Ultraj. Încadrare juridică
| Comentarii |
|
Dacă inculpatul săvârşeşte împotriva unui funcţionar atât una din acţiunile prin care se realizează forma agravată a ultrajului, cât şi una din acţiunile prin care se realizează forma simplă a infracţiunii, răspunderea penală se stabileşte pentru o singură infracţiune de ultraj, potrivit art. 239 alin. (2) C.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 554 din 21 septembrie 2011
Prin sentința penală nr. 160/20.04.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin s-au dispus următoarele:
In baza art. 239 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, cu reținerea art. 74 lit. c) C.pen. raportat la art. 76 lit. e) C.pen.
In baza art. 239 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, cu reținerea art. 74 lit. c) C.pen. raportat la art. 76 lit. e) C.pen.
In baza art. 1 pct. 11, din Legea nr. 61/1991, republicată a fost condamnat același inculpat, la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru comiterea infracțiunii de port fără drept în loc public a unui cuțit, cu reținerea art. 74 lit. c) C.pen. raportat la art. 76 lit. e) C.pen., cu art. 37 lit. b) C.pen.
In baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 luni închisoare.
In baza art. 71 C.pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
In baza art. 191 alin. (1) C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul în ziua de 06.03.2009 s-a deplasat la sediul Primăriei comunei Ideciu de Jos, împreună cu numitul M.J. în vederea obținerii unui plan parcelar pentru un teren situat în satul Deleni, întrucât inculpatul intenționa să cumpere terenul în cauză de la numitul M.J. Alături de cei doi s-au deplasat și numiții I.I., A.F. și H.M.
Instanța a reținut că la sediul Primăriei, aceștia au purtat discuții atât cu partea vătămată P.M., viceprimarul localității, cât și cu inginerul agricol M.I., care le-au explicat acestora că nu le pot elibera actul solicitat, deoarece pentru terenul în cauză deține un act de vânzare-cumpărare numitul L.M., iar în prezent terenul se află în folosința numitului P.M., ambii locuind în comuna Ideciu de Jos, satul Deleni.
Atât partea vătămată P.M. cât și inginerul agricol M.I. le-au solicitat inculpatului și persoanelor care-l însoțeau să revină la sediul Primăriei în data de 09.03.2009, dată la care urma să se prezinte și numiții L.M. și P.M., în vederea clarificării situației juridice a terenului în cauză.
în acest context, în dimineața zilei de 09.03.2009, în jurul orei 09,30, inculpatul H.I. s-a prezentat din nou la sediul Primăriei comunei Ideciu de Jos. Acesta s-a deplasat, însoțit fiind de numiții M.J., I.I., A.F. și H.M.
Toți au intrat în biroul în care își desfășurau activitatea partea vătămată P.M., inginerul agricol M.I. și secretara instituției A.G.F.
în biroul acestora se aflau și numiții P.M. și L.M.
Atât inculpatul H.I. cât și persoanele care-l însoțeau i-au solicitat inginerului agricol M.I. și părții vătămate P.M., eliberarea planului parcelar pentru terenul situat în satul Deleni.
Instanța a reținut faptul că partea vătămată și inginerul agricol le-au explicat acestora că nu le pot elibera planul solicitat întrucât numitul L.M. deține un act de vânzare-cumpărare pentru respectiva suprafață de teren.
în acel moment, inculpatul H.I. a început să profereze amenințări cu moartea la adresa părții vătămate P.M. și a inginerului agricol M.I. Martorul P.M. a arătat că scandalul a fost provocat de către inculpat, care a pulverizat cu un spray fața părții vătămate, apoi a scos un cuțit de 20 cm pe care l-a scos de la cizmă cu care a amenințat persoanele de față. L.I. a arătat că inculpatul a amenințat cu cuțitul.
