Omisiunea procurorului anchetator de a începe urmărirea penală împotriva unei infracţiuni descrisă în considerentele rechizitoriului.

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Nemenţionarea acesteia în dispozitivul actului de sesizare şi neprezentarea materialului de urmărire penală referitor la aceasta.

Consecinţe. Lipsa sesizării legale a instanţei. Încălcarea dreptului la un proces echitabil

În materie penală, o informare precisă şi completă cu privire la faptele ce se reproşează acuzatului şi a calificării lor juridice reprezintă o condiţie esenţială a unui proces echitabil garantat de art.6 paragr.1 din Convenţie şi a decis că statele contractante au obligaţia de a adopta măsuri pozitive care să garanteze respectarea efectivă a drepturilor înscrise în art.6.

S-a statuat în raport de toate aceste consideraţii, că sesizarea instanţei va fi legal efectuată doar în situaţia în care în dispozitivul actului de trimitere în judecată este menţionată fapta cu încadrarea ei juridică, în legătură cu care s-au efectuat acte de urmărire penală, în funcţie de care inculpatul şi-ar putea efectua o apărare adecvată în lumina art.6 paragr.3 lit.b din Convenţia Europeană.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 23/A din 2

februarie 2012

Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin sentinţa penală nr.100/F din 28 septembrie 2011, în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii H.S.G., M.E., D.V., P.D.M. şiB.A. din infracţiunea prev. de art.7 alin 1 din Legea 39/2003 în infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001.

În baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.S.G. din 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art.215 alin 1 şi 2 Cod penal în 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art.215 alin 1 Cod penal.

I. A fost condamnat inculpatul H.S.G.:

- la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001, făcând şi aplic. art. 74 lit a şi 76 lit c Cod penal;

- la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art.71 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplic. art.41 alin 2, art.74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- la 2 pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea a 2 infracţiuni fiecare prev. de art. 2 alin 1 din OUG 112/2001 cu aplic. art. 41 alin 2, art.74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- la 4 pedepse de câte 5 luni închisoare pentru comiterea a 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art. 215 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 74 lit a, art.76 lit e Cod penal;

- la 2 pedepse de câte 2 luni închisoare pentru comiterea a 2 complicităţi la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale fiecare prev. de art.26 rap. la art.288 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2, art.74 lit a şi art.76 lit e Cod penal;

- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art.279 alin 1 cod penal cu aplic. art.74 lit a, art.76 lit c Cod penal.

Conform art.33 lit a, art. 34 lit b Cod penal s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, deci în total 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit a teza II şi lit b Cod penal.

Conform art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv al inculpatului din perioada 8 octombrie-7 noiembrie 2007.

II.A fost condamnat inculpatul M.E.:

- la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001, făcând şi aplic. art. 74 lit a,c şi 76 lit c Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art.71 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplic. art.74 lit a,c şi art.76 lit d Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin 1 din OUG 112/2001 cu aplic. art. 74 lita,c şi art.76 lit d Cod penal;

- la 2 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.288 alin 1 Cod penal cu aplic. art.74 lit a,c şi art.76 lit e Cod penal.

Conform art.33 lit a, art.34 lit b Cod penal s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit a teza II şi lit b Cod penal.

III. A fost condamnat inculpatul D.V.:

- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001, făcând şi aplic. art. 74 lit a şi 76 lit c Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art.71 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplic. art.74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin 1 din OUG 112/2001 cu aplic. art. 74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- la 2 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 Cod penal rap. la art.288 alin 1 Cod penal ultimele 3 cu aplic. art. 41 alin 2, art.74 lit a şi art.76 lit e Cod penal.

Conform art.33 lit a, art.34 lit b Cod penal s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit a teza II şi lit b Cod penal.

IV. A fost condamnată inculpata P.D.M.:

- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001, făcând şi aplic. art. 74 lit a şi 76 lit c Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art.71 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplic. art.74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin 1 din OUG 112/2001 cu aplic. art. 74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

Conform art.33 lit a, art.34 lit b Cod penal s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpata să execute pedeapsa ce mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit a teza II şi lit b Cod penal.

V. A fost condamnat inculpatul B.A.:

- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001, făcând şi aplic. art. 74 lit a şi 76 lit c Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art.71 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplic. art.74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin 1 din OUG 112/2001 cu aplic. art. 74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

Conform art.33 lit a, art.34 lit b Cod penal s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit a teza II şi lit b Cod penal.

În baza art. 81 cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor M.E., D.V., P.D.M. şi B.A. stabilind, conform art.82 Cod penal un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni pentru inculpatul M.E. şi respectiv de câte 4 ani pentru fiecare dintre ceilalţi inculpaţi.

Au fost atenţionaţi inculpaţii asupra disp. art. 83 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art.71 alin 5 Cod penal.

În baza art. 346 cod procedură penală a fost obligat inculpatul H.S.G. să plătească părţii civile C.G. suma de 3.500 euro, părţii civile B.T.D. suma de 1.500 euro şi părţii civile C.E.D. suma de 1.500 euro sau echivalentul acestor sume în monedă naţională la data executării, cu titlul de despăgubiri civile.

Conform art. 118 lit e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.E. a sumei de 1.500 euro sau echivalentul acestei sume în monedă naţională la data executării.

În baza art.118 lit f Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul H.S.G. a armei cu aer comprimat marca „Real tree” seria 04-1C-122425-04.

Potrivit art. 193 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul H.S.G. să plătească părţii civile C.G. sumele de 2.700 lei şi 1.199,99 euro sau echivalentul acestei sume în monedă naţională la data executării, cu titlul de cheltuieli de judecată.

S-a acordat avocatului din oficiu onorariu în sumă totală de 800 lei, ce se va suporta din fondurile Ministerului justiţiei.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului după cum urmează: H.S.G. 6.000 lei, M.E. 4.000 lei, D.V. 4.000 lei, P.D.M. 4.000 lei şi B.A. 4.000 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul teritorial Bistriţa-Năsăud nr. 25D/P/2007 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. H.S.G., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 al.1 din Legea 39/2003 (descrisă la punctele I şi II), art. 71 al.1 din Legea 105/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctele I şi II),_art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctele I şi II), art. 215 al. 1, 2 C.pen. (descrisă la punctul III), art. 215 al. 1, 2 C.pen. (descrisă la punctul III),art. 215 al. 1, 2 C.pen. (descrisă la punctul IV ), art. 215 al. 1, 2 C.pen. ( descrisă la punctul IV), art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctul IV), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 288 al.1 C.pen., cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. (descrisă la punctul IV), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 288 al.1 C.pen.,cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. (descrisă la punctul IV) toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen..

2. M.E., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 (descrisă la punctul II ), art. 71 din O.U.G. 105/2001 (descrisă la punctul II), art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001 (descrisă la punctul II), art. 26 C.p. rap.la art.288 al.1 C.p. (descrise la punctul II), toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.

3. D.V., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 (descrisă la punctele I şi II), art. 71 din O.U.G. 105/2001, cu aplic. art.41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctele I şi II), art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, cu aplic. art.41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctele I şi II), art. 26 C.p. rap.la art.288 al.1 C.p. c u aplic.art.41 al.2 C.p. (descrise la punctul I şiII), toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.

4. P.D.M., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 (descrisă la punctul I), art. 71 din O.U.G. 105/2001 (descrisă la punctul I), art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001 (descrisă la punctul I), toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.

5. B.A., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 7 al. 1 din Legea 39/2003 ( descrisă la punctul I), art. 71 din O.U.G. 105/2001 (descrisă la punctul I), art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001 (descrisă la punctul I), toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.

În esenţă, prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că cei 5 inculpaţi s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi, organizând, în mai multe rânduri transportarea unui număr de 4 cetăţeni moldoveni, pentru a-i trece fraudulos frontiera de stat a României, fie prin folosirea unor documente de identitate contrafăcute, fie prin însuşirea identităţii unor cetăţeni români, inculpatul H.S.G. inducând în eroare mai multe persoane cărora, în schimbul unor sume de bani le-a promis obţinerea unor permise de conducere sau a unor vize de intrare în alte state.

La termenul de judecată din 10 februarie 2010 inculpaţii H.S.G., M.E. şi D.V., prezenţi în instanţă şi asistaţi de apărătorii lor aleşi au arătat că înţeleg să-şi exercite dreptul prev. de art.70 alin 2 Cod procedură penală în sensul de a nu da nici o declaraţie.

Inculpata P.D.M., prin declaraţia sa nu a recunoscut comiterea faptelor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul verbal de constatare întocmit de Poliţia de frontieră Borş, din data de 11.02.2007, procesul verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile inculpatului H.S.G. şi declaraţiile învinuiţilor, listingul intrărilor-ieşirilor în/din ţară a inculpatului H.S.G., declaraţia făptuitorului L.V.C., adresele emise de Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice din cadrul IJP Bistriţa Năsăud, actele efectuate prin comisie rogatorie în Republica Moldova, declaraţiile martorilor, procesele verbale de prezentare pentru recunoaştere, rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică, declaraţiile părţilor vătămate, documentele emise de autorităţile franceze, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice tribunalul a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul H.S.G. domiciliază în comuna Feldru, judeţul Bistriţa-Năsăud, dar locuieşte în fapt pe raza municipiului Bistriţa. Acesta se cunoaşte de mai mult timp cu învinuiţii D.V. şi M.E. care locuiesc în Bistriţa, precum şi cu învinuitul B.A. - care este cetăţean româncu dublă cetăţenie (română şi moldoveană), cu domiciliul în România la o adresă din judeţul Vaslui, dar care locuieşte în fapt în Republica Moldova.

