Asistenţa juridică obligatorie a persoanei condamnate
| Comentarii |
|
În procedurile incidente la executare aduse în faţa instanţei de judecată, art. 460 alin. (1) C.proc.pen. extinde cazurile de asistenţă juridică obligatorie şi la persoanele condamnate aflate în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 171 C.proc.pen. În această situaţie, conform art. 460 alin. (1) cu referire la art. 171 alin. (2) C.proc.pen., între altele, asistenţa juridică este obligatorie dacă persoana condamnată este reţinută sau arestată, chiar în altă cauză. Referirea la cel arestat nu se limitează doar la persoana care execută măsura privativă de libertate a arestării, ci şi la cea deţinută în vederea executării unui mandat de executare a pedepsei privative de libertate. Aceasta, întrucât, pe de o parte, persoana aflată în ultima ipoteză, pentru executarea mandatului de executare a pedepsei în temeiul art. 422 C.proc.pen., este arestată în baza acestui mandat. Pe de altă parte, indiferent de natura arestării - măsură preventivă sau pedeapsă, ori de natura litigiului, raţiunea pentru care e prevăzută asistenţa juridică obligatorie e dată tocmai de consolidarea unor garanţii procesuale suplimentare în vederea exercitării eficiente a drepturilor apărării celui arestat, care, din cauza acestei stări, este în imposibilitatea de a se mişca liber oriunde si oricând, pentru a-şi căuta avocatul, a-l consulta neîngrădit de cereri şi aprobări si a-şi identifica dovezile in apărare.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 574 din 28 septembrie 2011
Prin sentința penală nr. 59/21.03.2011, Tribunalul Harghita a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul M.C.L., obligându-l pe acesta la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
în motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reținut că, în cauză, nu există împrejurări speciale în sensul celor pretinse de art. 453 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., din cauza cărora executarea în continuare a pedepsei închisorii ar avea consecințe grave pentru condamnat și familia sa. Situația grea în care se află familia condamnatului are caracter permanent și nu poate fi influențată decisiv prin punerea acestuia în libertate. Totodată, faptul că petentul este încarcerat la momentul formulării și judecării cererii sale nu produce consecințe grave pentru familia sa, situația în care se află membrii familiei fiind constantă.
în ceea ce privește procedura desfășurată în fața Tribunalului Harghita, la primul termen de judecată, invocând dispozițiile art. 171 alin. (2) C.proc.pen., reprezentantul Ministerului Public a solicitat instanței să desemneze petentului un avocat din oficiu, în condițiile în care acesta nu avea apărător ales, iar asistența juridică este obligatorie în cauză. Instanța de prim grad nu a dat curs cererii procurorului, considerând că asistența juridică nu este obligatorie, întrucât, potrivit art. 460 alin. (1) cu referire la art. 171 alin. (2) C.proc.pen., desemnarea unui avocat din oficiu, în lipsa unuia ales, trebuie să se dispună doar dacă persoana este arestată ori reținută, ceea ce nu este cazul d-lui M.C.L., care este deținut în vederea executării unei pedepse cu închisoarea aplicată prin hotărâre definitivă de condamnare.