Partea vătămată P.M. le-a cerut să părăsească biroul, întrucât a observat starea de agitație a persoanelor din birou, moment în care inculpatul H.I. a scos un cuțit pe care-l purta ascuns asupra sa, cu care a amenințat-o pe partea vătămată. Aceasta s-a speriat și a arătat că inculpatul a urmărit să îl intimideze când l-a amenințat.
Martorii L.M., P.M. și A.G.F. au declarat că au observat cuțitul cu care inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată, a cărui lamă era de circa 25-30 cm lungime.
Inculpatul H.I., în momentul în care se afla în holul primăriei, a scos un spray paralizant pe care-l purta ascuns asupra sa, pulverizându-i un jet în față părții vătămate P.M.
Atât inginerul agricol M.I., cât și martorii A.G.F., P.M. și L.M., au declarat că au simțit gazul înecăcios în birou, după ce inculpatul a pulverizat jetul în fața părții vătămate.
Martorul M.I., a susținut că numitul R.L. colegul de birou observând ceea ce se întâmplă, a accesat butonul de alarmă.
Și acest martor a văzut împrejurările în care inculpatul a proferat amenințări, a devenit violent și a scos un cuțit. Ulterior acesta a pulverizat cu sprayul lacrimogen, a mai susținut martorul.
Aceeași stare de fapt a relevat-o și martora A.G.F., care a arătat că inculpatul a devenit violent când i s-a pus în vedere să respecte o anumită procedură.
Partea vătămată P.M. s-a deplasat la grupul sanitar pentru a se spăla pe față, întrucât a resimțit efectul sprayului paralizant, fiind văzut și de martorul R.L., casierul primăriei, căruia i-a spus ce s-a întâmplat.
Apoi, martorul R.L. a anunțat reprezentanții SC G.S. SRL Reghin, societate cu care Primăria comunei Ideciu de Jos are încheiat un contract de prestări servicii. Este reală împrejurarea că martorii G.V.F., G.L.C., I.I., M.J., H.M., A.F., au relatat că nu au văzut asupra inculpatului să existe vreo armă, iar martorul S.R.C., care a arătat că „ieșind din Primărie cu colegii am trecut la percheziționarea inculpatului, acesta nu a opus rezistență și-a dat geaca jos și nu avea cuțit asupra sa, „cu toate acestea având în vedere declarațiile martorilor angajați ai Primăriei care au arătat că au văzut cuțitul și sprayul lacrimogen, obiecte folosite în scop de intimidare, în opinia instanței a existat posibilitatea ca inculpatul după accesarea butonului de alarmă să îi fi dat uneia dintre persoanele care îl însoțeau aceste obiecte.
Inculpatul a susținut că a fost lovit și el, însă aceste susțineri sunt contrazise de declarațiile martorilor P.M., L.M., A.G.F., persoane care se aflau în biroul în care lucrează partea vătămată P.M., care au declarat că aceasta nu l-a lovit pe inculpatul H.I. sau pe persoanele care-l însoțeau.
Nesinceritatea declarațiilor date și a aspectelor reclamate de numiții M.J., A.F., I.I. și H.M., rezultă și din faptul că au susținut că martorii P.M. și L.M. au ajuns la sediul primăriei în momentul în care aceștia părăseau biroul părții vătămate, aspecte ce au fost contrazise de declarația inculpatului precum și de celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul nu a recunoscut acuzele ce i se aduc susținând că asupra sa sau exercitat acte de violență.
Cu toate acestea starea de fapt așa cum a fost descrisă și reținută anterior rezultă din următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate P.M., declarația învinuitului H.I., declarațiile martorilor L.M., P.M., A.G.F., R.L., precum și din declarațiile susținute de martori în cursul cercetării judecătorești.
