Efectele art. 74^1 C.pen. în cazul infracţiunii de delapidare săvârşită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. Soluţionarea cauzei în decembrie 2011, după declararea neconstituţionalităţii art. 74<sup>1
| Comentarii |
|
Aplicarea art. 13 C.pen şi încetarea procesului penal. Inculpat care a
achitat prejudiciul mai mic de 50.000 euro în cursul judecăţii
Potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică cea mai favorabilă.
Scoaterea din vigoare a unei norme penale ca efect al deciziei Curţii Constituţionale va determina în mod necesar revenirea la prevederile legale anterioare actului normativ neconstituţional. Cu alte cuvinte, legea abrogată de legea neconstituţională va fi repusă în vigoare determinând astfel existenţa unei succesiuni de legi penale care atrage incidenţa regulilor generale privind aplicarea legii mai favorabile.
Din actele dosarului rezultă faptul că în cursul procesului penal inculpatul a acoperit integral prejudiciul în cuantum de 28.685 lei, creat părţii vătămate.
În aceste condiţii instanţa corect a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) vizând legea penală mai favorabilă şi a reţinut în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 74 ind. 1 alin.2 teza a II-a C.pen.
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 492/R din 22
martie 2012
Judecătoria Turda prin sentinţa penală nr.541 din 21.12.2011 în temeiul art. 334 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului K.M. din infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzutăde art. 215 ind. 1 alin.1, 2 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal în infracţiunea de abuz în serviciu în fomă calificată, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 248 ind. 1 C. penal. rap. la art. 246 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal- cu referire la art. 258 C. penal.
În baza art. art. 248 ind. 1 C. penal. rap. la art. 246 C. penal- cu referire la art. 258 C. penal- cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal, art. 320 ind.1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, art. 74 lit. a, c C. penal, art. 76 lit c C. penal, a condamnat pe inculpatul K.M., la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 6 luni pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, în formă continuată
În baza art. 71 C.pen., s-a interzis incupatului drepturile prevăzut de art. 64 lit. a tz. II C.pen.(dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi art. 64 lit. c C. penal (dreptul de a exercita profesia de contabil ori economist) pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 2 C.pen., rap. la art. 248 ind.1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a intrezicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a tz. II C.pen.(dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi art. 64 lit. c C. penal (dreptul de a exercita profesia de contabil ori economist) pe o durată de 3 ani, care se va executa după finalizarea executării pedepsei principale, conform art. 66 C.pen.
În temeiul art.350 C.pr.pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată acestuia timpul reţineriipe o durată de 24 ore începând cudata de 19.09.2011 ora 13.20 şi a arestului preventivde la 05.10.2011la zi.
În temeiul art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului S.I.A. din infracţiunea de complicitate la delapidare prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 ind. 1 alin.1 C. penal în infracţiunea complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 C penal- cu referire la art. 258 C. penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i C. pr. penală, art. 74 ind. 1 C. penal, art. 13 C. penal s-a dispus încetarea procesului penal în ce-l priveşte pe inculpatul S.I.A.sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 C, cu referire la art. 258 C. penal şi aplică sancţiunea administrativă constând în amendă în cuantum de 700 lei.
S-a constatat că inculpatul S. a achitat prejudiciul cauzat.
În baza art. 14, 346 C. pr. penală, art.998-999 C.civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.C.R. SRL-Turda, şi obligă inculpatul K. la plata către partea civilă menţionată a sumei de 859 459,48 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
In baza art. 191 alin. 1, 2 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul K. la plata către stat a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare şi pe inculpatul S. la plata către stat a sumei de 300 lei cu acelaşi titlu, din care suma de 100 lei onorariu av. oficiu şi 100 lei onorariu av. oficiu se vor avansa din FMJ.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin Rechizitorul nr. 1825/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor după cum urmează:
- K.M. - pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prev. şi ped. de art. 215 ind.1 alin.1 şi alin.2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin.2 C. pen.
- S.I.A. -pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la delapidare, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 ind.1 alin. 1C. pen.