Inculpatul D.V. se cunoaşte de mai mult timp cu inculpata P.D.M., în condiţiile în care învinuitul, în calitate de agent comercial la firma SC „D.” SRL Bistriţa transporta marfă la magazinul deţinut în satul Ciceu Mihăieşti de firma SC „P.” SNC Cluj, administrată de inculpată.

La începutul anului 2007 inculpatul H.S. a organizat împreună cu D.V., B.A.şi M.E., un grup infracţional organizat care avea ca scop organizarea trecerii frauduloase a frontierelor de stat ale României de către cetăţeni moldoveni, prin folosirea de identităţi false pe bază de documente de identitate româneşti falsificate, ori prin utilizarea fără drept a unor documente de identitate româneşti emise pentru alţi titulari. Pe lângă aceste infracţiuni, inculpatul H.S.G. a mai fost cercetat şi pentru comiterea unor infracţiuni de trafic de migranţi, înşelăciune şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, fapte săvârşite în următoarele împrejurări:

I. Învinuiţii C.D., C.I. şi C.V. sunt cetăţeni ai Republicii Moldova şi întrucât nu au găsit de lucru în această ţară, la începutul anului 2007 au luat hotărârea de a merge să muncească în străinătate, în ţări ale Uniunii Europene, respectiv în Italia sau Germania. În acest sens, fiecare, separat unul de altul, a luat legătura cu un cetăţean moldovean pe nume „I.” ( rămas neidentificat ), care le-a promis că îi poate ajuta să meargă în Spaţiul Schengen contra sumei de 6.500 Euro de persoană, bani pe care trebuiau să-i înmâneze acestuia atunci când vor ajunge la destinaţie.

Fiecare dintre aceşti trei învinuiţi a fost de acord cu propunerea făcută de către numitul „I.”,astfel încât, la cererea acestuia, i-au comunicat datele personale de stare civilă şi i-au dat câte două fotografii, după care şi-au obţinut legal viză de intrare în România.

La începutul lunii februarie 2007, învinuiţii C.D., C.I. şi C.V. au fost contactaţi telefonic de către numitul „I.” care le-a spus că în data de 09.02.2007, la orele 19,00 să fie prezenţi în autogara din Chişinău, întrucât din acest loc vor fi preluaţi de către o persoană care îi va transporta în România.Astfel, la data şi ora stabilită, învinuiţii C.D., C.I. şi C.V. s-au prezentat în autogara din Chişinău, unde au fost preluaţi de către inculpatul B.A. care i-a urcat într-un autoturism marca Mercedes Benz, după care i-a trecut frontiera dintre Republica Moldova şi România prin P.T.F. Albiţa.

După trecerea frontierei, învinuiţii C.D., C.I. şi C.V. au fost transportaţi de către inculpatul B.A. pe ruta Roman - Suceava- Vatra Dornei - Bistriţa, până în localitatea Şieu Măgheruş unde au fost cazaţi la Pensiunea R..

În acest loc, cei trei învinuiţi i-au înmânat inculpatului B.A. paşapoartele şi câte 1.000 lei moldoveneşti, contravaloarea transportului, după care au aşteptat să fie preluaţi de către o altă persoană care să-i ducă mai departe.

În data de 10.02.2007, la pensiune s-a prezentat inculpatul H.S.G., care le-a înmânat învinuiţilor C.D., C.I. şi C.V. câte o carte de identitate şi câte un permis de conducere româneşti, documente pe care erau aplicate fotografiile celor trei învinuiţi şi conţineau parţial datele de identitate ale acestora.

Din această modalitate de acţiune, a rezultat că datele de identificare ale celor trei cetăţeni moldoveni şi fotografiile acestora care au fost preluate de către numitul „I.” au ajuns la inculpatul H.S.G., care a făcut demersuri pentru a obţine acte de identitate româneşti, dar cu datele de identitate parţiale ale celor trei moldoveni, sau, prin intermediul altei persoane, a primit documentele contrafăcute pe numele celor trei învinuiţi, fără a fi implicat în contrafacerea acestora.

Acest lucru nu a putut fi stabilit, întrucât inculpatul H.S.G. nu a recunoscut că a avut vreo implicare infracţională în încercarea de a-i trece pe cei trei învinuiţi graniţa dintre România şi Ungaria.

După ce le-a înmânat aceste documente, inculpatul H.S.G. i-a urcat pe cei trei învinuiţi într-un autoturism marca Ford de culoare neagră şi i-a transportat până în Oradea, cazându-i la o pensiune din afara oraşului.

În seara zilei de 11.02.2007, inculpatul H.S.G. a mers la pensiunea unde erau cazaţi cei trei învinuiţi şi, cu acelaşi autoturism marca Ford, i-a transportat până la Peco „Moll” din Oradea.

În acest peco era deja sosită inculpata P.D.M., cu un autoturism marca Renault Laguna, ea fiind cea care trebuia să-i transporte pe cei trei învinuiţi până în Germania, contra sumei de 150 Euro de persoană, acest lucru fiindu-i solicitat de către inculpatul D.V., în urma unei înţelegeri prealabile pe care acesta a avut-o cu inculpatul H.S.G..

De asemenea, înainte de a coborî din autoturismul inculpatului H.S.G., acesta a contactat-o telefonic pe învinuita P.D.M. pentru a vedea dacă aceasta se află în peco.

Inculpata P.D.M. a văzut când învinuiţii C.D., C.I. şi C.V. au coborât din autoturismul Ford la volanul căruia se afla inculpatul H.S.G., după care s-au îndreptat spre autoturismul ei, iar după ce aceştia s-au urcat în autoturism, inculpata a plecat înspre vama Borş, pentru a-i trece frontiera de stat a României cu Ungaria.

Cei trei învinuiţi au intrat cu autoturismul condus de către inculpată în Punctul de trecere a frontierei şi au prezentat cărţile de identitate false organelor poliţiei de frontieră, însă acestea au observat că în timp ce cartea de identitate a

inculpatei era autentică, reală, cărţile de identitate prezentate de către învinuiţii C.D.,

C.I. şi C.V. nu prezentau elementele de siguranţă ale unor documente originale, astfel încât nu au fost lăsaţi să-şi continue deplasarea, ci, au fost opriţi din încercarea de a ieşi din ţară. Cei trei învinuiţi au fost conduşi la sediul Poliţiei, unde după ce au fost efectuate actele de cercetare penală, au fost trimişi în Republica Moldova.

Această stare de fapt a rezultat cu certitudine din procesul-verbal de constatare întocmit de organele de frontieră, declaraţiile învinuiţilor C.D., C.I., C.V., procesele verbale de prezentare spre recunoaştere în care s-a consemnat că cei 3 învinuiţi l-au recunoscut pe B.A. ca fiind persoana care i-a adus în România şi căruia i-au date actele şi declaraţiile martorilor asistenţi, procesele-verbale de prezentare spre recunoaştere potrivit cărora învinuiţii l-au recunoscut pe H.S.G. ca fiind persoana care i-a contactat în Bistriţa, le-a dat actele şi i-a transportat la Oradea, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică prin care se atestă fasificarea permiselor de conducere şi a cărţilor de identitate.

Inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor însă vinovăţia lor a rezultat, în afara oricărui dubiu, nu doar din probele arătate, ci şi din chiar împrejurările în care acestea au fost săvârşite.

Astfel, din faptul că după ce i-a cazat, inculpatul B.A. le-a luat celor 3 învinuiţi paşapoartele moldoveneşti a rezultat cu certitudine că acesta cunoştea că pentru a trece graniţa dintre România şi Ungaria, cei trei trebuiau să folosească acte de identitate false sau acte de identitate reale, dar aparţinând altor persoane, astfel că se poate concluziona că învinuitul B.A. făcea parte din grupul infracţional coordonat de către inculpatul H.S.G..

Totodată, toţi cei 3 învinuiţi au confirmat contactarea telefonică a inculpatei P.D.M. de către inculpatul H.S.G., în prezenţa lor,rezultând cu certitudine faptul că a existat o înţelegere prealabilă între inculpatul H.S.G. şi învinuiţii D.V. şi P.D.M. cu privire la rolul fiecăruia şi a modalităţii în care cei trei învinuiţi ( cetăţenii moldoveni ) urmau să fie scoşi din România şi „introduşi” în Ungaria.

De altfel, vinovăţia inculpatei P.D.M. a mai rezultat şi din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice dintre aceasta şi inculpatul D.V., ca şi dintre acesta din urmă şi inculpatul H.S.G., ce au avut loc după începerea cercetărilor.

II. Învinuitul A.I. este cetăţean moldovean, locuind în Chişinău.

Într-o zi din cursul lunii septembrie 2006, în timp ce se afla într-o piaţă auto din Chişinău pentru a-şi vinde autoturismul, a auzit nişte persoane care discutau despre faptul că ştiu un bărbat din România care poate duce moldoveni la lucru în străinătate, într-o ţară din Spaţiul Schengen. De la una dintre acele persoane din piaţă, învinuitul A.I. a luat numărul de telefon al persoanei din România, gândindu-se că poate vreodată va apela la serviciile acesteia.

În luna aprilie sau mai 2007, întrucât nu avea serviciu, învinuitul A.I. a sunat la acel număr de telefon şi a vorbit cu un bărbat căruia i-a spus că este cetăţean moldovean şi că doreşte să meargă la lucru în străinătate. Acel bărbat i-a spus că nu se ocupă cu aşa ceva, şi i-a cerut să sune mai târziu pentru a-i da numărul de telefon al altei persoane care-l poate ajuta.

