Menţinerea stării de arest. Indicarea temeiului de arestare pentru fiecare inculpat, conform legislaţiei europene (Cauza Dolgova c. Rusiei, hotărâre din 2 martie 2006). Pronunţarea în cauză a unei hotărâri de condamnare în primă instanţă

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Condamnarea în primă instanţă, chiar nedefinitivă a inculpaţilor justifică menţinerea arestării preventive a acestora pentru temeiul nou prevăzut de art.5 parag.1 lit.a din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată şi de Statul Român prin Legea nr.30/1994, respectiv „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent”.

Nu în ultimul rând, prin prisma deciziei CEDO „N contra Austriei” din 27 iunie 1968 că la menţinerea unei persoane în detenţie, magistraţii nu trebuie să se

raporteze numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia.Atât prin referire la conţinutul acestei decizii cât şi a celei pronunţate în cauza Dolgova contra Rusiei din 2 martie 2006, Curtea învederează că în privinţa fiecărui inculpat sunt întrunite cerinţele vizate şi temeiul de arestare reglementat de art.148 lit.f C.proc.pen.

Astfel, inculpatul O.T. este în vârstă de 26 de ani, nu a recunoscut nici o infracţiune din cele imputate prin rechizitoriul Parchetului, nu a contribuit la descoperirea tuturor participanţilor la activitatea infracţională, nu este căsătorit, recidivist, are domiciliul în Cluj, nu este încadrat în muncă, existând indicii că-şi asigură traiul zilnic din comiterea de acte antisociale, dovadă fiind prezentele infracţiuni. Toate aceste circumstanţe personale precum şi cele reale referitoare la infracţiunile presupus a fi comise justifică menţinerea stării arestării preventive.

În privinţa inculpatului M.V.G. se justifică menţinerea stării de arest, acesta având în cursul procesului penal o atitudine de nesinceritate, susţinând că nu face parte dintr-o grupare de criminalitate organizată negând că ar fi comis fapte de acelaşi genîn România şi în străinătate. Inculpatul este în vârstă de 32 de ani, a manifestat nesinceritate în faţa procurorului şi a instanţei, este domiciliat în Cluj, nu are un loc de muncă din care să-şi asigure resursele materiale zilnice, este necăsătorit. Deoarece din actele de la dosar nu rezultă că inculpatul ar avea o ocupaţie stabilă, care să-i asigure veniturile necesare, singura concluzie care se impune este aceea că desfăşurarea unor acte ilicite, este singura sursă de existenţă a acestuia.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori,Încheiere penală din 8

martie 2012

Curtea a constatat că prin sentinţa penală nr. 17 din 20 ianuarie 2012 aTribunalului Cluj, au fost condamnaţi inculpaţii după cum urmează:

O.T.,la pedepsele de:

- 5 (cinci) aniînchisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei,pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 al. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003 cu art. 37 lit. a C.pen.,

- 5 (cinci) aniînchisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoaneprev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. adin Legea nr. 678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen.şi

- 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza IC.pen. cu art. 41 al. 2 C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen.

S-a constatat că inculpatul a comis prezentele infracţiuni în condiţiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a C.pen. faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiţionată, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 360/23.04.2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 22.06.2009.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b şi 35C.pen.s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 5 (cinci) aniînchisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 360/23.04.2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 22.06.2009 şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de cea aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul executând în final pedeapsa de:

- 8 (opt) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

M.V.G. la pedepsele de:

- 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şiinterzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoaneprev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. adin Legea nr. 678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen. şi art. 37 lit. b C.pen.,şi

-3 (trei) ani închisoareşi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I C.pen. cu art. 41 al. 2 C.pen. şi art. 37 lit. b C.pen.

S-a constatat că inculpatul a comis prezentele infracţiuni în condiţiile recidivei postexecutorii prev. de art. 37lit. b C.pen. faţă de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 546/28.09.2000 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 490/31.03.2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b şi 35C.pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de:

5 (cinci) ani şi 6 (şase) luniînchisoareşi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 4 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

P.N. _la pedepsele de:

- 4 (patru) ani închisoare şiinterzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei,pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 al. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003 cu art. 74 lit. a şi 76 lit. b C.pen.,

- 4 (patru) ani închisoareşi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoaneprev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. adin Legea nr. 678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen.şi art. 74 lit.a şi 76 lit. b C.pen.