In faţa instanţei de judecată, anterior deschiderii cercetării judecătoreşti, inculpaţii, in baza art. 320 ind.1 C. pr. penală, au declarat că recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, nu solicită administrarea de probe şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc, cererile fiind încuviinţate.
În perioada 2003 - 2010 inculpatul K.M. a deţinut funcţia de director economic la SC A.C.R. SRL şi ulterior contabil şef în cadrul aceleiaşi societăţi.
În cursul anului 2010 în cadrul analizării activităţii SC A.C.R. SRLconducerea societăţii a constatat anumite nereguli cu privire la legalitatea unor operaţiuni financiareefectuate de către inculpatul K.M. cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu, fapt ce a determinat efectuarea unor controale interne şi a unui audit intern efectuat de un auditor financiar independent, concluziile acestora stabilind faptul că inculpatul a efectuat mai multe plăţi din conturile societăţii parte vătămată, plăţi care nu auavut nici un fel de justificare.
În consecinţă la data de 12.01.2011 a fost întrunită o comisie de cercetare internă cu privire la situaţia plăţilor nejustificate efectuate în anul 2010, comisie care a constatat că inculpatul K.M. a efectuat plăţi incorecte şi ilegale pe parcursul anului
2010. Cu această ocazie inculpatul şi-a recunoscut conduita şi şi-a luat un angajament că va restitui sumele în cauză.
Ulterior, la data de 07.03.2011 SC A.C.R. SRL a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, solicitând efectuarea de cercetări faţă de K.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilorde delapidare, gestiune frauduloasă, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pentru a se stabili modalitatea în care inculpatul K.M. trebuia să-şi exercite atribuţiile de serviciu conform normelor interne ale societăţii SC A.C.R. SRL, au fost audiate persoanele angajate cu atribuţii în domeniul financiar - contabil în cadrul societăţii, precum şi reprezentantul societăţii în persoana numitului D.O. - director general al acesteia.
S-a stabilit astfel că inculpatul K.M., în calitate de director economic şi ulterior contabil şef al societăţii, avea printre atribuţiile de serviciu şi efectuarea de plăţi către diferitele persoane juridice sau fizice cu care societatea desfăşura relaţii comerciale. Pentru toate relaţiile comerciale pe care SC A.C.R. SRL le desfăşura pentru realizarea producţiei se întocmeau contracte în care se specificau drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, numai ulterior încheierii acestor contracte urmând a se realiza relaţii comerciale între părţi.
Aşa cumrezultă din declaraţiile martorilor D.G.S., contabil în cadrul societăţii parte vătămată, D.M.B. - economist în cadrul societăţii, modalitatea prin care erau efectuate plăţile conform normelor interne era următoarea : inculpatul K.M. înainta către compartimentul contabilitate o listă cu plăţile ce trebuiau efectuate,personalul din compartimentul Financiar - Contabil al societăţii completa ordinele de plată,această activitate fiind desfăşurată doar în baza unor facturi fiscale sau proforme emise de beneficiarul plăţilor, fapt ce permitea şi completarea ordinelor de plată cu datele necesare pentru efectuarea plăţii, urmând ca apoi acestea să fie înaintate inculpatului K.M., care le verifica şi le semna. În continuare ordinele de
plată erau duse la secretariat pentru efectuarea celei de a doua semnături necesare, respectiv a numitului P.E.S., director de producţie la SC A.C.R. SRL, urmând ca ordinele de plată să revină la compartimentul contabilitate unde erau înregistrate în registrul de evidenţă a ordinelor de plată, registru în care acestea erau menţionate, primind fiecare un număr de ordine, acesta fiind inserat şi pe ordinul de plată, iar ulterior erau trimise la bancă.
Conform înţelegerilor interne în cadrul societăţii un anumit număr de ordine de plată, aproximativ zece pentru cazuri urgente, care necesitau efectuarea imediată de plăţi, erau semnate în alb de către numitul P.E.S., acestea fiind la compartimentul contabilitate, iar în cazurile menţionate puteau fi completate conform procedurii de mai sus, semnate de către inculpatul K.M. şi trimise spre decontare.