După circa 2 luni, învinuitul A.I. a sunat din nou la acel număr de telefon şi acelaşi bărbat cu care a vorbit şi prima dată i-a comunicat că dacă doreşte să meargă la lucru în străinătate trebuie să ajungă în Bistriţa, spunându-i totodată că lui trebuie să-i dea suma de 1.500 Euro. Învinuitul A.I. a fost de acord cu această propunere, astfel încât în perioada următoare a făcut demersurile necesare pentru a obţine viza de intrare în România.

În data de 12.09.2007, după ce obţinuse deja viza de intrare în România, învinuitul A.I. a luat din Chişinău un autocar şi a intrat în România prin P.T.F.

Oancea, judeţul Galaţi, după care l-a sunat pe acel bărbat şi i-a spus că merge până în Bucureşti, acesta din urmă spunându-i ca atunci când ajunge să-l contacteze telefonic. După ce a ajuns în Bucureşti, învinuitul A.I. l-a contactat pe acel bărbat care i-a spus să ia trenul până la Bistriţa, iar după ce ajunge în gară să ia un taxi până la hotelul „D.” unde să se cazeze.

Trebuie menţionat că din discuţiile telefonice purtate între inculpatul H.S.G. şi inculpatul M.E., a rezultat că bărbatul cu care a vorbit la telefon învinuitul A.I. este inculpatul M.E.. Astfel, într-o convorbire telefonică din data de 12.09.2007, inculpatul M.E. i-a comunicat inculpatului H.S.G. că „ ... pleacă la Bucureşti ...” şi „ ... i-am zis oricum, înainte de a pleca să mă sune.”, discuţie telefonică care se coroborează cu declaraţia învinuitului A.I..

Mai mult, într-o altă discuţie telefonică din data de 12.09.2007 inculpatul H.S.G. şi inculpatul M.E. au discutat despre faptul că învinuitul A.I. se va caza la hotelul „D.”.

În seara zilei de 12.09.2007, învinuitul a luat din Bucureşti trenul care mergea înspre Bistriţa, iar după ce a ajuns ( în data de 13.09.2007, la ora 06,45 ) a luat un taxi şi s-a deplasat la hotelul „D.” unde s-a cazat, după care l-a contactat telefonic pe inculpatul M.E. care i-a spus că îl va căuta la hotel.

După această discuţie, inculpatul M.E. l-a sunat pe inculpatul H.S. şi i-a spus că învinuitul A.I. s-a cazat la hotelul „D.”, inculpatul spunându-i să-l ia pe moldovean şi să-l ducă la hotelul „T.” întrucât acolo cazarea este mai ieftină.

Apoi, în mai multe discuţii telefonice, inculpatul H.S.G. i-a spus inculpatului M.E. să meargă la hotel, să-l ia pe învinuitul A.I. şi să-l ducă la un atelier foto pentru a-i face două fotografii.

Astfel, în data de 13.09.2007, inculpatul M.E. s-a deplasatcu un autoturism marca Opel la hotelul „D.”, l-a luat pe învinuitul A.I. şi l-a dus la un atelier foto unde acesta din urmă şi-a făcut două fotografii tip buletin, după care l-a dus din nou la hotel. Apoi, inculpatul M.E. s-a întâlnit cu inculpatul H.S.G. căruia i-a înmânat cele două fotografii, acesta din urmă fiind cel care trebuia să facă demersuri pentru obţinerea unei cărţi de identitate româneşti, care să aibă fotografia învinuitului A.I., dar datele de identificare să fie false, respectiv fictive.

Cu privire la fotografii, s-a menţionat că în momentul în care le-a făcut, învinuitul A.I. purta ochelari hameleoni, întrucât este daltonist, astfel încât după ce a primit fotografiile de la inculpatul M.E., inculpatul H.S.G. l-a sunat pe inculpatul D.V. - care primise pozele şi care avea rolul de a se ocupa de obţinerea cărţii de identitate false - şi l-a întrebat dacă sunt bune, acesta spunându-i că fotografiile trebuie să fie făcute fără ca A.I. să poarte ochelari. Sub acest aspect, este de menţionat că din discuţiile purtate anterior între inculpatul H.S.G. şi D.V., a rezultat că acesta din urmă trebuia să înmâneze fotografiile cetăţeanului moldovean, unui falsificator care să-i facă ocarte de identitate românească.

Întrucât fotografiile nu erau bune, inculpatul H.S.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.E. şi i-a spus să meargă la hotelul unde era cazat învinuitul A.I. şi să-l ducă la un atelier foto unde să-i facă alte două fotografii în care să nu poarte ochelari. Astfel, după circa două ore, învinuitul M.E. l-a luat din nou pe învinuitul A.I. şi l-a dus la acelaşi atelier foto unde acesta şi-a făcut alte fotografii fără a mai purta ochelari, după care l-a dus din nou la hotel. În acest moment, învinuitul A.I. i-a înmânat inculpatului suma de 1.500 Euro cu titlu de avans pentru faptul că el şi celelalte persoane implicate îl vor transporta în străinătate, urmând ca la destinaţie, respectiv când va ajunge în Germania, să mai achite încă 3.500 Euro.

Tot în data de 13.09.2007, inculpatul H.S.G. l-a întrebat telefonic pe inculpatul M.E. dacă a rezolvat cu fotografiile, acesta din urmă comunicându-i că „ . le-am

trimis deja ...”, referindu-se la faptul că i le-a înmânat învinuitului D.V., care la rândul său le-a înmânat unei persoane rămasă neidentificată care urma să se ocupe efectiv de falsificarea cărţii de identitate.

Dintr-o altă discuţie telefonică purtată în data de 13.09.2007 între inculpatul H.S.G. şi inculpatul M.E., a rezultat că în data de 14.09.2007 inculpatul îl va duce pe învinuitul A.I. la Pensiunea R. din Crainimăt, întrucât acolo cazarea este mult mai ieftină.

Inculpatul H.S.G. nu a mai mers în data de 14.09.2007 pentru a-l duce pe învinuitul A.I. la pensiunea din Crainimăt, ci acest lucru l-a făcut inculpatul M.E..

În zilele următoare între inculpatul H.S.G. şi inculpaţii M.E. şi D.V. au avut loc mai multe discuţii telefonice referitoare la data când vor primi actul de identitate pentru învinuitul A.I. şi la mijlocul de transport cu care îl vor duce în străinătate.

Astfel, în data de 14.09.2007, inculpatul H.S.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul D.V. şi i-a spus „ ... zii ... să facă amândouă ...”, adică persoana care va falsifica documentele pentru A.I. să facă atât carte de identitate,cât şi permis de conducere. În data de 15.09.2007 inculpatul H.S.G. l-a contactat din nou telefonic pe învinuitul D.V. şi i-a spus că „... io am găsit mă să meargă ...”, adică el a găsit persoana care să-l transporte pe învinuitul A.I. în Germania.

În data de 16.09.2007, inculpatul H.S.G. a plecat în Germania pentru a aduce un autoturism pe care să-l vândă în România, unde, în localitatea Aachen, urma să-l aştepte pe învinuitul A.I. pentru a primi de la acesta diferenţa de 3.500 Euro, aspect care a rezultat din conţinutul convorbirilor telefonice purtate între învinuiţii M.E. şi

D.V..

Pentru a rezolva transportul învinuitului A.I., în data de 17.09.2007, inculpatul D.V. l-a contactat telefonic pe numitul R.M., care are o societate de transport persoane, pe care l-a întrebat dacă mai are vreun loc pentru transportul pe care îl efectua în Germania în data de 19.09.2007, acesta răspunzându-i afirmativ.

Ulterior, la data de 18.09.2007, printr-o societate de curierat, inculpatul D.V. a primit un plic în care se afla cartea de identitate românească pe care învinuitul A.I. urma să o folosească la trecerea frontierei de stat dintre România şi Ungaria. În aceeaşi zi, inculpatul D.V. i-a înmânat plicul inculpatului M.E. care s-a deplasat la pensiunea R. i-a dat plicul învinuitului A.I. căruia i-a spus să memoreze datele de pe documentul care se afla în interior, pentru a le cunoaşte în cazul în care va fi întrebat la frontieră. Cu această ocazie, învinuitul A.I. a văzut că actul de identitate avea fotografia lui, dar alte date de identitate, respectiv se numea G.I., fiul lui M. şi I., domiciliat în Iaşi.

Totodată, inculpatul M.E. i-a spus ca în dimineaţa zilei de 19.09.2007, la orele

07,00 să iasă în parcarea din faţa pensiunii, întrucât va veni un microbus care îl va transporta până în străinătate.

Într-adevăr, în dimineaţa zilei de 19.09.2007, învinuitul A.I. a ieşit în faţa pensiunii, iar la scurt timp a sosit un microbus marca Volkswagen care a oprit în parcare. Învinuitul s-a urcat în acest microbus, care era condus de către L.V.C., observând că mai era doar un singur loc. Cu privire la acest aspect, făptuitorul L.V.C. a declarat că el este şofer pe un microbuz al unei societăţi care face transporturi de persoane în străinătate, iar şeful său, cu o zi înainte, i-a spus că în parcarea din faţa pensiunii R., în data de 19.09.2007, se va afla un bărbat pe care el să-l ia şi să-l transporte până în Germania.

Ajungând la Punctul de trecere a frontierei Borş, la controlul documentelor de identitate poliţiştii au observat că actul de identitate pe numele de G.I., folosit de către învinuitul A.I. era fals, astfel încât acesta nu a fost lăsat să treacă frontiera înspre Ungaria, fiind cercetat pentru fals privind identitatea şi tentativă la trecere

frauduloasă a frontierei, ci a fost trimis la Bucureşti, unde i s-a întocmit un titlu de călătorie în baza căruia a fost returnat în Republica Moldova.