- 2 (doi) închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I C.pen. cu art. 41 al. 2 C.pen.şi art. 74 lit.a şi 76 lit. c C.pen.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b şi 35 C.pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 4 (patru) aniînchisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

A.C.F. la pedepsele de:

- 4 (patru) aniînchisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei,pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 al. 1 şi 3 din Legea nr. 39/2003 cu art. 74 lit. a şi 76 lit. b C.pen.,

- 4 (patru) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoaneprev. de art. 12 al. 1, al. 2 lit. adin Legea nr. 678/2001 cu art. 41 al. 2 C.pen.şiart. 74 lit. a şi 76 lit. b C.pen. şi

- 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei,pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 al. 1, al. 2 teza I cu art. 41 al. 2 C.pen. cu art. 74 lit. a şi 76 lit. c C.pen.,

S-a constatat că prin sentinţa penală nr.99/04.02.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală nr.948/R/08.06.2011 a Curţii de Apel Cluj inculpatul a fost condamnatla pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de împiedicare în orice moda

funcţionării normale a unui sistem informatic în scopul de a obţine un beneficiu

material pentru sine sau pentru altul prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 49 din Legea nr.161/2003 cu art. 41 al.2 C.pen., comisă în perioada aprilie-mai 2009.

În baza art. 85 C.pen. s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.99/04.02.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală

nr.948/R/08.06.2011 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 şi 36 al. 1 C.pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului în prezentul dosar sunt concurente între ele şi cu infracţiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr.99/04.02.2011 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă prin decizia penală

nr.948/R/08.06.2011 a Curţii de Apel Cluj şi s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de:

- 4 (patru) aniînchisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei .

În esenţă, prin hotărârea de condamnare instanţa de fond a reţinut că inculpatul O.T., din lunaiunie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii M.V.G., P.N.,

A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.D.R., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A..

Acelaşi inculpat, în perioada iunie 2010 - mai 2011,a racolat-o, transportat-o şi găzduit-o pe martora H.C.I. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituţie, supunând-o unor ameninţări şi violenţe pentru a determina creşterea sumelor obţinute de la aceasta din activitatea de prostituţie. De asemenea a supraveghat-o pe partea vătămată A.A.C., a ameninţat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B.D.R. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei. Tribunalul a mai reţinut că acelaşi inculpat, în perioada martie 2010 - mai 2011, le-a recrutat pe H.C.I. şi H.N. în vederea practicării prostituţiei, a înlesnit practicarea de

către acestea a prostituţiei şi a beneficiat de foloase materiale de pe urma activităţii lor;

M.V.G. din luna iunie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii O.T.,P.N.,

A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.D.R., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A.. De asemenea,împreună cu inculpaţii P.N. şi B.D.R., în perioada iunie -august 2010, a transportat-o pe partea vătămată A.A.C. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituţie, împreună cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activităţi, împreună cu aceştia a căutat-o atunci când victima a fugit şi a ameninţat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B.D.R. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În perioada iunie 2010 - mai 2011, le-a recrutat pe numitele N.E.K., F.A., F.C., în scopul practicării prostituţiei în beneficiul lui, le-a transportat pe numitele H.C.I.,

H.N., V.L.A., M.C.A. în Olanda, le-a supravegheat pe acestea din urmă, precum şi pe K.R.P. şi A.A.C., pe durata practicării prostituţiei şi a beneficiat de foloase materiale de pe urma activităţii lor;P.N., în luna iunie 2010, a constituit împreună cu inculpaţii M.V.G., O.T., A.C.F., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţionalcondus de inculpatul

B.D.R., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A..