Încălcând aceste norme interne şi profitând de poziţia pe care o deţinea în cadrul ierarhiei societăţii inculpatul K.M. a solicitat în mai multe rânduri ordine de plată necompletate sau care purtau semnătura directorului tehnic P.E.S., în alb, pe care le completa personal, după care acestea erau trimise labancă pentru efectuarea plăţilor.
De asemenea, inculpatul K.M. solicita de la compartimentul Financiar -Contabil şi registrul de evidenţă al ordinelor de plată, însă ulterior acesta aloca ordinelor de plată completate personal, numere de ordine care fuseseră alocate efectuării unor plăţi reale anterioare către alţi beneficiari.
În această modalitate inculpatul K.M. a efectuat, fără a exista facturi fiscale sau facturi proforme, emise de societăţile beneficiare, şi în anumite cazuri fără să existe nici un fel de relaţii comerciale sau prestaţii, mai multe plăţi ilegaleşi fără suport, încălcând normele de funcţionare a societăţii, creând astfel un prejudiciu SC A.C.R. SRL de 1.292.929,23 RON.
Astfel,
1. În data de 14.04.2010 inculpatul K.M. a efectuat o plată electronică prin sistemul Multix în sumă de 25.000 lei către S.C. A.I.E. S.R.L. Turda, administrator A.A. şi director A.L., fără documente justificative,respectiv facturi fiscale sau facturi proforme, cu titlu de avans. Între S.C. A.I.E. şi S.C. A.C.R. S.R.L. există relaţii contractuale, obiectul fiind livrarea de carburanţi.
Prejudiciul a fost recuperat în totalitate, prin efectuarea de contraprestaţii, doar după ce, fiind constatată activitatea ilegală a inculpatului, societatea parte vătămată a efectuat demersuri legale în vederea recuperării prejudiciului.
2. În data de 30.11.2010 inculpatul, în urma unei înţelegeri cu numitul J.A., administrator la S. C. L. S.R.L., societate cu care S.C. A.C.R. avea relaţii comerciale, a efectuat o plată cu titlu de avans, fără documente justificative,respectiv facturi fiscale sau facturi proforme, obiectul fiind efectuarea de transporturi rutiere. Întrucât societatea avea conturile blocate de Administraţia Financiară, pentru a nu vira suma de bani în contul acelei societăţi, a efectuat o plată manuală prin ordin de plată în sumă de 19.840 lei în contul S.C. C. S.R.L. administrator C.C.D., fără ca între cele două societăţi să existe relaţii comerciale, iar administratorul C.C.D., care cunoştea înţelegerea dintre inculpat şi J.A., a pus astfel la dispoziţia inculpatului contul S.C. C. S.R.L. şi a scos personal din contul S.C. C. S.R.L., în mai multe tranşe de 5.000 lei, suma de 19.840 lei şi a înmânat-o administratorului J.A..
Numitul C.C.D. fiind audiat confirmă situaţia de fapt, suma fiind înregistrată în contabilitatea societăţii, martorul arătând că ulterior a predat suma numitului J.G. care a emis mai multe facturi de transport marfă până la contravaloarea sumei.
Cu privire la această operaţiune a fost efectuat şi un control al Gărzii Financiare Cluj care confirmă situaţia de fapt.
Prejudiciul a fost recuperat în totalitate, prin restituirea sumei, numai ulterior după ce, fiind constatată activitatea ilegală a inculpatului, societatea parte vătămată a efectuat demersuri legale în vederea recuperării prejudiciului.
3. În data de 04.06.2010 inculpatul, în urma unei înţelegeri cu numitul B.G., administratorul S.C. E.I. S.R.L. Turda, societate care are relaţii comerciale cu S.C. A.C.R. S.R.L, a efectuat o plată manuală prin ordin de plată către S.C. E.I. S.R.L. în sumă de 15.000 lei.
