Plângerea împotriva rezoluţiei procurorului soluţionată de procurorul general adjunct nu atrage nulitatea absolută conform art. 197 alin.(2) C.pr.pen.
| Comentarii |
|
Petentul are dreptul de a se adresa instanţei de judecată, care nu este ţinută de punctul de vedere al procurorului ierarhic superior, ci urmează să examineze pe fond soluţia dată de organul de urmărire penală în cauză
Secţia penală şi de minori, sentinţa nr. 29 din 23 februarie 2012
Curtea constată că petiţionarul J.K.D. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a numiţilor F.H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals intelectual prev.de art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.şi cu art.33 lit.a C.pen.; F.N. cercetat pentru săvârşirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declaraţii prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.; D.C.S. cercetat pentru săvârşirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42
C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declaraţii prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen; M.O.I. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.
În esenţă, infracţiunile ar consta în aceea că notarul public F.H.A. şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu şi i-ar fi vătămat interesele legale ale petentului, prin redactarea şi autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1533/27.07.2011, precum şi a convenţiei (contract de împrumut) nr. 1674/17.08.2011.
Petentul susţine că aceste contracte au fost încheiate cu încălcarea interdicţiilor de înstrăinare, grevare, instituite anterior în cartea funciară, în favoarea sa, asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str. P., deci prin încălcarea dispoziţiilor art. 963 cod civil şi art. 1310 Cod civil. J.K.D. a susţinut, pe de altă parte, că în cele două contracte (autentificate de notarul public F.H.A.), ar fi fost inserate clauze fictive şi declaraţii false.
În contractul nr. 1533/2011 s-a menţionat că D.C.S. ar fi predat posesia imobilului către F.N., iar persoana vătămată susţine că această clauză este fictivă, întrucât aceasta fusese predată numitei J.V., încă din 10.01.2011, în baza unui proces verbal. În ceea ce priveşte contractul nr. 1674/2011, J.K.D. susţine că acest act este fictiv, deoarece, în realitate, între F.N. (în calitate de imprumutător) şi D.C.S. (în calitate de împrumutat), nu s-ar fi încheiat niciodată o convenţie civilă de împrumut cu termen de restituire de o zi. J.K.D. a arătat că F.H.A. şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, la propunerea şi la instigarea făptuitorilor F.N. şi D.C.S..
Ulterior, prin completarea la plângerea penală depusă la 17.10.2011, J.K.D. a solicitat, în temeiul art. 163 şi următoarele Cod procedură penală, luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra imobilului situat în Cluj Napoca, str. P., precum şi înscrierea acestuia în cartea funciară.
Persoana vătămată a mai susţinut că, în realitate, F.N. nu i-ar fi plătit lui
D.C.S. suma de bani menţionată în contractul de vânzare - cumpărare nr.
1533/27.07.2011.
Cu privire la executorul judecătoresc M.O.I., petentul îi impută încălcarea atribuţiilor de serviciu în dosarele execuţionale 62 şi 153/2011, în condiţiile în care ambele executări silite au fost încuviinţate de către instanţa de judecată.
Prin rezoluţia din 24 octombrie 2011 dată în dosar 370/P/2011 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 alin.1 C.proc.pen.rap.la art.10 lit.d C.proc.pen., apreciind că nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală, întrucât faptelor le lipseşte latura subiectivă şi obiectivă.
S-a reţinut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosarul penal 370/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Clujdovedesc că nu se impune începerea urmăririi penale faţă de numiţii F.H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals intelectual prev.de art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.şi cu art.33 lit.a C.pen.; F.N. pentru săvârşirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25
C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declaraţii prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.;
D.C.S. pentru săvârşirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declaraţii prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen; M.O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen. deoarece faptelor le lipseşte latura obiectivă şi subiectivă specifică infracţiunilor.
Împotriva rezoluţiei procurorului din 24 octombrie 2011, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluţia din 9 decembrie 2011 procurorul ierarhic superior -general adjunct, a respins-o ca tardivă, învederând că deşi actul i-a fost comunicat petentului la adresa din Cluj-Napoca str.T., indicată în mod constant de către acesta în plângerea penală adresată organelor de urmărire penală, la data de 25 octombrie 2011 prin Oficiul poştal Cluj-Napoca, cu scrisoare recomandată, plicul purtând această dată şi respectiv 26 octombrie 2011, el a fost restituitParchetului la 7 noiembrie 2011. Din actele de la dosar rezultă că rezoluţia de netrimitere în judecată a fost comunicată petiţionarului la 25 octombrie 2011 - data oficiului poştal al expeditorului şi a fost primită la cel al destinatarului la 26.10.2011. Astfel, procurorii au apreciat că termenul de 20 de zile prev.de art.278 alin.3 C.proc.pen., este data de 26 octombrie 2011 şi s-a împlinit la 16 noiembrie 2011, petiţionarul formulând plângerea împotriva soluţiei doar la data de 7 decembrie 2011. Împrejurarea că la data de 18 noiembrie 2011 petentul a solicitat recomunicarea soluţiei, nu are nicio relevanţă juridică pentru a determina o altă dată a curgerii termenului legal de 20 de zile pentru formularea plângerii, din moment ce s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru aceasta, iar ridicarea corespondenţei de la oficiul poştal revenea petentului, care n-a făcut dovada că întârzierea ar fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe art.278/1
C.proc.pen., petentul J.K.D. a formulat plângere la instanţa de judecată.