Împreună cu inculpaţii M.V.G. şi B.D.R., în perioada iunie -august 2010, a transportat-o pe partea vătămată A.A.C. în Olanda, în scopul exploatării prin prostituţie, împreună cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, a supravegheat-o pe aceasta pe durata practicării acestei activităţi, împreună cu aceştia a căutat-o atunci când partea vătămată a fugit şi a ameninţat-o pentru a o determina să se întoarcă la inculpatul B.D.R. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În cursul lunii iunie 2010 a preluat-o peH.N. de la inculpatul O.T., în scopul obţinerii de beneficii din activitatea acesteia de prostituţie; împreună cuinculpatul M.V.G.le-a transportat pe numitele H.C.I. şi H.N. în Olanda, împreună cu ceilalţi inculpaţi în perioada iunie - octombrie 2010, le-a supravegheat pe H.C.I., H.N., V.L.A., M.C.A., K.R.P. şi A.A.C. pe durata cât acestea practicau prostituţia, în perioada iunie 2010 - mai 2011, a beneficiat de sume de bani şi foloase materiale din activitatea de prostituţie desfăşurată de H.N. şi în cursul lunii aprilie 2011 împreună cu inculpatul M.V.G. le-a recrutat pe F.A., F.C. şi N.E.K., în vederea transportării lor în Olanda pentru practicarea prostituţiei; A.C.F. în luna iunie 2010 a constituit împreună cu inculpaţii O.T., M.V.G., P.N., S.P.D. şi alte persoane, un grup infracţional condus de inculpatul B.D.R., cu scopul exploatării activităţii de prostituţie a numitelor H.C.I., H.N., A.A.C., K.R.P., M.C.A., V.L.A..

În cursul lunii iunie 2010, prin inducerea în eroare, prin oferirea unui loc de muncă ca dansatoare, a racolat-o şi transportat-o pe V.L.A. în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei; împreună cu ceilalţi inculpaţi, în perioada iunie -august 2010 le-a supravegheat pe partea vătămată A.A.C. şi pe V.L.A. pe durata practicării prostituţiei.

În luna iunie 2010 a recrutat-o pe M.C.A., a transportat-o în Olanda şi a beneficiat de foloase materiale de pe urma activităţii de prostituţie a acesteia, desfăşurată in perioada iunie 2010 - martie 2011; în perioada iunie - octombrie 2010, împreună cu ceilalţi inculpaţi a sprijinit activitatea de prostituţie desfăşurată deH.C.I., H.N., K.R.P., V.L.A., A.A.C. şi în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011 a beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituţie desfăşurată de C.N..

Potrivit dispoziţiilor art. 160^b cod proc.pen., în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu disp.art.160^b cod proc.pen. dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menţinerea acesteia.

Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispoziţiile art. 148 alin.1 lit.fcod proc.pen. şi acesta nu a dispărut, iar în cursul judecăţii în primă instanţă s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor urmează a se constata că se impune menţinerea în continuare a măsurii arestării preventive.

Presupunerea rezonabilă privind săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpaţi, precum şi modalitatea ipotetică de realizare denotă un potenţial criminogen ridicat şi un pericol social major.

În concluzie, existenţa cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, aşa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune pentru niciunul dintre aceştia.

Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 300² şi ale art.160^b cod proc.pen. cât şi prevederile art. 5 pct.1 lit. a şi c din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea va menţine starea de arest a inculpaţilor deţinuţi în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franţa).

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpaţilor pronunţată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpaţi şi DIICOT -Serviciul Teritorial Cluj, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestora, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.

Contrar susţinerilor apărătorilor inculpaţilor, Curtea constată că în cauză continuă să existe suficiente indicii temeinice, în sensul dispoziţiilor art.143 C.proc.pen., care îndreptăţesc presupunerea rezonabilă că aceştia au săvârşitîntr-adevăr fapte prevăzute de legea penală, care sunt încadrabile juridic în infracţiunile ce fac obiectul inculpării lor. Sub acest aspect, sunt edificatoare: procesele verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, declaraţiile martorilor F.A., F.C., H.C., M.C., V.L.A., C.A.C., P.R., declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu declaraţiile contradictorii ale inculpaţilor.