După ce a ajuns în Republica Moldova, atât învinuitul A.I., cât şi soţia acestuia, au luat de mai multe ori legătura cu inculpatul M.E. căruia i-au solicitat să le restituie cei 1.500 Euro, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Mai mult, din discuţiile telefonice purtate între inculpatul M.E. cu învinuitul

A.I. şi cu soţia acestuia, precum şi din discuţiile telefonice purtate între inculpatul M.E. şi inculpatul H.S.G., rezultă că aceştia au intenţionat ca în perioada următoare să-l treacă graniţa ( dintre România şi Ungaria ) pe învinuitul A.I. într-o altă modalitate, folosind „ ... a doua variantă ... „ , respectiv prin folosirea unui paşaport falsificat. Ulterior, învinuitul A.I. nu i-a mai contactat nici pe inculpatul H.S.G. şi nici pe inculpatul M.E., astfel încât activitatea infracţională nu a mai continuat.

Transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, arătate mai sus, s-au coroborat cu procesul-verbal de constatare al organelor de frontieră, declaraţiile învinuitului A.I. date în faţa acestor organe, ca şi a procurorului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cu declaraţia martorei A.I., precum şi cu declaraţia inculpatului M.E., dată pe parcursul urmăririi penale, prin care acesta a recunoscut comiterea faptelor.

III. La data de 10.03.2008, numitul C.G. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că inculpatul H.S.G. l-a indus în eroare, atât pe el cât şi pe numitul C.I., prin aceea că le-a promis că îi poate ajuta, ca în schimbul sumei de 3.500 Euro de persoană, să poată obţine permis de conducere, în sensul că în momentul în care vor susţine proba teoretică li se va înmâna câte un chestionar gata completat, fără a le spune ce persoană le va înmâna acest chestionar.

Din cercetările penale efectuate în cauză au rezultat următoarele:

Aproximativ din anul 2003, partea vătămată C.I. lucrează în Spania, iar în cursul anului 2007, în timp ce se afla în această ţară a auzit de la nişte persoane că inculpatul H.S.G. se ocupă cu obţinerea de permise de conducere prin acordarea de sprijin la examenul teoretic.

Tot în timp ce se afla în Spania, partea vătămată C.I. şi-a exprimat intenţia ca atunci când va reveni în ţară să-l contacteze pe inculpatul H.S.G. şi să stabilească cu acesta condiţiile în care poate obţine permis de conducere.În cursul lunii aprilie 2007, o persoană neidentificată i-a spus părţii vătămate C.I. să meargă în România, întrucât inculpatul i-a comunicat că aceasta ( partea vătămată ) urmează să fie contactată de către o persoană „Ana”, care îi va spune în ce condiţii va putea obţine permis de conducere.

Ca urmare, partea vătămată C.I. a revenit în România, iar după ce a ajuns în ţară, a fost contactată de către o persoană care a spus că se numeşte „A.”, şi, după ce s-a întâlnit cu aceasta, i-a înmânat suma de 1.500 Euro, bani care reprezentau plată pentru ajutorul pe care-l va primi la examenul teoretic pentru obţinerea permisului de conducere.

Anterior acestui moment, inculpatul H.S.G. îl cunoscuse pe martorul L.N. care este instructor auto, pe care l-a întrebat dacă este de acord să-i trimită persoane cu care să facă ore de conducere, acesta răspunzând afirmativ.

După ce a primit cei 1.500 Euro de la partea vătămată C.I., inculpatul l-a contactat pe martorul L.N. căruia i-a spus că a găsit o persoană interesată să urmeze cursuri de conducere auto şi i-a dat numărul de telefon al părţii vătămate.

În perioada imediat următoare, partea vătămată C.I. a fost contactată de către martorul L.N. care i-a solicitat să se întâlnească în Staţia Peco O. din Bistriţa pentru a discuta cu privire la condiţiile în care va urma cursurile de conducere auto. După această discuţie, partea vătămată C.I. a început orele de conducere auto, iar după ce a

efectuat un număr de 4 ore de conducere a fost contactat telefonic de către inculpat care i-a solicitat să se întâlnească la Staţia Peco O. din Bistriţa.

Partea vătămată C.I. a mers la locul de întâlnire, iar inculpatul H.S.G. i-a comunicat că momentan nu o mai poate ajuta să obţină permisul de conducere întrucât „ e ceva inspecţie ”, referindu-se la faptul că în acel moment se efectuează un control la organele abilitate să elibereze permise de conducere.

Datorită acestui fapt, partea vătămată C.I. i-a solicitat inculpatului să-i restituie suma de 1.500 Euro, acesta restituindu-i părţii vătămate suma de 500 Euro, spunându-i că o va contacta atunci când va fi momentul să continue orele de conducere.

După această discuţie, partea vătămată C.I. a plecat din nou la lucru în Spania unde a stat până în preajma sărbătorilor de iarnă, când a revenit în ţară.

La începutul anului 2008, în timp ce se afla la o nuntă în Feldru, partea vătămată C.I. s-a întâlnit cu inculpatul H.S.G. căruia i-a solicitat să-i restituie diferenţa de 1.000 Euro, acesta spunându-i că nu are să-i dea banii, dar dacă îi mai dă încă 2.500 Euro va reîncepe demersurile pentru a o ajuta să obţină permisul de conducere.

Partea vătămată a fost de acord cu această propunere, iar după circa 2-3 zile a fost contactată telefonic de către inculpat care i-a solicitat să se întâlnească în Staţia Peco O. din Bistriţa. În acest loc, inculpatul H.S.G. i-a spus părţii vătămate că trebuie să continue orele de conducere, sens în care va fi contactată de acelaşi instructor auto, rămânând înţeleşi ca a doua zi să se întâlnească în Feldru. Tot cu ocazia acestei întâlniri, partea vătămată C.I. i-a spus inculpatului că mai cunoaşte o persoană care este interesată să obţină permis de conducere în aceleaşi condiţii, referindu-se la partea vătămată C.G., inculpatul H.S.G. afirmând că o poate ajuta şi pe această persoană tot contra sumei de 3.500 Euro.

Conform înţelegerii, cei doi s-au întâlnit a doua zi în gara din Feldru, iar partea vătămată C.I. i-a înmânat inculpatului H.S.G. suma de 2.500 Euro, după care acesta a afirmat din nou că în momentul în care va susţine proba teoretică va primi un chestionar gata completat.

În data de 03.02.2008, a revenit în ţară şi partea vătămată C.G., care lucra în Spania de circa 5 ani, respectiv din cursul anului 2003. Cu privire la această parte vătămată trebuie menţionat că în Spania lucrează în acelaşi oraş unde lucrează şi partea vătămată C.I., astfel încât uneori se mai întâlnesc şi discută diferite probleme personale. În cursul anului 2007, partea vătămată C.I. i-a spus părţii vătămate C.G. că revine în România pentru a obţine permis de conducere auto, fără a-i spune în acel moment că o persoană îi promisese că o va ajuta atunci când va susţine proba teoretică.

După ce a revenit în ţară ( în data de 03.02.2008 ), partea vătămată C.G. s-a întâlnit cu partea vătămată C.I. pe care a întrebat-o dacă şi-a obţinut permisul de conducere, aceasta spunându-i că încă nu a fost programat la proba teoretică.

Cu această ocazie, partea vătămată C.I. a afirmat că la proba teoretică va fi ajutată de către o persoană, spunându-i totodată părţii vătămate C.G. că a vorbit cu acea persoană pentru a o ajuta şi pe ea ( pe partea vătămată C.G. ) să obţină permis de conducere. Partea vătămatăC.G. a fost de acord să obţină permis de conducere în aceleaşi condiţii, astfel încât partea vătămată C.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul H.S.G. solicitându-i să se întâlnească, acest lucru întâmplându-se în data de 04.02.2008. Telefonic, aceştia au stabilit să se întâlnească în seara aceleiaşi zile în gara din Feldru.

În jurul orelor 18,30-19,00 cele două părţi vătămate au mers în gara din Feldru, loc în care partea vătămată C.G. l-a cunoscut pe inculpatul H.S.G.. Cu această

ocazie, partea vătămată C.G. a afirmat că ar dori să obţină permis de conducere, dar are puţin timp la dispoziţie, respectiv rămâne în ţară doar două săptămâni. Inculpatul a afirmat că ştie el un instructor care poate începe imediat orele de conducere, referindu-se la instructorul auto L.N., spunând totodată că atunci când va susţine proba teoretică va primi un chestionar gata completat, dar pentru aceasta trebuie să-i dea suma de 3.500 Euro.

Partea vătămată C.G. a fost de acord cu această propunere, astfel încât chiar în acel moment i-a înmânat inculpatului H.S.G. suma de 3.500 de Euro şi buletinul de identitate. Tot în această seară, inculpatul i-a spus părţii vătămate C.I. că în data de 06.02.2008 urmează să susţină proba teoretică la examenul de conducere auto, iar părţii vătămate C.G. i-a spus că în data de 05.02.2008 va fi contactată de către o persoană care o va ajuta să-şi întocmească documentele necesare susţinerii examenului de conducere.

