Pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă (art. 40 C.pen.).
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 3013 din 14 octombrie 1999, Judecătoria Botoşani l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 200 al. 3 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen.
Potrivit art. 39 al. 2 C.pen., instanţa a contopit pedeapsa cu restul de 374 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3588/1997 şi a dispus executarea pedepsei celei mai mari, sporită la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen.
Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 949 din 9
septembrie 1999 a Tribunalului Botoşani.
Prin decizia penală nr. 1127 din 6 noiembrie 2000 Curtea de Apel Suceava a admis recursul inculpatului, a casat decizia şi parţial sentinţa, în sensul că:
- a înlăturat dispoziţiile art. 37 lit. a C.pen. (infracţiunea anterioară fiind săvârşită în timpul minorităţii)
- a făcut aplicarea art. 74 şi 76 C.pen., reducând pedeapsa la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen.
- potrivit art. 40 C.pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3588/1997 şi a constatat că rezultanta de 2 ani şi 2 luni închisoare a fost executată.
La deliberare s-au purtat discuţii în legătură cu modalitatea de stabilire a pedepsei de executat, în situaţia săvârşirii de noi infracţiuni după condamnarea definitivă, atunci când nu sunt întrunite condiţiile recidivei.
în speţă, inculpatul a săvârşit a doua infracţiune în penitenciar, când mai avea de executat 374 de zile din pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată pentru o infracţiune săvârşită în timpul minorităţii.
Nefiind date condiţiile recidivei postcondamnatorii, în cauză sunt operante dispoziţiile art. 40 C.pen., care prevăd că se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.
Consecvent dispoziţiei din art. 32, potrivit căreia pluralitatea de infracţiuni constituie fie concurs de infracţiuni, fie recidivă, Codul penal dispune că, în lipsa condiţiilor cerute pentru recidivă, pluralitatea de infracţiuni care constituie o recidivă de fapt postcondamnatorie, urmează a fi supusă tratamentului prevăzut pentru concursul de infracţiuni, soluţie echitabilă, dată fiind apropierea acestei situaţii de aceea a concursului.
Contopirea se face deci, între pedeapsa anterioară stabilită de instanţă şi pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, ceea ce s-a executat se va scădea din pedeapsa aplicată în urma calculării pedepsei pentru întreaga pluralitate.
în speţă, pedeapsa anterioară fiind cea rezultantă şi executată între timp, s-a constatat că inculpatul nu mai are de executat nimic.
A fost astfel retrasă o primă opinie potrivit căreia concursul ar trebui făcut între pedeapsa aplicată pentru a doua infracţiune şi restul de 374 se zile rămas de executat din prima pedeapsă (modalitate proprie recidivei postcondamnatorii).