Fiind audiat, numitul B.G. a confirmat situaţia de fapt şi a precizat că inculpatul K.M. l-a contactat în data de 03.06.2011 pentru a vira în contul societăţii SC E.I. SRL Turda, pe care o administra suma de 15.000 lei, cu titlu de „avans”.
Acesta mai susţine că inculpatul i-a cerut ca din această sumă să-i remită
13.000 lei, personal.
În continuare B.G. a precizat că a ridicat suma de 13.000 leidin contul deschis, bani pe care susţine că ulterior i-a predat inculpatului K.M.în biroul acestuia de la sediul societăţiiSC A.C.R. SRL, obţinând de la inculpatul K.M. promisiunea că o să-i restituie suma respectivă în timp de o săptămână , sau o va depune în contul SC
A.C.R. SRL din partea SC E.I.SRL ca sumă nedatorată, fără a acţiona însă în acest sens.
Prejudiciul a fost recuperat prin efectuarea de contraprestaţii, doar ulterior după ce, fiind constatată activitatea ilegală a inculpatului, societatea parte vătămată a efectuat demersuri legale în vederea recuperării prejudiciului.
Cu privire la activitatea S.C. E.I. S.R.L. referitor la aceste operaţiuni s-a solicitat A.N.A.F- Garda Financiară Cluj-Napoca efectuarea de verificări , concretizate prin Nota de Constatare din data de 05.09.2011 , care precizează referitor la destinaţia sumei de 15.000 lei , la care am făcutreferire mai sus, că acesta a fost folosită în activitatea curentă a societăţii.
4. În luna decembrie 2009 numitul V.C., administrator la S.C. H.T.I. S.R.L. Turda, această societate având relaţii comerciale cu S.C. A.C.R. S.R.L., l-a împrumutat, în calitate de persoană fizicăpe inculpatul K.M. cu suma de 5.000 lei, iar numitul C.M. l-a împrumutat pe inculpatul K. cu aceeaşi sumă.
Ulterior, la solicitarea lui V.C. de restituire a sumei inculpatul K. a viratsuma de10.000 lei din contul SC A.C.R. SRL în contul SC H.T.I. S.R.L. Turda.
V.C. susţine că din această sumă a predat inculpatului suma de 5.000 lei.
Suma se 10.000 lei virată în contul societăţii şi rămasă în debitul acesteia faţă deSC A.C.R. SRL a fost acoperită ulterior prin contraprestaţii, astfel că în prezentprejudiciul este recuperat.
5. În data de 16.02.2010 inculpatul a efectuat o plată manuală prin ordin de plată în sumă de 7.000 lei către S.C. M.D. S.R.L, Turda, administrator V.M.B., societate care are relaţii comerciale cu S.C. A.C.R. S.R.L., iar către aceeaşi societate a mai efectuat încă două plăţi manuale prin ordin de plată în zilele de 25.05.2010 şi
14.09.2010, în sumă de 3.500 lei şi, respectiv 23.650 lei, toate plăţile fiind efectuate cu titlu de avans lucrări, fără a exista facturi fiscale sau facturi proforme emise.
Prejudiciul a fost recuperat prin efectuarea de contraprestaţii, numai ulterior după ce fiind constatată activitatea ilegală a inculpatului, societatea parte vătămată a efectuat demersuri legale în vederea recuperării prejudiciului.
Cu privire la activitatea S.C. M.D. S.R.L,referitor la aceste operaţiuni s-a solicitat A.N.A.F- Garda Financiară Cluj-Napoca efectuarea de verificări , concretizate prin Procesul verbaldin data de 31.08.2011 .În urma controlului efectuat au fost confirmate viramentele sus-menţionate care nu au avut corespondent în emiterea de facturi de către societatea menţionată.
6. În data de 17.11.2010 şi 23.11.2010 inculpatul a efectuat două plăţi manuale prin ordin de plată în sumă de 17.200 lei şi 11.153,20 lei cu titlu de avans către S.C. V.S.I. S.R.L. Turda, administrator V.M.B., societate care are relaţii comerciale cu S.C.