În următoarele două zile, inculpatul H.S.G. nu a mai contactat pe niciuna dintre cele două părţi vătămate, astfel încât în data de 06.02.2008, partea vătămată C.I. l-a contactat telefonic pe inculpat şi i-a solicitat să-i restituie suma de 3.500 Euro. Împreună cu partea vătămată C.I. se afla şi partea vătămată C.G., astfel încât şi aceasta a vorbit la telefon cu inculpatul, carel i-a comunicat părţii vătămate că o va ajuta să-şi obţină permisul de conducere până în data de 25.02.2008, spunându-i totodată că „o va rezolva” şi pe partea vătămată C.I. în cel mult o săptămână.

În seara zilei de 06.02.2008, partea vătămată C.I. l-a contactat din nou pe inculpat solicitându-i să-i restituie banii, acesta spunându-i ca a doua zi să meargă la barul „ C. „ din Bistriţa, întrucât va lăsa acolo o sumă de bani şi buletinul de identitate al părţii vătămate C.G.. A doua zi, în jurul orelor 17,30 -18,00, cele două părţi vătămate au mers la barul indicat de către inculpat, loc în care barmana B.L.M. le-a înmânat suma de 3.500 Euro şi buletinul de identitate al părţii vătămate C.G..

Cu privire la acest aspect, martora B.L.M. a afirmat că pe inculpatul H.S.G. l-a cunoscut în cursul anului 2007, întrucât uneori servea masa la „C.” şi în dimineaţa zilei de 07.02.2008,a venit la bar şi i-a dat suma de 3.500 Euro şi un buletin de identitate, spunându-i că vor veni doi băieţi care le vor ridica. Totodată, inculpatul H.S.G. i-a spus martorei să le comunice celor doi băieţi, respectiv celor două părţi vătămate că în următoarele zile va mai lăsa la bar o altă sumă de bani.

După ce au discutat cu barmana B.L.M., partea vătămată C.I. a luat suma de

3.500 Euro, iar partea vătămată C.G. şi-a recuperat buletinul de identitate. Apoi, partea vătămată C.G. l-a contactat telefonic pe inculpat şi l-a întrebat când îi restituie banii, acesta afirmând că peste o săptămână. Întrucât nu i-a mai restituit suma de

3.500 Euro, în zilele următoare partea vătămată C.G. l-a mai contactat telefonic de câteva ori pe inculpat, de fiecare dată acesta afirmând că îi va restitui banii cât mai curând, în data de 22.02.2008 partea vătămată spunându-i inculpatului că va face plângere la organele de poliţie, iar din acest moment acesta i-a mai răspuns la telefon.

Partea vătămată C.G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.500 Euro şi cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi contravaloarea transportului.

Această stare de fapt a rezultat din plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile martorilor L.N., A.G., R.G., C.G.

IV. La data de 11.05.2006, partea vătămată B.T.D. a depus o plângere la organele de poliţie prin care a solicitat cercetarea penală a numitului H.S.G., motivat de faptul că i-a promis că îl va duce în Irlanda contra unei anumite sume de bani, însă în momentul în care a ajuns în Franţa s-a constatat că viza pe care o avea aplicată pe paşaport era falsă.

Din cercetările penale efectuate în cauză au rezultat următoarele:

În luna ianuarie 2006, partea vătămată B.T.D. a vorbit la telefon cu un văr deal său, H.C., care se afla în Irlanda, acesta spunându-i că dacă vine în Irlanda o poate ajuta să-şi găsească de lucru. Totodată, H.C. i-a spus părţii vătămate să ia legătura cu numitul S.E., întrucât şi acesta intenţionează să vină în Irlanda şi cunoaşte o persoană care, contra unei anumite sume de bani, poate facilita obţinerea vizei de intrare în această ţară.

Întrucât sunt consăteni, în zilele următoare partea vătămată B.T.D. a mers la domiciliul lui S.E. să se intereseze de condiţiile în care poate ajunge în Irlanda. Cu ocazia acestei discuţii, S.E. i-a spus părţii vătămate că şi el intenţionează să meargă la lucru în Irlanda împreună cu soţia sa S.D. şi cu fiica lor S.D.M., spunându-i totodată că cunoaşte un tânăr „S.” (referindu-se la inculpatul H.S.G.) care le poate facilita obţinerea vizelor de Irlanda, după care i-a dat părţii vătămate numărul de telefon la care putea fi contactat acesta.

În zilele următoare, partea vătămată C.E.D., care este vecin cu partea vătămată B.T.D. a aflat despre intenţia acesteia de a merge în Irlanda, astfel încât şi aceasta şi-a exprimat dorinţa de a merge în această ţară pentru a lucra.

După o perioadă, partea vătămată B.T.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul H.S.G., acesta din urmă stabilind să se întâlnească într-un bar din Bistriţa.

Partea vătămată B.T.D. a mers la întâlnire împreună cu partea vătămată C.E.D., iar inculpatul H.S.G. a afirmat că le poate rezolva legal vize de Irlanda contra sumei de 3.000 Euro de persoană, din care fiecare trebuie să achite câte 1.500 Euro în avans, iar diferenţa de 1.500 Euro după ce ajung la destinaţie, respectiv în Irlanda. Ambele părţi vătămate au fost de acord cu propunerea învinuitului, astfel încât au stabilit ca plecare spre Irlanda data de 01.02.2006, după care s-au despărţit, iar în perioada următoare, cele două părţi vătămate şi-au făcut paşapoarte.

În seara zilei de 31.01.2006, inculpatul H.S.G. a venit la domiciliul părţii vătămate B.T.D. pentru a-i comunica că în dimineaţa zilei următoare urmează să plece înspre Irlanda. În acel moment, la domiciliul părţii vătămate B.T.D. se afla şi martorul C.E. care a auzit discuţia dintre partea vătămată şi inculpat, martorul întrebându-l pe învinuit dacă vizele sunt reale, acesta afirmând că nu vor fi probleme întrucât a mai dus şi alte persoane în Irlanda. După această discuţie, inculpatul H.S.G. a mers şi la domiciliul părţii vătămate C.E.D. pentru a o anunţa şi pe aceasta că în dimineaţa zilei următoare vor pleca înspre Irlanda, ambelor părţi vătămate spunându-le ca la orele 07,00 să iasă în stradă.

După plecarea inculpatului, martorul C.E. i-a împrumutat părţii vătămate

B.T.D. suma de 3.000 Euro pentru ca acesta să îşi poată plăti viza şi transportul până în Irlanda.

În dimineaţa zilei de 01.02.2006, la orele 07,00, cele două părţi vătămate au ieşit în stradă, iar la scurt timp a sosit un autoturism marca Seat Saran, condus de către martorul F.L., care a spus că este angajat de către învinuit pentru a efectua transportul până în Franţa.

Cele două părţi vătămate au urcat în autoturism şi au observat că în acesta se mai aflau numiţii S.E., soţia acestuia S.D. şi fiica lor S.D.M., care au afirmat că şi ei merg tot în Irlanda. Aceştia din urmă, respectiv familia S., s-au înţeles cu inculpatul H.S.G. să-i plătească pentru vize suma totală de 6.000 Euro, iar când vor ajunge la destinaţie, respectiv în Irlanda, să-i mai înmâneze încă 1.000 Euro. După ce au urcat în autoturism, martorul F.L. le-a spus celor prezenţi că în Cluj Napoca se vor întâlni cu inculpatul, iar de aici vor merge împreună până în Franţa.

După ce au ajuns în Cluj Napoca, într-un Peco s-au întâlnit, într-adevăr, cu învinuitul H.S.G. care se afla la volanul unui autoturism marca VW Golf, iar în acesta

se aflau şi numiţii B.F. şi C.M., care, de asemenea, intenţionau să meargă în Irlanda, acestora inculpatul solicitâdu-le câte 2.000 Euro.

Apoi, cele două autoturisme au plecat în acelaşi timp înspre Franţa, un autoturism fiind condus de către inculpatul H.S.G., iar celălalt de către martorul F.L.. Toate persoanele aflate în cele două autoturisme au trecut fără probleme graniţa dintre România şi Ungaria, prin P.T.F. Borş, după care şi-au continuat deplasarea înspre Franţa.

După ce au intrat în Austria, inculpatul H.S.G. a oprit într-o parcare autoturismul pe care-l conducea şi, după ce a oprit şi autoturismul condus de către martorul F.L., a solicitat tuturor persoanelor prezente în cele două autoturisme să-i înmâneze jumătate din suma stabilită (conform înţelegerii făcute cu fiecare încă dinainte de a ieşi de pe teritoriul României), precum şi paşapoartele, lucru pe care fiecare l-a şi făcut, după care şi-au continuat deplasarea.

Odată ajunşi în Franţa inculpatul i-a cazat pe toţi la un hotel din Paris, loc în care au rămas timp de o săptămână. În această perioadă, inculpatul H.S.G. le-a dus pe rând pe părţile vătămate şi pe celelalte cinci persoane în oraş şi le-a făcut fotografii, spunându-le că îi sunt necesare pentru a le obţine vizele de Irlanda.

În toată perioada în care s-au aflat în Franţa paşapoartele tuturor persoanelor au rămas asupra inculpatului care, prin intermediul unei persoane neidentificate (întrucât învinuitul nu a recunoscut că ar fi fost implicat în aplicarea pe paşapoarte a vizelor de Irlanda false), a reuşit să aplice pe paşapoarte vize false de Irlanda.

După două sau trei zile, respectiv în data de 06.02.2006, inculpatul H.S.G. a adus paşapoartele numiţilor C.M. şi B.F., pe care erau aplicate vize de Irlanda, spunându-le acestora să se pregătească întrucât urmează să meargă la aeroport pentru a se îmbarca într-un avion cu destinaţia Irlanda.