Petentul a solicitat în principal admiterea plângerii, în baza art.278/1 alin.8 lit.a C.proc.pen., desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea cauzei la Parchetul Curţii de Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiţilorF.H.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals intelectual prev.de art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.şi cu art.33 lit.a C.pen.; F.N. pentru săvârşirea instigării la abuz în
serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25 C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289
C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declaraţii prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a C.pen.; D.C.S. pentru săvârşirea instigării la abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.25
C.pen.rap.la art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; a instigării la fals intelectual prev.de art.25 C.pen.rap.la art.289 C.pen. cu art.41, 42 C.pen.; uz de fals prev.de art.291
C.pen.cu art.41, 42 C.pen.; fals în declaraţii prev.de art.292 C.pen., totul cu art.33 lit.a
C.pen; M.O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 C.pen.cu art.41, 42 C.pen.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că probele existente la dosarul cauzei sunt suficiente, solicită Curţii admiterea plângerii în baza art.278/1 alin.8 lit.c
C.proc.pen., desfiinţarea rezoluţiei atacate cu consecinţa reţinerii speţei spre judecare şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare a făptuitorilor pentru toate infracţiunile.Petentul a invocat neadministrarea probelor concludente şi pertinente conform art.63 şi 64 C.proc.pen., de către procuror, care să ducă la trimiterea în judecată a făptuitorilor.
Petentul J.K.D. a învederat că soluţionarea plângerii adresată procurorului ierarhic superior de către adjunctul acestuia ar echivala cu nesoluţionarea ei, întrucât pe linie ierarhică doar organul superior poate dispune şi respingerea plângerii ca tardivă. Cu privire la tardivitatea plângerii adresată Curţii de Apel Cluj, susţine că această aserţiune nu este reală, întrucât din eroare a depus-o la Parchetul Curţii de Apel Cluj, care conform art.278/1 alin.13 C.proc.pen. a trimis-o instanţei competente.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată de către petiţionar, Curţii de Apel Cluj, este în termen, deoarece aceasta din eroare a fost depusă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, unitate care a respectat prevederile art.278/1 alin.13 C.proc.pen., trimiţând-o organului competent. Pe de altă parte, întrucât la dosar nu există data la care petentul a primit rezoluţia emisă de procurorul ierarhic superior, la 9 decembrie 2011, se va considera că acesta a formulat plângerea, adresată greşit Parchetului Curţii, în termen.
Soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de către procurorul general adjunct nu atrage nulitatea absolută, aceasta fiind expres şi limitativ prevăzută de art.197 alin.2 C.proc.pen., iar pe de altă parte trebuie să fie evidentă încălcarea drepturilor procesuale ale petentului, care în cauza de faţă nu au fost vătămate. Acesta are dreptul de a se adresa instanţei de judecată care, oricum, nu este ţinută de punctul de vedere al procurorului ierarhic superior, ci urmează să examineze pe fond soluţia dată de procuror în cauză.Mai mult, obiectul plângerii întemeiate pe disp.art.278/1 C.proc.pen.îl constituie rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, iar nu actul prin care conducătorul Parchetului ori procurorul ierarhic superior a soluţionat plângerea potrivit disp.art.275-278 C.proc.pen. În condiţiile în care, în speţă, a fost parcursă faza intermediară şi obligatorie, instanţa de fond are obligaţia să se pronunţe pe fondul plângerii formulate de petiţionar. Controlul judiciar declanşat ca urmare a formulării plângerii de către petent, obligă instanţa să verifice dacă aceasta este tardivă sau nu alături de legalitatea şi temeinicia rezoluţiei date de procuror.
Plângerea adresată instanţei de judecată competente, prin care persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul de procedură penală, are, între altele,
natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781 din Codul de procedură penală, de natură a da eficienţă dispoziţiilor art.21 din Constituţia României şi art.13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei atacate.
Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală.
Curtea reţine că plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior şi apoi, în caz de respingere, instanţei de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea iniţială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speţă actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunilor cu a căror săvârşire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenţei unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul de procedură penală, în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi, respectiv, declanşarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competenţa procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluţii, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781 din Codul de procedură penală, controlul judecătoresc priveşte temeinicia rezoluţiei în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăşi denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C.proc.pen., preced începerea urmăririi penale şi sunt efectuate anume în vederea acestei demarări.
Curtea examinând probatoriul administrat şi depus la dosar, apreciază că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale din 24.10.2011 dată în dosar nr. 370/P/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de procurorul general prin rezoluţia din 09.12.2011 a aceluiaşi Parchet, cu nr. 1113/II/2/2011 este temeinică şi legală.
Aşa cum se arată în practica judiciară constantă a instanţei supreme infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.- 246 Cp. precum şi cea vizând interesele publice prev.de art. 248 C.p. constă in fapta funcţionarului public care, in exercitiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu indeplineşte un act ori îl indeplineşte in mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămareintereselor legale ale unei persoane.