A.C.R. S.R.L., toate plăţile fiind efectuate cu titlu de avans lucrări, fără a exista facturi fiscale sau facturi proforme emise.
Prejudiciul a fost recuperat în totalitate, prin efectuarea de contraprestaţii, numai ulterior după ce fiind constatată activitatea ilegală a inculpatului societatea, parte vătămată, a făcut demersuri legale în vederea recuperării prejudiciului.
Cu privire la activitatea S.C. V.S.I. S.R.L. Turdareferitor la aceste operaţiuni sa solicitat A.N.A.F- Garda Financiară Cluj-Napoca efectuarea de verificări, concretizate prin Procesul verbaldin data de 31.08.2011. În urma controlului efectuat au fost confirmate viramentele sus-menţionate care nu au avut corespondent în emiterea de facturi de către societatea menţionată. f. 370-372 dosar u.p.
7. În zilele de 17.02.2010, 18.02.2010, 23.02.2010 şi 26.02.2010, inculpatulK.M. a efectuat plăţi electronice prin sistemul Multix în sumă totală de
77.000 lei către F.C. A. Turda S.A. din Turda, director S.I.A., fără să existe un document de sponsorizare valabil pentru anul 2010, inculpatul neavând acordurile statutare ale societăţii parte vătămată pentru a efectua această plată, prejudiciul nefiind recuperat.
8. În baza unei înţelegeri cu numitul S.I.A., administrator la S.C. S.C. S.R.L. Turda, inculpatul a efectuat un număr de două plăţi cu titlu de avans către această societate deşi nu existau relaţii comerciale între S.C. S.C. SRLşi S.C. A.C.R.. ,
În data de 10.03.2010 a efectuat o plată electronică în sumă de 15.685 lei şi în data de 31.05.2010 a efectuat o plată manuală prin ordin de plată în sumă de 13.000 lei, suma totală fiind de 28.685 lei.
Administratorul S.I.A. a scos această sumă din contul societăţii sale şi susţine că a restituit întreaga sumă inculpatului K.M. care a folosit-o în interes personal, deşi această sumă provenea de la S.C. A.C.R. S.R.L.
S.C. S.C. S.R.L. nu a desfăşurat nici o activitate comercială de la înfiinţare, nu a avut nici un angajat şi nu au fost întocmite documente contabile,societatea fiind ulteriorînchisă.
Ulterior, inculpatul S.I. a recunoscut săvârşirea infracţiunii constând în aceea că, deşi societatea care o administra nu desfăşura nici o activitate comercială,a pus la dispoziţia inculpatului K.M. conturile societăţii unde acesta a virat sumele menţionate mai sus din conturile S.C. A.C.R. iar ulterior a retras aceste sume de bani. Inculpatul a achitat prejudiciul în mai multe tranşe , prejudiciul total fiind achitat numai în data de 28.10.2011.
9. Inculpatul K.M. a efectuat plăţi nejustificate către S.C. M. S.R.L. în sumă de 90.536,03 lei, între cele două societăţi există relaţii comerciale, toate plăţile fiind efectuate cu titlu de avans lucrări, fără a exista facturi fiscale sau facturi proforme emise.
Prejudiciul a fost recuperat în totalitate, prin efectuarea de contraprestaţii, numai ulterior după ce fiind constatată activitatea ilegală a inculpatului societatea, parte vătămată, a făcut demersuri legale în vederea recuperării prejudiciului.
10.Inculpatul K.M. a efectuat plăţi nejustificate prin ordin de plată către S.C. Mecanica Pastor S.R.L. în sumă de 240.341,96 lei, între cele două societăţi există relaţii comerciale, toate plăţile fiind efectuate cu titlu de avans lucrări, fără a exista facturi fiscale sau facturi proforme emise.
Prejudiciul a fost recuperat în totalitate, prin efectuarea de contraprestaţii, numai ulterior după ce fiind constatată activitatea ilegală a inculpatului societatea, parte vătămată, a făcut demersuri legale în vederea recuperării prejudiciului.