In drept, faptele inculpatului H.I. care la data de 09.03.2009, în jurul orei 9:30 în timp ce se afla la sediul Primăriei comunei Ideciu de Jos, a amenințat-o cu un cuțit pe partea vătămată P.M. și a exercitat violențe asupra acesteia, folosind un spray lacrimogen, pulverizându-i un jet în față părții vătămate, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ultraj și portul fără drept al cuțitului în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, fapte prevăzute de art. 239 alin. (1) și (2) C.pen., art. 1 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 republicată.
Așa cum s-a arătat, faptele comise de către inculpat în contextul redat anterior au fost pe deplin probate cu mijloacele de proba la care s-a făcut referire anterior, probe ce se află atașate în dosarul de urmărire penală.
Din fișa de cazier a inculpatului a reieșit că acesta a suferit mai multe condamnări, aceste pedepse atrag aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C.pen.
Instanța de fond a avut în vedere aplicarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum si aplicarea dispozițiilor legale privitoare la scopul pedepsei, art. 52 C.pen.
La operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța a reținut gradul concret de pericol social al faptelor determinat de împrejurările concrete în care au fost comise, reținând drept circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. c) C.pen., respectiv prezența acestuia în fața autorităților.
Ca urmare a individualizării pedepselor aplicate, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C.pen., și a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-.a și lit. b) C.pen.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin și inculpatul.
în motivarea recursului, procurorul solicită să se constate că în cazul inculpatului s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru condamnarea anterioară de 3 ani închisoare și pe cale de consecință, ca urmare a înlăturării stării de recidivă, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul solicită în principal achitarea sa, pe motiv că faptelor le-ar lipsi unul din elementele constitutive, iar în subsidiar suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Examinând recursurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 3858, art. 3856alin. (3), art. 3859 pct. 14, 17 și 18 raportat la art. 52 și art. 62-68 C.proc.pen., instanța de control judiciar găsește fondate cele două recursuri, însă pentru alte motive decât cele invocate în apărare, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului, contopirea pedepselor și stabilirea modalității de executare în regim de detenție.
De asemenea, și sub aspectul soluționării laturii civile, prima instanță a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
Procurorul a susținut că pentru inculpat s-ar fi împlinit termenul de reabilitare. Din fișa de cazier judiciar, constatăm că inculpatul a suferit mai multe condamnări la pedeapsa închisorii.
Astfel, din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 80/1997 a Tribunalului Mureș, a fost liberat condiționat la 30.10.1998 cu un rest rămas de executat de 672 zile închisoare.
Apoi, prin sentința penală nr. 825/2000 a Judecătoriei Reghin a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, din care a fost liberat condiționat la data de 05.04.2002, cu un rest de 377 zile de închisoare rămase de executat.
De aici rezultă că ultima pedeapsă de 3 ani închisoare se consideră ca fiind executată la 17.04.2003, dată de la care începe să curgă termenul de reabilitare calculat potrivit art. 135 lit. a) C.pen.
Reabilitarea privește persoana celui condamnat și nu o pedeapsă anume. Cel mai lung termen de reabilitare este cel de 6 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 135 lit. a) C.pen. (4 ani plus jumătate din pedeapsa de 4 ani închisoare), termen care începe să curgă de la 17.04.2003, când se consideră executată ultima pedeapsă cu închisoarea de 3 ani și se împlinește la 17.04.2009.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată în data de 09.03.2009, adică înainte cu mai bine de o lună de împlinirea termenului de reabilitare.
Pe cale de consecință, corecta încadrare juridică dată faptelor este cea din actul de sesizare, respectiv săvârșirea acestora în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C.pen.
Analizând recursul inculpatului, constatăm că prima instanță a fost sesizată cu o infracțiune prevăzută de art. 239 alin. (1)-(2) C.pen. și cu o infracțiune prevăzută de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 republicată, ambele cu reținerea art. 34 lit. b) și cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
întreaga cercetare judecătorească a fost făcută în acest cadru procesual, nu s-a solicitat, nu s-a pus în discuție și nu s-a pronunțat schimbarea de încadrare juridică. Cu toate acestea, prima instanță aplică inculpatului o pedeapsă de 2 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C.pen. și o altă pedeapsă de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) C.pen.