Abuzul in serviciupotrivit art. 246 şi 248 Cp. are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârşit de un funcţionar public sau de un alt funcţionar se incadrează în dispoziţiile art. 246 sau 248 C.p., numai dacăacest abuz nu are o incriminare distinctă in Codul penal.
Intr-o decizie de speţă incă din anul 1996 instanţa supremă a decis in sensul că „reţinându-se săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, caracterizat, potrivit art. 289 Cp., prin calitatea de funcţionar a subiectului activ şi prin comiterea faptei in exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu se poate reţine şi infracţiunea de abuz in serviciu prevăzută in art. 246 sau 248 din acelaşi cod” .
Din actele premergătoare efectuate, procurorul de caza constatat că în prezenta speţă, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, întrucât faptelor le lipseşte latura obiectivă şi subiectivă.
Tot instanţa supremă într-o decizie de speţă a decis că „nu sunt generatoare de consecinţe juridice şi nu pot duce la reţinerea infracţiunii de fals în declaraţii susţinerile neadevărate ale reclamantului dintr-o acţiune civilă, sau cele ale petentului dintr-o cauză penală, deoarece ele sunt supuse unei verificări ulterioare, obligatorii, a conţinutului lor, de către instanţă sau procuror, iar părţile din proces au dreptul de a contesta cele susţinute de partea adversă şi de a face proba contrarie”.
Şi în cazul infracţiunii de uz de fals, este necesară constatarea anterioară a existenţei unui înscris falsificat, care este utilizat, cunoscând caracterul contrafăcut al acestuia, în vederea producerii de consecinţe juridice, aspecte care nu s-au dovedit în prezentul dosar.
Curtea de Apel Cluj, la rândul său in baza propriului examen şi raportat şi la practica judiciară invocată, reţine că statuările organelor de urmărire penală sunt judicioase, învederând următoarele:
La data de 07.06.2010, sub nr. 1120, notarul public C.M. din Cluj-Napoca a autentificat contractul de împrumut cu garanţie imobiliară, prin care J.K.D., în calitate de împrumutător şi creditor ipotecar, i-a împrumutat numitului D.C.S., pe un termen care urma să expire la 06.06.2011, o sumă de 20.000 euro. Tot în acest contract, D.C.S. a constituit în favoarea persoanei vătămate un drept de ipotecă de rang 1, asupra imobilului din Cluj-Napoca, str. P., înscris în C.F. nr. 259304 Cluj-Napoca (nr. vechi 14154 Clui), A1, nr. top. 8211, A1.1, nr. cadastral C1 şi nr. topografic 8211-C1.
În concret, era vorba de teren intravilan în suprafaţă de 388 mp, pe care este edificată o casă de locuit, descrisă detaliat în contract. Tot prin acest act notarial a fost instituită şi interdicţia de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, construire, demolare şi restructurare a imobilului menţionat, până la restituirea integrală a sumei împrumutate. D.C.S. a fost de acord cu instituirea ipotecii şi interdicţiilor, a semnat de bună voie şi în deplină cunoştinţă de cauză contractul notarial, iar prin încheierea nr. 65883/08.06.2010 a B.C.P.I. Cluj, ipoteca şi interdicţiile au fost notate efectiv în C.F. nr. 259304 Cluj Napoca.
La data de 15.04.2011, sub nr. aaa/211/2011 a fost înregistrată la Judecătoria Cluj Napoca acţiunea civilă formulată de mama persoanei vătămate, numita J.V., împotriva pârâtului D.C.S., acţiunea fiind şi notată în cartea funciară prin încheierea nr. 43236/15.04.2011 a B.C.P.I. Cluj. J.V. a solicitat instanţei să constate că D.C.S. i-a vândut casa şi terenul situate în Cluj-Napoca, str. P., printr-un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la 13.11.2010, însă, ulterior, D.C.S. a refuzat nemotivat să se prezinte la un notar public, pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
Conform declaraţiei date de J.K.D. în faţa procurorului, înţelegerea dintre J.V. şi D.C.S. a fost ca acesta din urmă să vândă imobilul în schimbul unui preţ total de
50.000 euro, din care avansul de 20.000 euro a fost considerat suma pe care J.K.D. io împrumutase făptuitorului, la 07.06.2010 şi pe care acesta nu o restituise, iar restul preţului de 30.000 de euro ar fi fost achitat efectiv la 10.01.2011, dată la care D.C.S. a şi predat folosinţa imobilului, către J.V., pe bază de proces verbal.
Petentul susţine că în luna ianuarie 2011 nu a mai fost întocmit contractul notarial privind vânzarea-cumpărarea imobilului, deoarece, în acel moment, familia sa nu a mai deţinut resursele financiare necesare pentru plata taxelor notariale, iar
D.C.S., neavând nici un fel de venituri, nu avea cum să achite aceste taxe.