De asemenea, în lumina dispoziţiilor art.148 lit.f C.proc.pen., este justă şi aprecierea primei instanţe privind pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându-se în vedere natura şi gravitatea sporită a faptelor de care sunt acuzaţi - reflectată în regimul sancţionator sever aplicabil acestora - , modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective, numărulmare al victimelor traficate, caracterul organizat al grupării infracţionale care se ocupa cu astfel de acţiuni, din care sunt acuzaţi şi inculpaţii că ar fi făcut parte, ramificaţiile şi amploarea acestei activităţi infracţionale, derulată pe teritoriul României şi în străinătate de către inculpaţii din prezenta speţă, puternica rezonanţă negativă pe care astfel de fapte o au în rândul opiniei publice, precum şi recrudescenţa fenomenului infracţional de aceeaşi natură, elemente care în mod obiectiv şi rezonabil, justifică reacţii ferme şi credibile din partea organelor judiciare.

Prima instanţă a dat o interpretare corectă şi a făcut o aplicare justă a dispoziţiilor art.136 alin.1 şi 8 C.proc.pen.întrucât circumstanţele personale

favorabile invocate de fiecare dintre inculpaţi nu pot constitui, prin ele însele, temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravităţii sporite a faptelor de care sunt acuzaţi şi a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile ce au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor, Curtea a constatat că potrivit art.139 alin.1 C.proc.pen. prima instanţă a respins în mod legal cererile inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara. Curtea va proceda la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi va constata în mod justificat că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpatilor, respectiv infracţiunile deduse judecăţii sunt presupus a fi grave, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Condiţia existenţei pericolului social concret pentru ordinea publică, este îndeplinită, având în vedere infracţiunile pentru care inculpaţii au fost cercetaţi şi deduşi judecăţii, acestea fiind deosebit de grave, aducând atingere unor valori sociale ocrotite de lege, deoarece în domeniul criminalităţii organizate,(trafic de persoane) rostul dispoziţiilor incriminatoare este acela de a proteja persoanele fizice faţă de orice încercare de exploatare a acestora, în beneficiul altor persoane care să realizeze venituri materiale din recrutarea, transportarea şi supunerea lor la activităţi umilitoare. În acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpaţilor ar crea o stare de nelinişte şi neîncredere în rândul membrilor societăţii, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (cauza Letellier contra Franţei). În speţă, există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit presupuse fapte grave, care prin modalitatea de realizare şi urmările produse duc la concluzia existenţei pericolului concret pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a inculpaţilor ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creîndu-se un climat de insecuritate socială şi de neîncredere a cetăţenilor în actul de justiţie.

Mai mult decât atât, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei, nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legilor.

Argumentele potrivit cărora în cauză s-a depăşit sau se va depăşi termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, nu pot fi reţinute în favoarea niciunuia dintre inculpaţi, cu atât mai mult cu cât aprecierea duratei rezonabile a detenţiei, potrivit art.5 parag.3 din Convenţie, se analizează in concreto, în funcţie de trăsăturile fiecărui caz în parte.

Considerentele de genul probatoriului amplu de administrat, complexitatea cauzei în fapt şi în drept, comportamentul părţilor au relevanţă în jurisprudenţa Curţii Euroepene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art.6 parag.1 din Convenţie (cauza Allenet de Ribemont contra Franţei).

Argumentele de ordin personal reţinute în favoarea fiecărui inculpat prezintă relevanţă şi pot fi valorificate la momentul soluţionării apelurilor pe fond, odată cu reindividualizarea pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor, şi nu la soluţionarea cererilor DIICOT privind menţinerea stării de arest a acestora.

Având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al faptelor presupus a fi comise de către inculpaţi, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de norma de drept încălcată, precum şi în considerarea ideii că aceştia au

manifestat capacitatea de comitere de fapte cu caracter antisocial, lăsarea lor în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În acelaşi timp nu se poate ignora împrejurarea că în speţă, s-a pronunţat deja o condamnare de către tribunal pentru faptele deduse judecăţii.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferenţă, astfel că, în practica judiciarăs-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura şi gravitatea infracţiunii comise, cât şi cu rezonanţa socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârşirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracţiunii săvârşite de inculpaţi nu poate constitui temei pentru luarea sau menţinerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naţionale a susţinut că pentru infracţiuni deosebit de grave, cum este şi criminalitatea organizată, traficul de persoane, probele referitoare la existenţa acestor infracţiuni şi identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanţă şi implicaţii negative asupra siguranţei colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracţiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracţional pe care îl presupun şi îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivităţi, şi care justifică luarea măsurii arestării preventive. Este cazul infracţiunilor de criminalitate organizată,trafic de persoane, proxenetism.