Este adevărat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ultraj atât prin modalitatea alin. (1), respectiv prin amenințare, cât și prin modalitatea alin. (2), respectiv prin violențele exercitate asupra părții vătămate. Ori, fiind o singură faptă, încadrarea juridică este cea prevăzută de art. 239 alin. (1)-(2) C.pen. și nu două infracțiuni, prevăzută de art. 239 alin. (1) și art. 239 alin. (2) C.pen., cum greșit a procedat prima instanță. Faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea prin ambele modalități, urma să fie avut în vedere la stabilirea pedepsei și nicidecum nu poate duce la aplicarea a două pedepse pentru două infracțiuni distincte.
Așadar, urmează ca acestuia să-i fie aplicată o singură pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 239 alin. (1)-(2) C.pen., cu reținerea art. 37 lit. b) C.pen. Fiind însă sesizați doar cu apelul inculpatului și cu apelul procurorului promovat tot în favoarea inculpatului, nu-i putem agrava situația acestuia în propria-i cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 3858 alin. (1)-(2) C.proc.pen., prin majorarea pedepsei, astfel încât ne vom opri tot la pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită de prima instanță.
Fiind reținută starea de recidivă postexecutorie, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 81-83 C.pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, așa cum a solicitat procurorul prin motivele de recurs și inculpatul prin apărător, în subsidiar.
Analizând solicitarea inculpatului de achitare a sa de sub acuza săvârșirii celor două infracțiuni, în acord cu prima instanță constatăm că și aceste fapte sunt pe deplin dovedite, respectiv inculpatul a amenințat-o cu un cuțit pe partea vătămată și apoi i-a pulverizat în față spray paralizant, pe fondul discuțiilor purtate cu aceasta cu privire la o parcelă de teren, în calitatea de viceprimar a părții vătămate.
Apărările inculpatului constau în aceea că martorii propuși prin rechizitoriu ar fi subiectivi, datorită relațiilor de rudenie și de colegialitate pe care le au cu partea vătămată. De asemenea, s-au mai invocat contradicțiile existente între declarațiile date de acești martori și faptul că nu au fost găsite cuțitul și spray-ul paralizant.
Aceste apărări nu pot fi primite, deoarece situația de fapt nu a fost stabilită doar pe baza declarațiilor rudelor și colegilor de muncă ale părții vătămate. Dimpotrivă, declarațiile personalului din primărie se coroborează atât cu declarațiile părții vătămate, cât și cu ale celorlalți martori, în special P.M. și L.M.
Astfel, martorii L., P. și A. l-au văzut pe inculpat amenințând partea vătămată și toți trei descriu în același mod cuțitul avut și folosit de inculpat, ca fiind unul cu lama de 25-30 cm lungime.
Martorul P. a relatat chiar afirmațiile făcute de inculpat, respectiv că îi taie mațele părții vătămate.
De asemenea, martorii M., A., P. și L. au simțit gazul înecăcios după ce inculpatul a folosit spray-ul lacrimogen, iar martorul R.L. a văzut-o pe partea vătămată când s-a dus să se spele la ochi, a resimțit chiar el efectul spray-ului paralizant și a fost informat de partea vătămată despre cele întâmplate.
în aceste condiții, apare lipsit de importanță cine anume a anunțat societatea de pază sau că partea vătămată a mai avut puterea să-l împingă pe inculpat afară din birou, ori că ulterior nu au mai fost găsite cuțitul și spray-ul paralizant asupra inculpatului.
Inculpatului nu-i pot fi reținute nici circumstanțe atenuante legale sau judiciare, așa cum a solicitat apărătorul acestuia.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, vom admite recursurile declarate de procuror și de inculpatul H.I. împotriva sentinței penale nr. 160/20.04.2011, pronunțată de Judecătoria Reghin.