Ulterior, D.C.S. ar fi refuzat să se prezinte la un notarpublic pentru semnarea contractului în formă autentică, în fapt, ar fi amânat nedefinit această prezentare la notar, invocând diverse motive neserioase. Persoana vătămată arată că, după predarea efectivă a posesiei, alocuit în casa situată pe str. P., netulburată de nimeni, până la data de07.08.2011, când, în lipsa lui J.K.D., fără ştiinţa şi acordul acestuia, F.N. ar fi intrat în imobil şi ar fi schimbat încuietorile, cu sprijinul lui D.C.S..
Cu această ocazie, persoana vătămată a aflat despre existenţacontractului de vânzare-cumpărare nr. 1533/27.07.2011, autentificat de cătrenotarul public F.H.A..
Prin acest contract, D.C.S. a vândut lui F.N. întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în Cluj-Napoca, str. P., în schimbul unui preţ total de 73.000 de euro, format din suma de 20.000 de euro (reprezentând o dare în plată pentru stingerea unui împrumut anterior, acordat de către F.N. lui D.C.S., în baza contractului de împrumut autentificat de notarul public M.F. din Cluj-Napoca, sub nr. 502/15.02.2011) şi suma de 53.000 de euro (care ar fi fost achitată efectiv înaintea semnării contractului).
În contractul de vânzare-cumpărare nr. 1533/2011 au fost descrise detaliat toate notările existente asupra imobilului, în cartea funciară, inclusiv interdicţia de înstrăinare, grevare, notată sub 83 în favoarea lui J.K.D., precum şi dreptul de ipotecă instituit în favoarea acestuia şi notat sub C4. Totodată, în cuprinsul contractului se menţionează că, anterior semnării actului, cumpărătorul ar fi preluat posesia deplină a imobilului.
Petentul arată că, acel contract a fost autentificat de notarul public într-o modalitate total abuzivă, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative şi cu nesocotirea interdicţiilor notate în cartea funciară asupra acestui imobil. Notarul public F.H.A. şi-ar fi încălcat în mod flagrant atribuţiile de serviciu, nesocotind dispoziţiile art. 963 Cod civil şi art. 1310 Cod civil, deoarece imobilul nu se mai afla în circuitul civil, urmare a interdicţiilor instituite în favoarea persoanei vătămate.
Petentul susţine că imobilul nu putea fi vândut, deoarece în cartea funciară era deja notată interdicţia de înstrăinare, grevare constituită în favoarea sa.
Mai mult, J.K.D. susţine că şi după data de 07.08.2011, când F.N. a încercat să preia posesia imobilului, tot persoana vătămată a păstrat, în continuare, posesia.
Ulterior, prin încheierea de carte funciară nr. 85445/28.07.2011 a
B.C.P.I. Cluj s-a dispus respingerea cererii de întăbulare a dreptului de proprietate al numitului F.N., constatându-se tocmai că actul notarial nr. 1533/2011 a fost autentificat cu încălcarea interdicţiilor notate în cartea funciară.
Urmare a acestei situaţii, la data de 11.08.2011, sub nr. 1618, notarul public F.H.A. a autentificat o altă convenţie încheiată între D.C.S. şi F.N., prin care aceştia rezoluţionau amiabil contractul de vânzare-cumpărare nr. 1533/27.07.2011.
Petentul consideră că această rezoluţiune a avut doar un caracter formal şi că, în continuare, făptuitorii au urmărit să-i prejudicieze interesele, astfel că la data de
17.08.2011, sub nr. 1674, notarul public F.H.A. a autentificat o "Convenţie", încheiată între F.N., în calitate de creditor şi D.C.S., în calitate de debitor. Prin acest act, D.C.S. se obligă ca până la data de 18.08.2011 să-i inapoieze lui F.N. o sumă de 58.000 de euro, cu titlul de restituire parţială a unui preţ pretins a fi fost achitat pentru imobilul situat pe str. P..
J.K.D. consideră că şi acest act a fost încheiat total abuziv, în textul "Convenţiei" s-a inserat faptul că ar fi vorba despre un pretins "contract de
împrumut”, iar în continuare, se menţionează că debitorul s-ar obliga să restituie o sumă pe care ar fi primit-o pentru imobil, nefiind de fapt vorba de nici un fel de împrumut. Ca atare, petentul susţine că şi această convenţie a fost întocmită în mod fals şi abuziv, având drept unic scop eludarea încheierii nr. 85445/28.07.2011 şi nesocotirea vădită a interdicţiilor notate în cartea funciară.
J.K.D. a mai precizat că,F.H.A., F.N., D.C.S. şi executorul judecătoresc M.O.I. au fost înţeleşi să facă toate acţiunile necesare prin care să-i deposedeze de posesia imobilului şi pe J.V. de dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel că într-un mod apreciat de către petent ca fiind suspect de rapid, încă la data de 19.08.2011,
F.N. a deschis dosarul de executare silită nr. 153/19.08.2011, la executorul judecătoresc M.O.I..
În cererea de executare silită, F.N. a arătat că solicită executarea titlurilor -contract de împrumut nr. 502/15.02.2011 şi Convenţia nr. 1674/17.08.2011.
