G. persistă în activitatea infracțională, în condițiile în care a mai fost condamnat acesta nu și-au revizuit comportamentul, având o atitudine indiferentă față de hotărârea de condamnare și față de autorități.
Inculpata T.L. nu are antecedente penale.
Infracțiunea comisă de către inculpați face parte din categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției, pentru care, având în vedere modul în care a fost comisă, consecințele faptei prezintă un pericol social sporit.
Inculpații au avut contribuții asemănătoare la comiterea faptei.
Judecătoria a i-a condamnat pe ambii inculpați la pedepse cu închisoarea, subliniind că circumstanțele personale diferite ale celor doi se vor reflecta și în criteriile de individualizare a executării pedepselor.
în privința individualizării modalității de executare, văzând persoana inculpatei T.L., reținând lipsa antecedentelor penale, judecătoria a concluzionat că scopul pedepsei poate fii atins chiar și prin neprivare de libertate, că prezenta condamnare va constitui un suficient avertisment pentru inculpată, în vederea îndreptării sale. Astfel, în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care a adăugat durata pedepsei.
în baza art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatei asupra consecințelor comiteri unei noi infracțiunii pe durata termenului de încercare, constând în revocarea suspendării condiționate.
Asupra pretențiilor civile alegate de partea civilă S.V., instanța a reținut că aceasta din urmă, deși și-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului și că, prin acțiunile inculpaților, aceasta este împiedicată în exercitarea prerogativelor de proprietar, nu a probat prejudicial material pretins de la inculpați.
Obligarea inculpaților la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli nu au fost justificate în considerentele hotărârii recurate.
împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, partea vătămată/civilă și inculpații.
în motivarea recursului său, procurorul contestă legalitatea și temeinicia sentinței judecătoriei. Sub aspectul legalității, procurorul critică omisiunea primei instanțe de a dispune în cauză restabilirea situației anterioare, măsură impusă de art. 348 și art. 170 C.proc.pen., chiar în absența unei solicitări exprese în acest sens, care să provină de la partea vătămată.
Sub aspectul temeiniciei, procurorul critică durata pedepsei aplicate inculpatului T.G., susținând că o sancțiune de 6 luni închisoare este prea blândă, având în vedere natura infracțiunii săvârșite, precum și faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, săvârșind noua infracțiune în condițiile recidivei mari postexecutorii în raport de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare care i-a fost anterior aplicată acestuia prin hotărâre definitivă.
în motivarea căii de atac a părții vătămate/civile, aceasta critică legalitatea sentinței Judecătoriei Miercurea Ciuc din perspectiva omisiunii primei instanțe de a dispune restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii deduse judecății.
în motivarea căilor de atac ale inculpaților, aceștia contestă temeinicia hotărârii primei instanțe. în acest sens, inculpatul T.G. susține, în principal, că nu a săvârșit fapta cu vinovăția specifică infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, fiind nevoit să se mute în imobilul aparținând părții vătămate S.V. împreună cu familia, deoarece nu aveau unde să locuiască. Astfel, soluția corectă care trebuia adusă litigiului este achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen., și nu condamnarea așa cum a dispus prima instanță. în subsidiar, dacă totuși instanța ajunge la concluzia că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, în raport cu gravitatea infracțiunii și persoana sa, este prea grea pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în prim grad. Natura și durata pedepsei aplicate sunt criticate și de către inculpata T.L., apreciind că o pedeapsă cu amenda este îndestulătoare în cazul ei. De asemenea, ambii inculpați critică obligarea lor la suma de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Analizând recursurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 4046/258/2009 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale părților, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
1. Asupra temeiniciei recursurilor pendinte. Recursurile promovate în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, partea vătămată/civilă S.V. și inculpații T.G. și T.L. împotriva sentinței penale nr. 125/02.02.2011 pronunțate de Judecătoria Miercurea Ciuc sunt fondate, iar aspectele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., admiterea căilor de atac, cu consecințele casării hotărârii atacate și rejudecării cauzei în limitele de mai jos:
a) Prima instanță a dispus condamnarea inculpatei T.L. la pedeapsa principală de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. (2) C.pen., a cărei executare a suspendat-o condiționat, în temeiul art. 81 C. pen. A omis, însă, să impună inculpatei și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. (1) C.pen. a cărei aplicare este obligatorie, independent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale fixate. Caracterul obligatoriu al pedepsei accesorii rezultă din natura acesteia -sancțiune care decurge din condamnarea la pedeapsa principală a închisorii sau a detențiunii pe viață, fără să intereseze în primul caz, sub aspectul aplicabilității, operațiunea ulterioară, a individualizării modalității de executare a închisorii. Ceea ce prezintă importanță atunci când instanța dispune suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este că, potrivit art. 71 alin. (5) C.pen., executarea pedepsei accesorii se suspendă de drept.
Omisiunea Judecătoriei Miercurea Ciuc poate fi complinită în recursul procurorului, promovat în agravare, dat fiind caracterul devolutiv al recursului atunci când este prevăzut ca al doilea și ultim grad. în consecință, prin prezenta decizie, potrivit art. 71 C.pen., vom interzice inculpatei T.L., ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
Conform art. 71 alin. (5) C.pen., vom constata suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei.
b) Prin comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, inculpații au adus atingere înfăptuirii justiției în condiții optime, prin actele lor lezând exercitarea în mod plenar a prerogativelor dreptului de proprietate asupra imobilului situat în com. Lunca de Sus, sat Izvorul Trotușului, nr. …, jud. Harghita, drept recunoscut în favoarea părții vătămate prin hotărâre definitivă și irevocabilă.