Apoi, inculpatul i-a dus pe cei doi la un aeroport de unde aceştia s-au îmbarcat într-un avion cu destinaţia Irlanda. Cei doi au ajuns în Irlanda spre seară, avionul aterizând pe aeroportul Sahnon, iar la controlul paşapoartelor nu au fost constatate nereguli de către autorităţile irlandeze, după care cei doi au luat un autobuz şi s-au deplasat în localitatea Dublin, loc în care s-au despărţit.

În timp ce se afla în Irlanda, numitul C.M. a auzit de alţi români aflaţi în această ţară că inculpatul H.S.G. a mai facilitat intrarea în Irlanda şi a altor cetăţeni români, folosind vize false, unii dintre aceşti cetăţeni fiind depistaţi de către autorităţile irlandeze.

În data de 07.02.2006, inculpatul le-a înmânat paşapoartele cu viza de Irlanda şi familiei S., după care i-a dus la un aeroport de unde aceştia au luat un avion înspre Irlanda. După ce au ajuns în această ţară, la controlul efectuat de către autorităţile irlandeze nu s-au constatat nereguli, astfel încât familia S. a luat un taxi cu care s-au deplasat în Dublin la numiţii M.M. şi M.D. care erau stabiliţi în Irlanda şi sunt din cartierul în care locuieşte şi familia S.

Întrucât nu şi-au găsit de lucru, S.D. şi S.D.M. au revenit în ţară după o lună de zile, iar S.E. a mai rămas încă două săptămâni, după care a revenit şi el în ţară, întrucât nici el nu a reuşit să-şi găsească de lucru.

După ce au ajuns în Irlanda, atât numitul S.E., cât şi numitul C.M., l-au sunat pe B.T.D. şi i-au comunicat că au ajuns cu bine în Irlanda, neavând probleme la controlul paşapoartelor de către autorităţile irlandeze.

În data de 08.02.2006, la hotelul unde erau cazate părţile vătămate B.T.D. şi

C.E.D., a venit o persoană cu numele de R. care le-a înmânat acestora paşapoartele pe care erau aplicate vize de Irlanda, după care le-a transportat la un aeroport de unde urmau să ia un avion spre Irlanda.

La controlul paşapoartelor efectuat de către autorităţile franceze s-a constatat că vizele de Irlanda sunt false, în sensul că valabilitatea vizelor începea să curgă de la o dată anterioară datei de emitere a paşapoartelor, astfel încât în data de 09.02.2006 au fost reţinuţi de către autorităţile franceze pentru o perioadă de 48 de ore. Printr-o sentinţă a Curţii de Apel Paris - Tribunalul Marii Instanţe din Meaux s-a prelungit cu 15 zile reţinerea celor două părţi vătămate, respectiv până în data de 26.02.2006, când au fost expulzaţi în România.

În perioada în care se aflau încă în Franţa, cele două părţi vătămate l-au contactat telefonic pe inculpatul H.S.G. căruia i-au transmis ce li s-a întâmplat, acesta spunându-le că dacă nu îl vor denunţa autorităţilor le va restitui banii pe care-i primiseră de la ele pentru a le duce în Irlanda, însă după ce au ajuns în România, cele două părţi vătămate l-au contactat pe inculpat şi i-au solicitat să le restituie banii, însă acesta a refuzat.

De menţionat este faptul că, audiat în instanţă partea vătămată B.T.D. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1500 euro plătită inculpatului.

Analizând declaraţia sa dată în faţa organelor de urmărire penală se constată că acestuia nu i s-a pus în vedere faptul că poate participa în procesul penal în calitate de parte civilă şi, prin urmare, tribunalul apreciază că solicitarea acestuia de a se lua măsurile legale împotriva inculpatului vizează inclusiv restituirea sumei plătită acestuia, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul părţii vătămate C.E.D.

Această stare de fapt a rezultat din coroborarea declaraţiilor celor 2 părţi vătămate ca şi a martorilorC.M., S.D., F.V., H.O.C., C.E., H.L., C.L.D., C.E., C.E.D.,

B.F., I.G. şi I.E., M.I., C.A..

V. În data de 10.10.2007, la locuinţa inculpatului H.S.G. s-a efectuat o percheziţie domiciliară ocazie cu care s-au descoperit două arme, respectiv o armă cu aer comprimat şi un pistol cu gaze, pentru care acesta nu are autorizaţie de deţinere, aşa cum rezultă din adresele înaintate de către Biroul Arme, Explozivi, Substanţe Toxice din cadrul I.J.P. Bistriţa Năsăud.

Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică balistică întocmit de către specialişti din cadrul Serviciului Criminalistic din I.P.J. Bistriţa Năsăud, rezultă că arma cu aer comprimat este în stare de funcţionare, iar pistolul cu gaze nu este în stare de funcţionare,deoarece îi lipseşte o piesă componentă.

Prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut că faptele inculpaţilor H.S.G., M.E., D.V., P.D.M. şi B.A. de a fi iniţiat şi respectiv de a fi aderat la un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 7 al.1 din Legea 39/2003 (pct-le I şi II).

Art.3 din OUG 112/2001 incriminează însă separat fapta de iniţiere sau constituire a unei asocieri în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute la art.2 precum şi aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, normă ce are caracter special în raport cu incriminarea din art.7 alin 1 al legii 39/2003.

Ori, din probele administrate în cauză a rezultat, fără putinţă de îndoială, activitatea infracţională a celor 5 inculpaţi a avut drept scop tocmai racolarea, îndrumarea sau călăuzirea cetăţenilor moldoveni în scopul ca aceştia să treacă fraudulos frontiera mai multor state, pentru a ajunge în Germania, toţi inculpaţii, inclusiv B.A. fiind cetăţeni români.

Totodată, în sarcina inculpatului H.S.G. s-a reţinut comiterea a 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art. 215 alin 1 şi 2 Cod penal (descrise la punctele 3 şi 4), alineatul 2 al acestuia text de lege incriminând ca o variantă agravată a infracţiunii de înşelăciune săvârşirea acesteia prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Prin mijloace frauduloase, în sensul acestui text de lege, se înţelege acele mijloace, aparent veridice, care întăresc convingerea celui înşelat că aspectele prezentate de făptuitor sunt reale şi asigură deplina încredere a acestuia.

Afirmaţiile inculpatului referitor la părţile vătămate C.I. şi C.G. în sensul că vor primi un chestionar gata completat cu ocazia susţinerii examenului de obţinere a permisului de conducere, respectiv cele privind caracterul real al vizelor de intrare în Irlanda în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate B.T.D. şi C.E.D., neînsoţite de prezentarea unor pretinse dovezi în acest sens, nu au putut constitui, prin ele însele, mijloace frauduloase, acestea constituind, de fapt, componente ale chiar elementului material al infracţiunii.

Pentru aceste considerente, în baza art.334 Cod procedură penală tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii H.S.G., M.E., D.V., P.D.M. şiB.A. din infracţiunea prev. de art.7 alin 1 din Legea 39/2003 în infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001.

În baza art.334 Cod procedură penală s-a schimbat şi încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.S.G. din 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art.215 alin 1 şi 2 Cod penal în 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art.215 alin 1 Cod penal.

Pe lângă cele de mai sus în sarcina inculpatului H.S.G. s-a reţinut şi comiterea infracţiunilor de trafic de migranţi prev. de art. 71 al.1 din Legea 105/2001 şi art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, ambele cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.(descrise la punctele I şi II), constând în aceea că a îndrumat, călăuzit şi organizat trecerea frauduloasă de către mai multe persoane a frontierei României înspre Ungaria şi alte state europene, trafic de migranţi prev. de art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctul IV), constând în aceea că a racolat mai multe persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, 2 complicităţi la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale fiecare prev. de art 26 C.pen., rap. la art. 288 al.1 C.pen., cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. (descrisă la punctul I, II şi IV), constând în aceea că a ajutat la falsificarea permiselor de conducere şi actelor de identitate ale cetăţenilor moldoveni şi respectiv avizelor de intrare în Irlanda şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 al.1 C.pen. ( descrisă la punctul V ), constând în aceea că a deţinut o armă supusă regimului de autorizare, fără a avea autorizaţie, toate infracţiunile cu aplicarea prevederilor art. 33 lit. a C.pen..

Referitor la această din urmă infracţiune este de menţionat că fapta este descrisă la punctul V al rechizitoriului şi este încadrată în drept rezultând, fără îndoială, voinţa procurorului de a dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi pentru aceasta, nemenţionarea ei în partea dispozitivă fiind o omisiune.

Faptele inculpatului D.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 3 din OUG 112/2001, trafic de migranţi prev. de art. 71 din O.U.G. 105/2001 şi art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, ambele cu aplic. art.41 al. 2

C.pen.(descrise la punctele I şi II ), constând în aceea că a îndrumat şi călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României şi a altor state europene şi art.26 C.pen. rap.la art. 288 al.1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal (descrise la punctele I şi II), constând în aceea că a ajutat la falsificarea unor acte de identitate.

Faptele inculpatului M.E., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 3 din OUG 112/2001, trafic de migranţi prev. de art. 71 din O.U.G. 105/2001 şi art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001 ( punctul II ), constând în aceea că a îndrumat şi călăuzit o persoană în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României şi a altor state străine şi art. 26 C.p. rap.la art.288 al.1 C.p.(punctul II), constând în aceea că a ajutat la falsificarea unui act de identitate.

Faptele inculpatului B.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 3 din OUG 112/2001 şi trafic de migranţi prev. de art. 71 din O.U.G. 105/2001 şi art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001 ( descrise la punctul I), constând în aceea că a îndrumat şi călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României şi a altor state străine.

