Plângere împotriva măsurilor luate de procuror
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 814 din 12.02.2002, Judecătoria Iaşi a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de partea civilă împotriva rezoluţiei date de Parchetul de pe! 3ngă Judecătoria Iaşi, cu motivarea că dispoziţiile procedurale nu prevăd controlul instanţei asupra acestui act al procurorului.
Prin decizia penală nr. 984 din 11.11.2002, Tribunalul Iaşi a admis recursul părţii civile, a casat sentinţa pentru nelegalitate şi a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iaşi.
Tribunalul a motivat că instanţele judecătoreşti au obligaţia aplicării directe a Constituţiei atunci când nu există reglementare legală sau când reglementarea existentă a fost declarată neconstituţională.
Jud. Iaşi, decizia penală nr. 984 din 11.11.2002
Notă: Curtea Constituţională, prin decizia nr. 486 din 2.12.1997, a constatat că art. 278 C. proc. pen. este constituţional numai în măsura în care nu opreşte persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta şi care nu ajung în faţa instanţelor judecătoreşti, să se adreseze justiţiei în temeiul art. 21 din Constituţie.
Pe această problemă, ministrul justiţiei a solicitat procurorului general să ceară Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra acestor chestiuni de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor de recurs, dar procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie nu a promovat recurs în interesul legii.
Prin Legea nr. 281/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 468/1.07.2003, de la 1.01.2004 s-a instituit un control judecătoresc cu privire la soluţiile procurorului de netrimitere în judecată.
Astfel, în lumina deciziilor Curţii Constituţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a prevăzut că persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin ordonanţa sau, după caz, rezoluţia procurorului de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, ori prin rezoluţia acestuia de neîncepere a urmăririi penale, se pot adresa instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, (a se vedea, art. 278 C. proc. pen.).