Persoana vătămată precizează că nu i se pare normal ca executorul judecătoresc să procedeze la acte de executare silită, în dosarul nr. 153/2011, în baza contractului de împrumut nr. 502/15.02.2011, autentificat de notarul public M.F., în condiţiile în care tot acest contract a mai făcut obiectul unei cereri de executare silită, la acelaşi executor judecătoresc, în dosarul nr. 62/16.03.2011, în care, la data de
27.07.2011, F.N. a renunţat în scris la executarea silită şi a solicitat închiderea acestuia.
Petentul susţine că autorii au plănuit întreaga activitate infracţională: iniţial,
F.N. a renunţat la executarea silită din dosarul nr. 62/2011, iar tot în aceeaşi zi,
27.07.2011, l-a convins pe D.C.S. să semneze contractul de vânzare-cumpărare nr. 1533, autentificat cu încălcarea interdicţiilor notate în C.F. În continuare, s-a încercat întăbularea dreptului de proprietate al lui F.N. în C.F. şi s-a încercat preluarea posesiei imobilului, încercări care au eşuat la 28.07.2011, respectiv 07.08.2011. J.K.D. arată că, pentru a scăpa de răspundere pentru faptele comise, autorii ar fi "înscenat" aşa-zisa rezoluţiune din 11.08.2011, după care ar fi întocmit un contract fictiv de împrumut, autentificat abuziv sub nr. 1674/17.08.2011, tocmai pentru a putea începe imediat o pretinsă executare silită, cu scopul ca F.N. să adjudece prin executare silită acest imobil, deoarece nu a reuşit să înscrie în C.F. vânzarea-cumpărarea încercată iniţial.
Persoana vătămată a mai precizat că, executorul judecătoresc M.O.I. a instrumentat ilegal şi abuziv dosarele de executare silită nr. 62/2011 şi nr. 153/2011.
La data de 12.10.2011 a fost audiat făptuitorul F.H.A. care a arătat că nu a săvârşit nici o infracţiune, precizând că el a inserat în contractul din 27.07.2011 şi o clauză conform căreia D.C.S. îşi asumă obligaţia de a restitui suma împrumutată de el, de la creditorul ipotecar J.K.D. (conform contractului nr. 1120/07.06.2010, autentificat de notarul public C.M. din Cluj Napoca). Inserarea acestei obligaţii ar fi urmărit tocmai să protejeze interesele legale ale creditorului ipotecar.
În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare nr. 1533/27.07.2011, notarul public F.H.A. a arătat că, în cuprinsul acestui contract, a menţionat, detaliat, situaţia reală a imobilului, precum şi toate notările aferente acestuia, din cartea funciară, astfel că părţle contractante au cunoscut exact notările şi sarcinile existente şi şi-au asumat în deplină cunoştinţă de cauză riscurile ce decurgeau din operaţiunea juridică pe care doreau să o perfecteze.
Ulterior, după primirea de la B.C.P.I. Cluj a încheierii nr.85445/28.07.2011, prin care fusese respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate, obţinut în baza contractului nr. 1533/2011, notarul public a procedat la redactarea convenţiei privind rezoluţiunea amiabilă a contractului nr. 1533/2011, autentificată prin încheierea nr. 1618/11.08.2011.
Prin urmare, F.H.A. arată că nu s-a produs urmarea infracţională descrisă de art. 246 Cod penal, nefiind vătămate interesele legale ale petentului, pentru simplul motiv că actul notarial nr. 1533/2011 nu şi-a mai produs nici un efect, fiind rezoluţionat pe cale amiabilă.
În ceea ce priveşte convenţia autentificată sub nr. 1674/17.08.2011, F.H.A. susţine că aceasta a fost încheiată ca urmare a celei de rezoluţiune amiabilă, pentru precizarea acesteia şi fixarea unui termen clar de repunere a părţilor în situaţia anterioară (deci pentru fixarea, practic, a unui termen explicit până la care D.C.S. să restituie banii primiţi ca preţ al imobilului de la F.N.). Această convenţie nu a fost autentificată cu vreun scop nelegal sau imoral, ci, dimpotrivă, este o consecinţă firească a rezoluţionării contractului iniţial.
Notarul arată că este adevărat că în alineatul al doilea al convenţiei se menţionează sintagma ”a intervenit prezentul contract de Împrumut”, dar această denumire de act juridic a fost introdusă doar ca urmare a insistenţelor părţilor, în fapt convenţia având o altă natură juridică, vizând obligaţia asumată de debitorul
D.C.S., de a restitui până la 18.08.2011 suma de 58.000 euro, cu titlul de restituire parţială a preţului achitat pentru imobil.
Prin urmare, convenţia din 17.08.2011 nu este sub nici o formă fictivă, ci reprezintă cu exactitate voinţa reală a părţilor, urmare a rezoluţionării contractului de vânzare-cumpărare.
Ca atare, notarul public neagă faptul că ar fi autentificat această convenţie printr-o înţelegere frauduloasă cu creditorul sau cu executorul judecătoresc M.O.I..
În ceea ce priveşte clauza introdusă în contractul din 27.07.2011, conform căreia, anterior semnării contractului, D.C.S. predase posesia imobilului către cumpărător, F.H.A. arată că a redactat această clauză conform declaraţiei părţilor, fiind convins că acestea spun adevărul şi neavând cum să verifice situaţia concretă din teren.