Faptele inculpatei P.D.M., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 3 din OUG 112/2001 şi trafic de migranţi prev. de art. 71 din O.U.G. 105/2001 şi art.2 al. 2 din O.U.G. 112/2001 ( descrise la punctul I ), constând în aceea că a îndrumat şi călăuzit mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României şi a altor state străine.

Nici unul dintre inculpaţi nu are antecedente penale împrejurare ce a fost reţinută ca circumstanţă atenuantă judiciară prev. de art.74 lit a Cod penal, în favoarea inculpatului M.E. urmând a fi reţinută şi cea prev. de art. 74 lit c Cod penal, acesta recunoscând comiterea faptelor încă din faza de urmărire penală.

Împotriva soluţiei instanţei de fond a declarat apel inculpatul H.S.G. solicitând admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei tribunalului şi judecând în fond cauza, achitarea sa în baza art.10 lit.a rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. întrucât infracţiunea prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 nu există. De asemenea, pentru cele 4 infracţiuni de înşelăciune în dauna avutului privat prev. de art. 215 alin. 1 C.pen. solicită achitarea în baza art.10 lit.d rap.la art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., întrucât faptelor le lipseşte latura subiectivă, iar cu privire la infracţiunea vizată de art.279 alin.1 C.pen. cere reducerea pedepsei, ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante.

Un alt motiv de critică îl reprezintă înlăturarea sporului aplicat în urma concursului de infracţiuni, inculpatul nereprezentând un pericol pentru ordinea publică.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei cere a se aplica suspendarea sub supraveghere conform art.86/1 C.pen.

Curtea examinând apelul declarat, constată că acesta este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat:

Actul de sesizare al instanţei trebuie să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală.

Din rezoluţia Parchetului depusă la vol.I dos.u.p., rezultă că procurorul nu a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpatul H.S. şi pentru infracţiunea vizată de art.279 alin.1 C.pen. ci doar pentru infracţiunile prev.de art.7 alin.1 din Legea 39/2003, art.2 alin.1 din OUG 112/2001, art.71 alin.1 din OUG 105/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., pentru complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.26 C.pen.rap.la art.288 alin.1 C.pen.cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.şi pentru infracţiunile de înşelăciune prev.de art.215 alin.1 şi 2 C.pen.

Ori, în cauză deşi urmărirea penală s-a efectuat numai pentru infracţiunile învederate mai sus, în actul de sesizare, fapta a fost descrisă la pct.5, fără ca procurorul să dispună trimiterea inculpatului în judecată pentru această infracţiune şi ea nu este cuprinsă nici în procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

S-a statuat în teoria şi practica judiciară că prin sintagma „faptă arătată în actul de sesizare” nu se poate înţelege doar simpla referire la o anumită faptă menţionată în succesiunea activităţii inculpatului, ci descrierea detaliată a acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecinţe juridice, respectiv de a investi instanţa, o atare condiţie fiind îndeplinită doar în cazul în care, fapta arătată prin rechizitoriu este însoţită de precizarea încadrării juridice şi de dispoziţia de trimitere în judecată pentru acea faptă, garanţii procesuale menite să asigure aflarea

adevărului, dreptul de apărare al celui judecat şi mai ales dreptul la un proces echitabil.

Aceste garanţii sunt reglementate atât prin disp.art.6 C.proc.pen., art.24 din Constituţie dar şi disp.art.6 paragr.3 lit.a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea 30/1994 conform cărora „orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa”.

În jurisprudenţa sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înţelege prin „cauză” şi natura acuzaţiei, aduse împotriva unei persoane, în hotărârea din 24.10.1996 privind cauza De T.Torres c/a Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzaţiei, la calificarea juridică a acestora, precum şi la circumstanţele agravante existente, iar informarea în mod amănunţit asupra faptelor imputate şi încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în niciun caz, să fie ulterioară dispoziţiei de trimitere în judecată.

În hotărârea din 25 iulie 2000 privind cauza Mattoccia c/a Italiei, Curtea a considerat de asemenea, că o informare precisă şi completă cu privire la faptele care se reproşează acuzatului şi a calificării juridice reprezintă o condiţie esenţială pentru echitatea procedurilor judiciare, apreciindu-se că aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esenţiale, sens în care s-a exemplificat locul şi data comiterii infracţiunii imputate, concluzionând că neregulile din actul de sesizare cu privire la faptele pentru care este acuzată o persoană şi încadrările juridice ar conduce la imposibilitatea pregătirii apărării cu privire la acuzaţiile aduse.

Instanţa de la Strasbourg a decis că există o legătură evidentă între dispoziţiile cuprinse în art.6 paragr.1 lit.a şi cele din art.6 paragr.3 lit.b, că este necesar ca autorităţile naţionale să depună o maximă diligenţă cu privire la modul în care se face notificarea acuzaţiei către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală; începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală şi juridică a învinuirii ce i se aduce.

Curtea consideră că, în materie penală, o informare precisă şi completă cu privire la faptele ce se reproşează acuzatului şi a calificării lor juridice reprezintă o condiţie esenţială a unui proces echitabil garantat de art.6 paragr.1 din Convenţie şi a decis că statele contractante au obligaţia de a adopta măsuri pozitive care să garanteze respectarea efectivă a drepturilor înscrise în art.6.

Ori, în cauza dedusă judecăţii curtea relevă că instanţa de fond nu a observat că în actul de sesizare, în rechizitoriu, procurorul a omis să dispună trimiterea în judecată a inculpatului H.S. şi pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin.1 C.pen., ba mai mult, urmărirea penală nici nu a fost începută împotriva acestuia, nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală cu privire la această infracţiune, nefiind indicată nici în dispozitivul rechizitoriului. Cu toate acestea însă, Tribunalul Bistriţa-Năsăud l-a condamnat pe apelant la 2 ani închisoare.

Atât legislaţia europeană cât şi practica constantă a instanţei supreme învederează că „pentru a se considera că instanţa este legal sesizată din perspectiva limitelor rechizitoriului, este necesar ca în cuprinsul

acestuia, să fie arătate în mod concret faptele care fac obiectul trimiterii în judecată, să fie precis determinate, cu încadrarea juridică legală, pentru ca astfel să poată fi stabilit cadrul procesual şi să rezulte voinţa neechivocă a procurorului detrimitere în judecată, întrucât existenţa unor necorelări evidente între partea expozitivă şi dispozitivă a acestuia, nu pot fi de natură să investească legal instanţa”.

Cum potrivit disp. art. 317 C.p.p., judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare al instanţei, prevederea în dispozitivul rechizitoriului a infracţiunilor imputate pentru care se dispune trimiterea în judecată şi încadrarea juridică a acestora este absolut necesară pentru ca instanţa să cunoască de la început obiectul judecăţii (care în cauză nu se poate stabili având în vedere contradicţiile şi omisiunile relevate, inculpatul, în mod imperativ trebuind să cunoască de la început de ce este acuzat şi pentru ce urmează a se apăra).

Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără echivoc că procurorul anchetator a descris la punctul V din actul de sesizare al instanţei infracţiunea prev. de art. 279 alin. 1 C.pen., dar a omis cu privire la aceasta să înceapă urmărirea penală, să o menţioneze şi să îi prezinte inculpatului materialul de urmărire penală şi totodată fapta nu a fost indicată în dispozitivul rechizitoriului, ceea ce echivalează astfel cu lipsa de sesizare a tribunalului cu privire la această infracţiune. În această modalitate de efectuare a anchetei, se constată că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, acesta necunoscând toate infracţiunile pentru care s-a desfăşurat urmărirea penală şi neputând să probeze lipsa de temeinicie a susţinerilor acuzării. În aceste condiţii, prima instanţă nu putea să îl condamne pe inculpat pentru o faptă pentru care nu s-a început urmărirea penală şi nu a fost trimis în judecată.

Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.proc.pen., curtea va admite ca fondat apelul inculpatului împotriva sentinţei penale nr.100 din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care o va desfiinţa în latura penală a cauzei, cu privire la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev.de art.279 alin.1 C.pen., va înlătura pedeapsa aplicată pentru această faptă şi judecând în fond dosarul sub acest aspect:

În baza art.10 lit.f rap.la art.11 pct.2 lit.b C.pr.pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev.de art.279 alin.1 C.pen., înlăturând pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru această infracţiune, lipsind o condiţie esenţială pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Referitor la celelalte motive de apel invocate de inculpat, curtea reţine următoarele:

Tribunalul Bistriţa-Năsăud printr-o interpretare judicioasă a probelor de la dosar a stabilit o corectă stare de fapt, încadrarea juridică a infracţiunilor comise de apelant, aplicându-i totodată pedepse legale şi temeinice, respectându-se cerinţele art. 52 şi 72 C.pen.

Ori, din probele administrate în cauză rezultă, fără putinţă de îndoială, activitatea infracţională a celor 5 inculpaţi care a avut drept scop tocmai racolarea, îndrumarea sau călăuzirea cetăţenilor moldoveni în scopul ca aceştia să treacă fraudulos frontiera mai multor state, pentru a ajunge în Germania, toţi inculpaţii, inclusiv B.A. fiind cetăţeni români.

