Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Ultraj. Neîndeplinirea condiţiilor privind calitatea subiectului pasiv.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 454 din data de 15.05.2014
"În baza disp. art. 2781alin.8 lit. a) Cod procedură penală coroborat cu disp.art.15 din Legea nr.255/2013 respinge, ca fiind nefondată, plângerea formulată de către petentul P. împotriva ordonanței procurorului emisă la data de 04.12.2013 în dosarul penal nr.14882/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, menținută prin rezoluția prim - procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr.6363/II/2/2013 emisă la data de17.01.2014, acte pe care le menține";.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că dispoziția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimatul R. în ceea ce privește infracțiunea de "ultraj"; prev. și ped. de art. 239 Cod penal din 1968 este legală și temeinică, în cauză fiind incidentă o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale - respectiv cea prevăzută de disp.art. 10 alin.1 lit.d Cod procedură penală din 1968. Fapta reclamată de către petent ca fiind săvârșită de către intimat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii anterior menționată, sub aspectul laturii obiective, pentru aceleași argumente expuse de către procurorul de caz în ordonanța contestată. Astfel, în mod corect, procurorul a reținut că elementul care califica faptele de lovire sau alte violente (prev. de art. 180 al.2 Cod penal din 1968) ca si infracțiune de "ultraj" prev. și ped. de art.239 Cod penal din 1968 este reprezentat de calitatea speciala a victimei care trebuie sa aibă calitatea de funcționar public ce îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității de stat (prin incriminarea infracțiunii de ultraj legiuitorul penal a înțeles să acorde o protecție sporita acestei categorii de funcționari publici). Totodată, condițiile esențiale pentru existența laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 239 al.2 din Cod penal din 1968 sunt acelea ca acțiunile care alcătuiesc elementul material al infracțiunii sa fie îndreptate împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității de stat, aflat in exercițiul funcțiunii sau pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii. Funcționarul se afla in exercițiul funcțiunii în tot timpul destinat îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, respectiv atunci când îndeplinește orice activitate legata de aceste atribuții. Daca funcționarul se afla in exercițiul funcției, lovirea săvârșita împotriva acestuia constituie infracțiunea de ultraj, chiar si atunci când aceasta nu ar fi legata de o fapta îndeplinita de funcționar în exercițiul funcției. Argumentația constă în aceea ca funcționarul reprezintă, atunci când se afla în exercițiul funcției sale, autoritatea statului și, ca atare, prin fapta comisa se aduce atingere respectului cuvenit acestei autorități.
Numitul P. îndeplinea la data de 24.10.2012 funcția de paznic de vânătoare, fiind angajat, in baza unui contract de munca, al asociației AVPS L.C., persoana juridica privata, gestionara a Fondului de Vânătoare L..
Potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 407/2006 privind Vânătoarea si protecția fondului cinegetic, constatarea contravențiilor (prev. de art. 48 din același act normativ) si aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul salariat cu atribuții de ocrotire a vânatului din cadrul persoanelor juridice care gestionează fonduri de vânătoare, de personalul structurilor de administrare a ariilor naturale protejate, de alt personal de specialitate, împuternicit in acest scop de conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultura, precum si de lucrătorii anume desemnați de Ministerul Administrației si Internelor.
Potrivit disp. art. 50 al. 1 din Legea nr. 407/2006, "persoanele împuternicite sa constate contravențiile prevăzute la art. 48 sunt asimilate, in exercitarea atribuțiilor ce decurg din împuternicire, personalului care îndeplinește o funcție ce implica exercițiul autorității publice".
Fata de conținutul art. 49 și art.50 din Legea nr. 407/2006 privind Vânătoarea si protecția fondului cinegetic, paznicii de vânătoare (funcționari ce au atribuții de ocrotire a vânatului), salariați ai persoanelor juridice private care gestioneza fonduri de vânătoare, pot încheia acte de constatare a unor fapte de natura contravenționala si pot aplica, sancțiunile contravenționale aferente doar in situația in care au fost împuterniciți în acest scop, în mod expres, de conducătorul autorității publice stat centrale care răspunde de silvicultura. Totodată, potrivit reglementarii exprese cuprinse in art. 50 din Legea 407/2006, persoanele care dețin o astfel de împuternicire sunt asimilate funcționarilor publici care îndeplinesc o funcție ce implica exercițiul autorității de stat doar in situația in care exercita efectiv atribuțiile ce decurg din împuternicire, respectiv atribuții de constatare a contravențiilor prev. de art. 48 din Legea 407/2006 si de aplicare a sancțiunilor contravenționale, nu si desfășurarea altor atribuții de serviciu.
Așa cum rezultă din relațiile furnizate de AVPS L.C., momentul agresării sale de catre R., petentul se afla în timpul programului de lucru, însa nu in îndeplinirea unor acte de constatare/sancționare contravenționala a unor contravenții prev. de Legea 407/2006, activități pentru care nu deținea împuternicirea expresă prevăzută de art. 49 al aceluiași act normativ. Totodată, nici din mențiunile cuprinse in fisa postului ocupat de numitul P., înaintata la dosarul de urmărire penală de către angajatorul sau nu rezulta ca acesta ar fi avut atribuții de constatare/sancționare contravenționala.