Făptuitorul F.N., fiind audiat la data de 11.10.2011 a arătat că, nu se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni, declarând că el nu are pregătire de specialitate juridică, motiv pentru care a apelat la serviciile unui avocat ales care a examinat actele şi i-a spus că nu există nici un impediment legal pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare.
Cu privire la menţiunea inserată în contractul notarial nr. 1533/2011, conform căreia, anterior semnării actului, F.N. ar fi preluat posesia de fapt a imobilului, făptuitorul susţine că menţionarea clauzei nu produce nici un fel de consecinţă juridică. F.N. precizează că el s-a înţeles cu D.C.S. ca acesta să-i predea efectiv imobilul, în data de 27.07.2011, anterior semnării contractului, dar D.C.S. l-ar fi rugat să mai amâne cu câteva zile predarea posesiei, cu motivarea că mai trebuie să-şi transporte din lucruri, întrucât el se muta undeva în zona mun. Gherla.
Făptuitorul, arată că, la 07.08.2011, D.C.S. i-a predat imobilul în prezenţa unor martori, pe baza unui proces verbal, acesta fiind nelocuit şi neîngrijit.
Cu privire la susţinerea lui J.K.D., conform căreia el ar fi preluat posesia efectivă a imobilului începând cu ianuarie 2011, F.N. arată că nu cunoaşte ca un asemenea fapt să fie adevărat, nu a auzit aşa ceva anterior, dar precizează că nu poate fi real că persoana vătămată ar fi locuit efectiv în imobil anterior datei de 07.08.2011, întrucât la acea dată F.N. a chemat un electrician, constatând că nici măcar nu funcţionează curentul electric. Făptuitorul recunoaşte că la data de 07.08.2011 el a schimbat şi încuietorile casei.
Ulterior, F.N. a fost anunţat de notarul public că B.C.P.I. Cluj a respins cererea de înscriere a contractului nr. 1533/2011, motiv pentru care, prin convenţia nr.
1618/11.08.2011, s-a procedat la rezoluţionarea amiabilă notarială a vânzării-cumpărării.
Pentru a nu rămâne fără bani şi văzând că D.C.S. nu îi restituie suma de
53.000 euro, aşa cum îşi asumase obligaţia prin actul notarial nr. 1618/2011, F.N. arată că s-a înţeles cu acesta să semneze o nouă convenţie notarială, conform căreia
D.C.S. se obligă ca până la data de 18.08.2011, să-i achite suma de 58.000 de euro, reprezentând o restituire parţială a preţului achitat anterior pentru imobilul situat în str. P..
Această convenţie a fost autentificată tot de notarul public F.H.A. sub nr. 1674/17.08.2011. Este adevărat că în cuprinsul convenţiei s-a menţionat la un moment dat că ar fi vorba de "un contract de împrumut", însă clauzele convenţiei sunt clare, neinterpretabile şi reale, constând strict în asumarea de către debitorul
D.C.S. a obligaţiei de restituire parţială a preţului pe care îl primise anterior pentru imobilul menţionat
F.N. declară că, prin semnarea acestei convenţii notariale din 17.08.2011, a dorit să obţină un titlu executoriu, pentru a porni o executare silită şi a reuşi să-şi recupereze în acest mod banii daţi efectiv numitului D.C.S.. Prin constituirea acestui titlu executoriu nu s-a încălcat nici o dispoziţie legală, ci făptuitorul a urmărit să-şi asigure apărarea legală a drepturilor sale, convenţia reprezentând exact voinţa părţilor. Totodată, F.N. precizează că i-a înmânat efectiv suma de 53.000 de euro numitului D.C.S., la data de 27.07.2011. Făptuitorul D.C.S. a fost audiat la data de
24.10.2011. Acesta a arătat că el nu l-a instigat pe notarul public F.H.A., pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, precizând că nu are pregătire de specialitate juridică şi că n-a cunoscut niciodată prevederile art. 963 şi art. 1310 Cod civil, astfel că a considerat tot timpul că toate contractele notariale sunt perfect legale, deoarece exprimă voinţa părţilor.
Interdicţiile de înstrăinare, grevare, care erau înscrise în cartea funciară au fost menţionate detaliat în contract, astfel că făptuitorul a considerat că totul este legal.
D.C.S. arată că este adevărat că în contractul nr. 1533/2011 s-a menţionat că, anterior semnării actului, el i-ar fi predat posesia imobilului lui F.N., în condiţiile în care, în realitate, posesia de fapt a predat-o către F.N. doar la data de 07.08.2011.
D.C.S. motivează că el l-a rugat pe F.N. să-l mai amâne cu câteva zile, pentru a-şi mai transporta mai multe lucruri. Ca atare, a fost amânată predarea posesiei din
27.07.2011, până la 07.08.2011.