Aşadar, în sarcina inculpatului H.S.G. s-a reţinut comiterea a 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art. 215 alin 1 şi 2 Cod penal (descrise la punctele 3 şi 4 din rechizitoriu), alineatul 2 al acestuia, text de lege incriminând ca o variantă agravată a infracţiunii de înşelăciune, săvârşirea acesteia prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Afirmaţiile inculpatului H. referitor la părţile vătămate C.I. şi C.G. în sensul că vor primi un chestionar gata completat cu ocazia susţinerii examenului de obţinere a permisului de conducere, respectiv cele privind caracterul real al vizelor de intrare în Irlanda, în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate B.T.D. şi C.E.D., neînsoţite de prezentarea unor pretinse dovezi în acest sens, nu pot constitui, prin ele însele, mijloace frauduloase, acestea constituind, de fapt, componente ale chiar elementului material al infracţiunii.

Pentru aceste considerente, în baza art.334 Cod procedură penală tribunalul corect a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii H.S.G., M.E., D.V., P.D.M. şiB.A. din infracţiunea prev. de art.7 alin 1 din Legea 39/2003 în infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001.

În baza aceluiaşi text de lege, s-a schimbat şi încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.S.G. din 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art.215 alin 1 şi 2 Cod penal în 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art.215 alin 1 Cod penal.

În sarcina inculpatului H.S.G. s-a mai reţinut de către tribunal şi comiterea infracţiunilor de trafic de migranţi prev. de art. 71 al.1 din Legea 105/2001 şi art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, ambele cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.(descrise la punctele I şi II din rechizitoriu), constând în aceea că a îndrumat, călăuzit şi organizat trecerea frauduloasă de către mai multe persoane a frontierei României înspre Ungaria şi alte state europene, trafic de migranţi prev. de art. 2 al. 1 din O.U.G. 112/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. ( descrisă la punctul IV din actul de sesizare a instanţei), constând în aceea că a racolat mai multe persoane în vederea trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin, 2 complicităţi la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale fiecare prev. de art 26 C.pen., rap. la art. 288 al.1 C.pen., cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. ( descrisă la punctul I, II şi IV din rechizitoriu), constând în aceea că a ajutat la falsificarea permiselor de conducere şi actelor de identitate ale cetăţenilor moldoveni şi respectiv avizelor de intrare în Irlanda.

Vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 din OUG nr. 112/2001 (fostă art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003) rezultă fără echivoc din procesul-verbal de constatare întocmit de organele de frontieră, declaraţiile învinuiţilor C.D.,

C.I., C.V., procesele verbale de prezentare spre recunoaştere în care se consemnează că cei 3 învinuiţi l-au recunoscut pe B.A. ca fiind persoana care i-a adus în România şi căruia i-au date acteleşi declaraţiile martorilor asistenţi, procesele-verbale de prezentare spre recunoaştere potrivit cărora învinuiţii l-au recunoscut pe H.S.G. ca fiind persoana care i-a contactat în Bistriţa, le-a dat actele şi i-a transportat la

Oradea, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică prin care se atestă fasificarea permiselor de conducere şi a cărţilor de identitate.

De altfel, vinovăţia apelantului mai rezultă şi din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice dintre P. M. şi inculpatul D.V., ca şi dintre acesta din urmă şi inculpatul H.S.G., ce au avut loc după începerea cercetărilor.

Săvârşirea faptelor imputate de către procuror, inculpatului apelant, mai rezultă din conţinutul transcrierilor interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, care se coroborează cu procesul-verbal de constatare al organelor de frontieră, declaraţiile învinuitului A.I. date în faţa acestor organe şi a procurorului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cu declaraţia martorei A.I.a, precum şi cu declaraţia inculpatului M.E., dată pe parcursul urmăririi penale, prin care acesta a recunoscut comiterea faptelor indicându-l şi pe inculpatul H. drept participant la aceste infracţiuni.

Transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, arătate mai sus, se coroborează cu procesul-verbal de constatare al organelor de frontieră, declaraţiile învinuitului A.I. date în faţa acestor organe, ca şi a procurorului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cu declaraţia martorei A.I., precum şi cu declaraţia inculpatului M.E., dată pe parcursul urmăririi penale, prin care acesta a recunoscut comiterea faptelor.

Transcrierile interceptărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, se coroborează cu procesul-verbal de constatare al organelor de frontieră, cu declaraţiile învinuitului A.I. date în faţa acestor organe, ca şi a procurorului, cu procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cu declaraţia martorei A.I., precum şi cu declaraţia inculpatului M.E., dată pe parcursul urmăririi penale, prin care acesta a recunoscut comiterea faptelor.

Comiterea infracţiunilor de înşelăciune de către apelant este dovedită cu plângerile şi declaraţiile părţilor vătămateC.I., C.G., C.E.D. şi B.T.D., coroborate cu declaraţiile martorilor L.N., A.G., R.G., C.G.

Astfel, martorul L.N. în declaraţia de la u.p.învederează textual:” C.I. a început să strige la mine spunându-mi să îl duc la examen. Eu i-am spus că el nu şi-a plătit şcoala de şoferi, condiţii în care acesta a afirmat că în anul 2007 i-a dat 1000 euro inculpatului H.S., pentru şcoala de şoferi, iar în anul 2008 i-a mai predat 3500 euro pentru promovaea şcolii de şoferi. Precizez că nu am primit de la H.S. niciun ban pentru cursurile efectuate de partea vătămată Cute”.

De asemenea, vinovăţia apelantului în săvârşirea infracţiunilor rezultă din declaraţia martorului C.G. fila 257 u.p. care învederează că:”în 4 februarie 2008 fiul meu C.G., i-a predat inculpatului H. 3500 euro, promiţându-i că va promova şcoala de şoferi, fără probleme, însă nici până în prezent G. nu şi-a recuperat banii de la inculpat, care l-a amăgit”.

Comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi de fals mai rezultă şi dincoroborarea declaraţiilor celor 2 părţi vătămate ca şi a martorilorC.M., S.D., F.V., H.O.C., C.E., H.L., C.L.D., C.E., C.E.D., B.F., I.G. şi I.E., M.I., C.A.

Astfel, din declaraţia martorului C.E. u.p., rezultă comiterea infracţiunilor de înşelăciune de către apelant, relevându-se următoarele: ”personal l-am întrebat pe H. dacă viza de Irlanda este legală şi dacă B.D. nu riscă să piardă 3000 euro, pe care acesta i-a predat inculpatului ... fără nicio ezitare, S. mi-a spus că totul este legal, să nu îmi fac nicio problemă, întrucât i-a mai dus şi pe alţii în Irlanda”.

Mai mult, din declaraţia martorei C.L.D. f.364 u.p. rezultă de asemenea vinovăţia apelantului în comiterea infracţiunilor de înşelăciune aceasta afirmând textual :”în Bistriţa fiul nostru E.D. şi vecinul B.D. l-au căutat pe H. şi i-au cerut restituirea banilor, însă acesta a refuzat spunând că încearcă să îi ducă din nou, după

ce rezolvă cu interdicţia pe Franţa. Nici în prezent fiul nostru nu şi-a recuperat banii de la inculpat”.

Pentru motivele ce preced, sunt dovedite pe deplin toate infracţiunile imputate inculpatului prin actul de sesizare al instanţei, fiind exclusă achitarea acestuia pe temeiul inexistenţei prev.de art. 10 lit. a sau al lipsei laturii subiective, a intenţiei bazată pe art. 10 lit. d C.p.p., acestea subzistândîn totalitate.

Sporul, de asemenea este legal aplicat, fiind vorba de un concurs de infracţiuni, care pentru o justă individualizare a sancţiunii rezultante se impune cu prisosinţă.

Nu poate fi vorba de reducerea pedepsei pentru infracţiunea vizată de art. 279 alin. 1 C.pen., întrucât pentru această faptă s-a încetat procesul penal.

Faţă de caracterul continuat al activităţii infracţionale, de modul de realizare şi concepere al faptelor, de împrejurarea că prejudiciile cauzate părţilor civile au rămas în parte nerecuperate, este exclusă stabilirea unei alte modalităţi de executare în favoarea apelantului, decât aceea a detenţiei, neexistând garanţii că dispunând suspendarea sub supraveghere a sancţiunii se va ajunge la o reinserţie reală, pozitivă a acestuia.

Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, inclusiv a condamnărilor aplicate de către Tribunalul Bistriţa-Năsăud după cum urmează:

- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art.3 din OUG 112/2001, făcând şi aplic. art. 74 lit a şi 76 lit c Cod penal;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art.71 alin 1 din OUG 105/2001 cu aplic. art.41 alin 2, art.74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- 2 pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea a 2 infracţiuni fiecare prev. de art. 2 alin 1 din OUG 112/2001 cu aplic. art. 41 alin 2, art.74 lit a şi art.76 lit d Cod penal;

- 4 pedepse de câte 5 luni închisoare pentru comiterea a 4 infracţiuni de înşelăciune fiecare prev. de art. 215 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 74 lit a, art.76 lit e Cod penal;

- 2 pedepse de câte 2 luni închisoare pentru comiterea a 2 complicităţi la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale fiecare prev. de art.26 rap. la art.288 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2, art.74 lit a şi art.76 lit e Cod penal;

Conform art.33 lit a, art. 34 lit b Cod penal se vor contopi aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, deci în total 3 ani închisoare.

Se va face aplicarea art.71 rap. la art.64 lit a teza II şi lit b Cod penal.

Conform art.88 Cod penal se va deduce din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv al inculpatului din perioada 8 octombrie-7 noiembrie 2007.

Se va respinge solicitarea părţii civile C.G. de obligare a inculpatului la plata sumei de 1200 lei onorariu avocaţial, ca efect al admiterii apelului inculpatului. (Judecător Delia Purice)

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omisiunea procurorului anchetator de a începe urmărirea penală împotriva unei infracţiuni descrisă în considerentele rechizitoriului.