Probe. Neefectuarea expertizei psihiatrice
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, inculpatul C.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208-209 lit. g şi i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 37 lit. a C. pen.
în actul de sesizare se arată că, în noaptea de 7/8.02.2001, înainte de expirarea termenului de liberare condiţionată, inculpatul C.A. a sustras prin efracţie de la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Filiala Oneşti, un aparat video, un calculator de birou şi două telecomenzi.
Prin sentinţa penală nr. 1348 din 10.12.2001 a Judecătoriei Oneşti, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 lit. g şi i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi a art. 37 lit. a din acelaşi cod, în regim de detenţie.
Conform art. 61 C. pen., s-a menţinut beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 219 zile din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3094/1999 a Judecătoriei Bacău.
în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., precum şi a art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 2.705.195 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de la partea civilă Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bacău.
în baza art. 189 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Instanţa a reţinut că inculpatul a sustras în noaptea de 7.02.2001, precum şi în cea de 5.03.2001, bunuri de la Agenţia Judeţeană de ocupare a Forţei de Muncă Bacău, în valoare de 8.557.099 lei. Acesta a pătruns în birourile agenţiei prin efracţie. O parte din bunuri au fost recuperate, suma de 2.705.195 lei despăgubiri civile reprezentând contravaloarea a două încuietori, o telecomandă, un calculator de birou şi un mouse.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, motivând că instanţa nu a avut în vedere raportul medico-legal efectuat, care recomanda aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.
Prin decizia penală nr. 216/2002 a Tribunalului Bacău, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanţa de apel a considerat că nu poate fi reţinută declaraţia inculpatului, prin care nu mai recunoaşte săvârşirea faptelor, nefiind sinceră şi pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză; încadrarea juridică este corectă, iar pedeapsa este conformă gradului ridicat de pericol social al faptelor, astfel încât sentinţa este temeinică şi legală.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Recursul a fost respins prin decizia penală nr. 296/2002 a Curţii de Apel Bacău, motivându-se că instanţa s-a orientat spre minimul special prevăzut de lege şi nu există temeiuri pentru o nouă individualizare a pedepsei.
Trib. Bacău, decizia penală nr. 216/2002
Notă: Instanţa nu a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 C. proc. pen., deşi existau îndoieli asupra stării psihice a inculpatului.
în dosarul de urmărire penală există două copii ale unor acte medico-legale efectuate în alte dosare privind acelaşi inculpat, şi anume la fila 30 - copia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuată în dosarul nr. 10445/1995 al Judecătoriei Oneşti, prin care se concluzionează că inculpatul C.A. prezintă tulburări de comportament pe fond de oligofrenie grad II, neavând discernământ asupra faptelor comise.
De asemenea, în dosarul de urmărire penală (fila 26) există şi copia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2470/1999, efectuat de Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iaşi în dosarul nr. 2147/1999 al Judecătoriei Oneşti, prin care se concluzionează că inculpatul prezintă diagnosticul de „tulburări de conduită pe fond de personalitate distimică şi demodulări EEG, de tipul paroxismelor neuronale, însă fapta pentru care a fost trimis în judecată a fost comisă cu discernământ, necesitând aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.".
în recurs, avocatul inculpatului a depus la dosar copia anchetei sociale, precum şi a certificatului de încadrare într-o categorie cu handicap care necesită o protecţie socială nr. 151/27.11.2000, din care rezultă că inculpatul C.A. suferă de oligofrenie grad I, II cu tulburări de comportament din naştere şi deficienţă funcţională accentuată.
Expertiza medico-legală psihiatrică se poate solicita numai pentru o singură faptă sau circumstanţă; pentru altă faptă se dispune efectuarea unei alte expertize. Este contrară legii hotărârea prin care soluţia se pronunţă pe baza unei expertize efectuate anterior, într-o altă cauză privind pe acelaşi condamnat. Când există indicii sau dovezi că inculpatul a suferit de unele boli ce pot avea repercusiuni asupra sistemului nervos, a psihicului, trebuie efectuată expertiza medico-legală psihiatrică.
Art. 117 alin. 1 teza finală C. proc. pen. prevede că efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului.
Din moment ce inculpatul condamnat pentru furt a prezentat un certificat de încadrare într-o categorie cu handicap psihic (oligofrenie grad I, II), ceea ce creează îndoieli asupra stării sale psihice, se impunea admiterea recursului şi casarea hotărârilor atacate, dispunându-se efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. 1 C. proc. pen.
Prin această expertiză, în urma examinării inculpatului în condiţii de spitalizare (art. 117 alin. 2 C. proc. pen.) şi în raport cu modul în care el a acţionat, trebuie să se stabilească dacă prezintă sau nu tulburări psihice, să se excludă simularea sau disimularea, să se aprecieze capacitatea psihică şi cea de discernământ în momentul săvârşirii faptei, precum şi să se facă aprecieri asupra gradului de periculozitate socială şi să se recomande măsurile cele mai adecvate pentru a se realiza reintegrarea socială (eventual măsurile de siguranţă de obligare la tratament medical sau internare medicală obligatorie prevăzute de art. 113 şi, respectiv, art. 114 C. pen.).