D.C.S. a declarat că el a locuit în imobilul situat pe str. P., până în luna mai 2011, după care s-a mutat, întrucât şi-a cumpărat un teren pe raza administrativ teritorială a comunei Fizeşu Gherlii. După plecarea sa, locuinţa de pe str. P. ar fi rămas în grija lui J.K.D., acesta având cheie de la intrare. D.C.S. susţine că J.K.D. ar fi locuit împreună cu el , din octombrie 2010, în contextul în care persoana vătămată l-ar fi rugat pe făptuitor să o primească să stea cu el, spunându-i că nu se înţelege cu socrii săi. Făptuitorul pretinde că nu i-ar fi cerut chirie petentului, solicitându-i doar să contribuie la plata utilităţilor. În acest context,D.C.S. arată că nu i-a predat niciodată posesia efectivă a imobilului lui J.K.D..
Cu privire la procesul verbal din 10.01.2011, prin care ar fi fost predată posesia imobilului către J.V. (mama petentului), D.C.S. susţine că acest proces verbal este fictiv, că ar fi fost în realitate redactat doar în 18.03.2011, la solicitarea lui J.Ş. (tatăl petentului). La fel, în ceea ce priveşte antecontractul încheiat cu J.V., datat
13.11.2010, făptuitorul susţine că şi acesta este fictiv, fiind în realitate redactat şi semnat tot la 18.03.2011, în aceeaşi împrejurare, la Restaurantul "A." din Cluj-Napoca. Cu privire la aceste aspecte, se efectuează în prezent cercetări la Parchetul de
pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi la Poliţia Municipiului Cluj Napoca, în dosarul penal nr. aaaa/P/2011, în care D.C.S. a formulat plângere penală împotriva lui J.Ş. şi J.V.. La acest dosar a fost conexat, la data de 14.09.2011, şi dosarul penal nr. bbbb/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, conţinând o plângere penală formulată împotriva lui D.C.S. de către J.K.D. şi J.V..
În consecinţă, făptuitorul, arată că, niciodată, nu a predat posesia, nici lui J.K.D. şi nici altui membru al familiei acestuia. D.C.S. precizează că, într-adevăr, în ziua de 07.08.2011 a predat posesia locuintei către F.N., fără a-l avertiza în prealabil pe J.K.D., susţinănd că a făcut acest lucru pentru că imobilul îi aparţinea şi pentru că a vrut să evite o situatie conflictuală cu petentul.
Făptuitorul recunoaşte că este adevărat că la data de 27.07.2011, a sustinut în faţa notarului public că F.N. a preluat, anterior semnării contractului, posesia imobilului, dar consideră că acest lucru este lipsit de orice semnificatie şi importanţă, neavând nici o consecinţă juridică, în condiţiile în care el l-a rugat pe F.N. să mai aştepte câteva zile înainte de a prelua posesia, pentru a-şi duce câteva lucruri din imobil.
Făptuitorul susţine că, la data de 27.07.2011, a primit efectiv suma de 53.000 de euro, de la F.N..
Ulterior, a semnat convenţia nr. 1618/11.08.2011, de rezoluţionare amiabilă notarială a vânzării-cumpărării, deoarece B.C.P.I. Cluj nu fusese de acord cu cererea de înscriere a contractului nr. 1533/2011. Având în vedere rezoluţionarea acestui contract, făptuitorul apreciază că interesele legale ale lui J.K.D. nu au fost vătămate sau păgubite, pentru că de fapt vânzarea din 27.07.2011 nu a mai produs efecte.
Cu privire la convenţia nr. 1618/17.08.2011, D.C.S. arată că este adevărat că în cuprinsul acestui act, la alineatul al doilea se menţionează că a intervenit "prezentul contract de împrumut", dar consideră că este vorba de o eroare de exprimare, în cazul respectiv nefiind, de fapt, vorba de un împrumut. Clauzele convenţiei sunt neinterpretabile şi clare, în sensul că D.C.S. şi-a asumat obligaţia de restituire parţială a preţului pe care îl primise anterior pentru imobilul menţionat, convenţia fiind o consecinţă firească şi o urmare necesară a actului de rezoluţiune a contractului de vânzare-cumpărare.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, lipsind laturile obiective şi subiective ale acestora, fiind incidente prevederile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În plan obiectiv, autentificarea contractului nr. 1533/2011 nu a produs urmarea infracţională specifică infracţiunii prev. de art. 246 Cod penal (vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate), întrucât B.C.P.I. Cluj a respins solicitarea de înscriere a contractului, după care acesta a fost rezoluţionat, nemaiproducându- şi, aşadar, efectele.
Autentificarea convenţiei nr. 1674/17.08.2011 nu este nelegală, în condiţiile în care, din actele notariale anterioare, rezulta că, într-adevăr, D.C.S. primise de la F.N. o sumă de bani ca preţ al imobilului, pe care avea obligaţia de a o restitui. Astfel în legătură cu actele notariale autentificate sub nr. 1618/2011 şi nr. 1674/2011, nu există dovezi că notarul public F.H.A. şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu.
În ceea ce priveşte contractul nr. 1533/2011, acesta a fost într-adevăr încheiat cu nesocotirea interdicţiilor de înstrăinare, grevare, notate în cartea funciară, putându-se aprecia că au fost încălcate prevederile art. 963 Cod civil şi nr. 1310 Cod civil, însă,interesele legale ale petentului nu au fost vătămate, contractul de vânzare-cumpărare neproducând urmări juridice şi fiind rezoluţionat.