Cu toate că partea vătămată/civilă S.V. nu a solicitat în mod ferm repunerea în situația anterioară săvârșirii infracțiunii deduse judecății, în temeiul art. 348 C.proc.pen., instanța era datoare să dispună din oficiu această măsură reală prevăzută de art. 170 C.proc.pen. O asemenea dispoziție nu a fost dată prin sentința penală nr. 125/02.02.2011 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Această omisiune, la rândul ei, poate fi corectată în al doilea grad, în recursurile procurorului și al părții vătămate, instanța de recurs dispunând, în rejudecare, în baza art. 348 C.proc.pen. și art. 170 C.proc.pen., restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, obligându-i în acest sens pe inculpații T.G. și T.L.:
- să evacueze imobilul situat în com. Lunca de Sus, sat Izvorul Trotușului, nr…., jud. Harghita - casă din lemn, grajd cu șură și teren aferent, înscris în CF …nr. …., nr. cadastral ……
- să lase acest imobil în liniștita posesie și folosință a părții vătămate S.V.
c) Judecătoria, bazându-se pe dispozițiile art. 191 alin. (2) C.proc.pen., i-a obligat pe inculpați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, al căror cuantum l-a stabilit la 5.000 lei pentru fiecare acuzat. Nu a justificat în nici un fel acordarea acestei câtimi. Având în vedere numărul actelor procesuale și procedurale efectuate în cauză, natura acestora și numărul termenelor de judecată acordate, suma la care s-a oprit prima instanță, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, este exagerată.
Neregula va fi remediată în fața instanței de recurs, în calea de atac a inculpaților, astfel că, în rejudecare, pentru culpa lor procesuală rezultată din culpa infracțională, în conformitate cu art. 191 alin. (1) și (2) C.proc.pen., inculpații T.G. și T.L. vor fi obligați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum de 750 lei fiecare, din care: 100 lei (împărțită la doi) pentru faza de urmărire penală și câte 100 lei (împărțită la doi) pentru fiecare termen de judecată fixat în prim grad, acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care au fost efectuate actele procesuale și procedurale necesare soluționării litigiului; iar sumele de 300 lei și 300 lei reprezintă onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați în primă instanță și se vor vira din fondurile Ministerului Justiției.
2. Asupra celorlalte motive de recurs invocate de procuror și inculpați, nu le vom primi, pentru următoarele considerente:
a) Prima instanță a examinat în mod temeinic gradul de pericol social concret al faptei penale comise de inculpatul T.G., reflectat în împrejurări intrinseci și extrinseci conținutului constitutiv al infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești. De asemenea, judecătoria a luat în considerare și circumstanțele personale care pledează în favoarea inculpatului, dar și cele care îngreunează situația acestuia, cum este în acest ultim caz, stare de recidivă mare postexecutorie în care a săvârșit noua infracțiune. Aceste elemente confirmă că natura și durata pedepsei aplicate de către Judecătoria Miercurea Ciuc răspund criteriilor prescrise de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sunt proporționale și satisfac, în concret, nevoile reeducării și ale prevenției generale. în acest context, aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare ilustrează un tratament sancționator adecvat și echilibrat pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, iar impunerea unei pedepse mai grele în sarcina inculpatului ar răsturna justul echilibru și ar reprezenta o măsură strict punitivă, nicidecum preventivă și reparatorie.
b) Cei doi inculpați au cunoscut dispozițiile luate prin decizia civilă nr. 465/29.06.2000 a Tribunalului Harghita și prin sentința civilă nr. 137/01.02.2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, ambele definitive și irevocabile, deoarece au fost pronunțate în contradictoriu cu aceștia, în calitate de pârâți. Mai mult, ei au luat cunoștință de actele de evacuare efectuate de executorul judecătoresc în baza ultimei hotărâri. Cu toate acestea, inculpații s-au reîntors, după evacuare, în imobilul situat în com. Lunca de Sus, sat Izvorul Trotușului, nr. …, jud. Harghita și au continuat să locuiască în acest imobil, ignorând dispozițiile instanțelor de judecată și privând-o pe partea vătămată pentru o îndelungată perioadă de timp să exercite plenitudinea dreptului de proprietate atribuit în favoarea sa. în aceste condiții, ei au prevăzut că, prin actele lor aduc atingere bunei înfăptuiri a justiției și au dorit producerea acestei finalități. în consecință, actele inculpaților sunt comise în modalitatea intenției directe, specifică infracțiunii incriminate de art. 271 alin. (2) C.pen. împrejurarea alegată de inculpați, după care au fost nevoiți să adopte conduita infracțională, întrucât nu aveau unde să locuiască în altă parte, nu exclude vinovăția acestora, din moment ce, în absența unei locuințe în proprietate, aveau oricând posibilitatea să închirieze un spațiu de locuit.
Pornind de la criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, prescrise de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), subliniem în special gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, ilustrat în ignorarea constantă și pe o durată îndelungată de timp a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, relațiile de rudenie tensionate între inculpați și partea vătămată, atingerea adusă bunei înfăptuiri a justiției; atitudinea inculpaților in raport cu fapta comisă și urmările acesteia, prin negarea constantă a dreptului de proprietate recunoscut pe cale judiciară în favoarea părții vătămate asupra imobilului în litigiu; antecedența penală a inculpatului T.G. care demonstrează că executarea unei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate nu și-a atins efectul scontat, al reinserției sociale.
Aceste elemente îndreptățesc concluzia că pedepsele de 6 luni închisoare și, respectiv 3 luni închisoare aplicate inculpaților T.G. și T.L. sunt conforme principiului proporționalității și sunt suficiente pentru atingerea scopurilor general și special ale pedepsei prevăzute de art. 52 C.pen., această instanță neidentificând nici un motiv întemeiat care să justifice schimbarea naturii ori reducerea acestor sancțiuni.