în aceste împrejurări, nici la termenul când s-a dispus efectuarea anchetei sociale în vederea verificării susținerilor petentului din cererea introductivă și nici la data când au avut loc dezbaterile judiciare, petentul nu a fost asistat de un avocat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
în motivarea căii de atac promovată, este contestată legalitatea hotărârii tribunalului de respingere a cererii petentului M.C.L. de întrerupere a executării pedepsei închisorii. Se arată că petentului condamnat, aflat în stare de deținere la momentul soluționării cererii lui de întrerupere a executării pedepsei, nu i s-a desemnat un avocat din oficiu, deși asistența juridică era obligatorie potrivit art. 460 alin. (1) cu referire la art. 171 alin. (2) C.proc.pen.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 3824/96/2010 al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale intimatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
în procedurile incidente la executare aduse în fața instanței de judecată, art. 460 alin. (1) C.proc.pen. extinde cazurile de asistență juridică obligatorie și la persoanele condamnate aflate în vreuna din situațiile prevăzute de art. 171 C.proc.pen. în această situație, conform art. 460 alin. 1 cu referire la art. 171 alin. (2) C.proc.pen., între altele, asistența juridică este obligatorie dacă persoana condamnată este reținută sau arestată, chiar în altă cauză. Este unanim accepta că referirea la cel arestat nu se limitează doar la persoana care execută măsura privativă de libertate a arestării, ci și la cea deținută în vederea executării unui mandat de executare a pedepsei privative de libertate. Aceasta, întrucât, pe de o parte, persoana aflată în ultima ipoteză, pentru executarea mandatului de executare a pedepsei în temeiul art. 422 C.proc.pen., este arestată în baza acestui mandat. Pe de altă parte, indiferent de natura arestării - măsură preventivă sau pedeapsă, ori de natura litigiului, rațiunea pentru care e prevăzută asistența juridică obligatorie e dată tocmai de consolidarea unor garanții procesuale suplimentare în vederea exercitării eficiente a drepturilor apărării celui arestat, care, din cauza acestei stări, este în imposibilitatea de a se mișca liber oriunde si oricând, pentru a-și căuta avocatul, a-l consulta neîngrădit de cereri și aprobări si a-și identifica dovezile in apărare.
în prezenta cauză, cum la momentul judecării cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, d-l M.C.L. era deținut în Penitenciarul Miercurea Ciuc în executarea pedepsei de 9 ani și 8 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 52/11.07.2008 a Tribunalului Covasna și cum acesta nu își angajase un avocat, instanța era ținută să îi desemneze un apărător din oficiu. Neprocedând în acest fel, judecata în prim grad și hotărârea pronunțată sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C.proc.pen. Faptul că acest text legal sancționează cu nulitate absolută doar neasistarea învinuitului sau a inculpatului de către avocat, când asistența juridică este obligatorie nu schimbă concluzia anterioară, deoarece, în procedurile care au loc în fața instanței de judecată,. sub aspectul garanțiilor procesuale conferite de lege, situația condamnatului este asimilată celei a învinuitului sau a inculpatului.
Din perspectiva celor subliniate mai sus, însușindu-ne critica exprimată de procuror prin motivele sale de recurs împotriva sentinței penale nr. 59/21.03.2011 a Tribunalului Harghita, vom admite calea de atac promovată în cauză. Nu vom adopta însă remediul propus de reprezentantul Ministerului Public, de casare a hotărârii atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
La data de 17 mai 2011, potrivit informațiilor transmise de Penitenciarul Miercurea Ciuc, petentul a fost pus în libertate, ca urmare a dispoziției instanței de liberare condiționată, astfel că, la acest moment, lipsește obiectul unei cereri de întrerupere a executării pedepsei: starea de detenție a celui condamnat, ceea ce împiedică examenul pe fond al susținerilor petentului vizând dificultățile la care sunt expuși membrii familiei din cauza lipsirii lui de libertate. Mai mult, în libertate fiind și în absența oricărui alt caz dintre cele prevăzute de art. 171 C.proc.pen., asistența juridică a petentului oricum nu mai este obligatorie. în acest context, o reluare a judecății în prim grad nu mai este utilă, este lipsită de orice finalitate, implică timp și costuri inoportune și devine pur formală, ceea ce vine în contradicție cu interesul bunei administrări a justiției.
în lumina acestor argumente, restabilirea legalității în cauză intervine nu prin refacerea actelor nule, ci prin constatarea de către instanța de recurs a nulității absolute strecurate în judecata în primă instanță, prin anularea hotărârii recurate și rejudecarea cererii în al doilea grad. în rejudecare, constatând lipsa de obiect a cererii promovate de d-l M.C.L., o vom respinge ca atare.
întrucât nu este culpa procesuală a petentului pentru faptul că acestuia nu i s-a examinat în termen util, în substanță și cu asigurarea garanțiilor procesuale, cererea lui vizând întreruperea executării pedepsei închisorii, potrivit art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în prim grad vor rămâne în sarcina statului.