Art.5 paragraf 1 lit c din Convenţie şi implicit practica CEDO au dezvoltat noţiunea autonomă de „ motive plauzibile” ( cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noţiune depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci şi să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracţiune, motive puse în evidenţă de circumstanţele particulare ale speţei de faţă.

Din piesele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că menţinerea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale cât şi la cele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce priveşte termenul rezonabil al arestării preventive, acesta nu este depăşit în cauză, iar menţinerea stării de arest este justificată şi din perspectiva art 5 paragraf 1 lit a din CEDO, împotriva lor pronunţându-se, nedefinitiv, o hotărâre de condamnare.

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, durata arestării preventive a inculpaţilor de 10 luni este justificată din perspectiva exigenţelor art.5 paragraf 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că în această perioadă s-a realizat atât urmărirea penală cât şi judecarea inculpaţilor de către o primă instanţă, pronunţându-se deja o hotărâre de condamnare, dosarul aflându-se în calea de atac a apelului, unde de asemenea se vor administra probe la solicitarea acestora, astfel că autorităţile naţionale au arătat o diligenţă specială în conducerea procedurilor. (cauzele Crăciun contra României 2008, Petrov contra Bulgariei-2008, Petroulea contra Greciei - 2008).

În plus, condamnarea în primă instanţă, chiar nedefinitivă a inculpaţilor O., M., P. şi A., justifică menţinerea arestării preventive a acestora pentru temeiul nou prevăzut de art.5 parag.1 lit.a din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale, ratificată şi de Statul Român prin Legea nr.30/1994, respectiv „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent”.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine prin prisma deciziei CEDO „N contra Austriei” din 27 iunie 1968 că la menţinerea unei persoane în detenţie, magistraţii nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia.Atât prin referire la conţinutul acestei decizii cât şi a celei pronunţate în cauza Dolgova contra Rusiei din 2 martie 2006, Curtea învederează că în privinţa fiecărui inculpat sunt întrunite cerinţele vizate şi temeiul de arestare reglementat de art.148 lit.f C.proc.pen.

Referitor la inculpatul P.N., Curtea reţine că faţă de poziţia avută în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, de nerecunoaştere a faptelor imputate de către procurori, nu este oportună lăsarea sa în libertate la acest moment procesual.Este un element tânăr, în vârstă31 de ani, fără ocupaţie şi deşi nu posedă antecedente penale,există riscul ca liber fiind să pericliteze buna desfăşurare a cauzei în apel, dat fiind caracterul devolutiv al acestuia. Mai mult, lipsa unui loc de muncă şi a unor venituri sigure care să acopere traiul zilnic, îi poate determina pe cei patru inculpaţi să recurgă la comiterea de fapte similare (obstrucţionarea justiţiei).

În sinteză, ţinând cont de gravitatea presupuselor fapte comise de cei patru inculpaţi, modalitatea de realizare a infracţiunilor, justifică concluzia că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că ele subzistă şi fac necesară în continuare privarea de libertate, iar perioada de 10 luni de când aceştia se află în stare de arest preventiv nu încalcă termenul rezonabil consacrat de dispoziţiile art.5 parag.1 lit.a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acest termen fiind analizat în raport de circumstanţele specifice cauzei, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, care a acţionat în România şi străinătate, şi nu în ultimul rând, inculpaţii sunt deţinuţi legal pe baza condamnării pronunţate deja de către un „tribunal competent” - Tribunalul Cluj.

Faţă de cele ce preced, se impune menţinerea stării de arest a inculpaţilor, în speţă nefiind depăşit un termen rezonabil de soluţionare a cauzei iar pe de altă parte nu se impune luarea faţă de aceştia a unor alte măsuri restrictive de libertate, prev de art 145, sau 145¹ Cod procedură penală pentru motivele pe larg expuse în considerentele hotărârii. (Judecător Delia Purice)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Menţinerea stării de arest. Indicarea temeiului de arestare pentru fiecare inculpat, conform legislaţiei europene (Cauza Dolgova c. Rusiei, hotărâre din 2 martie 2006). Pronunţarea în cauză a unei hotărâri de condamnare în primă instanţă