Totodată, în ceea ce priveşte instrumentarea dosarelor execuţionale nr. 62/2011 şi nr. 153/2011, nu au fost găsite dovezi care să ateste că executorul judecătoresc M.O.I. şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, în condiţiile în care ambele executări silite au fost încuviinţate, de către instanţa de judecată, prin încheierile civile nr. 5346/CC/30.03.2011), respectiv nr. 10456/30.08.2011.
Totodată, nu se poate aprecia că actul notarial nr. 1674/2011 ar avea " un caracter fictiv, natura acestei convenţii fiind, într-adevăr, aceea de asumare de către debitorul D.C.S. a unei obligaţii de restituire parţială a unui preţ încasat anterior, nefiind vorba de un împrumut în acel moment, menţiunea făcută în alineatul al doilea al convenţiei, privind încheierea unui contract de împrumut, fiind doar o eroare de calificare a naturii juridice a actului.
Ca atare, nu poate fi reţinută latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 289 Cod penal.
Aşadar, menţiunea inserată în contractul nr. 1533/2011, privind pretinsa predare a posesiei imobilului, către cumpărătorul F.N., anterior semnării actului, nu este de natură a produce nicio consecinţă juridică, câtă vreme posesia a fost predată ulterior, în baza unui proces verbal separat, din 07.08.2011. Nu poate fi reţinută existenţa laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 Cod penal (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât precizările făcute de părţile contractante (privind predarea posesiei), preluate ca atare de către notarul public, nu constituie o "declaraţie" în sensul acestui text legal, neavând aptitudinea de a produce, prin ele însele, a vreunor consecinţe juridice.
Nu există dovezi care să releve că notarul public F.H.A. ar fi atestat, cu ştiinţă, împrejurări necorespunzătoare adevărului, în actele notariale menţionate anterior, lipsind latura obiectivă a infractiunii de fals intelectual, în formă continuată.
Prin urmare, nefiind vorba de acte oficiale falsificate cu prilejul întocmirii lor, nu poate fi reţinută nici existenţa laturii obiective a infractiunii de uz de fals, în formă continuată.
Nu este fondată nici solicitarea petentului de a se lua măsuri asiguratorii asupra bunurilor făptuitorilor, deoarece conform art. 163 alin. 1 Cod procedură penală, acestea se pot lua doar în cursul procesului penal, deci după începerea urmăririi penale, ceea ce nu este cazul în speţă.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect şi motivat s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de făptuitori, faptelor imputate lipsindu-le latura obiectivă şi subiectivă, astfel că soluţiile cuprinse în cele două rezoluţii ale procurorilor sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.
Corect, procurorul general adjunct a respins ca tardivă plângerea petentului întrucât potrivit art.122 alin.1 din ROI al Parchetelor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.529/C/2007, toate comunicările, indiferent dacă se adresează unor persoane fizice sau juridice, se fac prin scrisori recomandate şi se predau Serviciului poştal cu borderou. Actele dosarului, atestă că rezoluţia de netrimitere în judecată a fost comunicată petentului la 25.10.2011 şi a fost primită la oficiul poştal al destinatarului la 26.10.2011.
Astfel, procurorii au apreciat că termenul de 20 de zile prev.de art.278 alin.3 C.proc.pen., este data de 26 octombrie 2011 şi s-a împlinit la 16 noiembrie 2011, petiţionarul formulând plângerea împotriva soluţiei doar la data de 7 decembrie 2011. Împrejurarea că la data de 18 noiembrie 2011 petentul a solicitat recomunicarea soluţiei, nu are nicio relevanţă juridică pentru a determina o altă dată a curgerii termenului legal de 20 de zile pentru formularea plângerii, din moment ce s-a respectat procedura prevăzută de lege pentru aceasta, iar ridicarea corespondenţei de
la oficiul poştal revenea petentului, care n-a făcut dovada că întârzierea ar fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Pe de altă parte, potrivit art.129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Declanşarea unor plângeri penale împotriva unor notari şi executori judecătoreşti pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor infracţiuni.
Ori, în speţă, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reţinut comiterea infracţiunilor reclamate.
Calea plângerii prev.de art.2781 C.proc.pen.la care a recurs petentul nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, a nu fi promovate acţiuni civile ori pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătoreşti greşite şi nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanşarea abuzivă de litigii penale şi nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
În acest context, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma acţiunilor civile şi a căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva funcţionarilor -executori judecătoreşti sau notari publici, care au întocmit contracte sau le-au pus în executare, în cauză.
Invocarea de către petent a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece realizarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanţiile necesare pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale. În speţade faţă , acţiunea penală aşa cum s-a arătat, nu a putut fi pusă în mişcare, faptelor reclamate lipsindu-le latura obiectivă şi subiectivă.
Aşafiind, se va respinge ca nefondată în baza art. 278/1 al.8 lit.a Cpp. plângerea formulată de petent .
Va obliga petentul I. în baza art.193 alin.6 c.proc.pen.să achite făptuitorului
F.N. 500 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocaţial.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.va obliga petentul să achite statului 150 lei cheltuieli judiciare. (Judecător Delia Purice)