11. În zilele de 26.02.2010, 15.03.2010 şi 19.04.2010 inculpatul a efectuat un număr de 3 plăţi electronice nejustificate în sumă totală de 6.000 lei către numita C.E. Numita C.E. nu a avut nici un fel de relaţii comerciale şi nici nu a prestat nici un fel de categorii de servicii către SC A.C.R. SRL.
12. În zilele de 15.02.2010 şi 22.02.2010 inculpatul a efectuat două plăţi electronice nejustificate în sumă totală de 4.000 lei către numita D.I. Nu a fost identificată întrucât nu mai locuieşte la adresa de domiciliu. Numita D.I. nu a avut nici un fel de relaţii comerciale şi nici nu a prestat nici un fel de categorii de servicii către SC A.C.R. SRL.
Cu privire la efectuarea tuturor plăţilor menţionate anterior, inculpatul le recunoaşte, însă a precizat că, deşi a efectuat aceste plăţi fără a avea documente justificative la bază, de exemplu facturi fiscale emise de aceste societăţi, întrucât cu o parte din acestea avea relaţii comerciale mai vechi, a considerat că, aceste societăţi având probleme financiare, le poate sprijini activitatea în baza acestor plăţi efectuate cu titlu de „avans”.
Instanţa a reţinut că astfel deacte sunt permise persoanei juridice în măsura în care acestea sunt realizate în vederea realizării obiectului de activitate al acesteia, or în situaţia de faţă aceste plăţi au fost efectuate în mod evident fraudulos, fără a avea în vedere un anumit tip de prestaţii din partea acestora, fapt ce este dovedit şi prin faptul că numai ulterior identificării acestor plăţi nejustificate, la o perioadă apreciabilă de la momentul efectuării lor, s-a realizat o compensare şi o recuperare parţială a acestor plăţi, numai în condiţiile în care SC A.C.R. SRL a întreprins demersuri pentru a le recupera.
13. Inculpatul K.M. a virat sume totalizând 575.212,41 lei către un număr de trei societăţi comerciale, respectiv S.C. D.P. S.R.L. Cluj-Napoca,S.C. M.P.R. S.R.L. Cluj-Napoca şi S.C. N.M. S.R.L. Bucureşti, toate administrate de numitul G.I., fără ca între aceste societăţi şi S.C. A.C.R. S.R.L. să existe vreo relaţie comercială. Astfel, a efectuat un număr de 5 plăţi în sumă totală de 291.422,3 lei către S.C. D.P. S.R.L. Cluj-Napoca, (firmă aflată în insolvenţă din 23.02.2011), după cum urmează:
- la data de 02.11.2010 a efectuat o plată manuală cu ordin de plată în sumă de 38.425 lei
- la data de 05.11.2010 a efectuat o plată în sumă de 38.110,50 lei
- la data de 11.11.2010 a efectuat o plată în sumă de 49.1329,80 lei
- la data de 07.12.2010 a efectuat o plată în sumă de 83.200 lei
- la data de 14.12.2010 a efectuat o plată în sumă de 82.357 lei .
Pe toate aceste facturi emise de G.I. au fost înscrişi ca delegaţi din partea S.C.
A.C.R. S.R.L. care au preluat marfa de la S.C. D.P. S.R.L. numiţii P.C. şi P.C..
14. Către S.C. M.P.R. S.R.L. Cluj-Napoca, administrată de numitul G.I., inculpatul a făcut un număr de 7 plăţi în sumă totală de 250.922,25 lei, după cum urmează:
- 29.09.2010 suma de 25.236 lei pentru care a fost emisă de către numitul G.I. factura fiscală nr. 151/28.09.2010,iar delegat din partea S.C. A.C.R. S.R.L. a fost înscris numitul P.C..
- 21.10.2010 suma de 55.128 lei pentru care a fost emisă în fals factura fiscală nr. 153/20.10.2010,iar delegat P.C..
-25.10.2010 suma de 35.267,80 lei pentru care a fost emisă factura nr. 154/22.10.2010,iar delegat P.C..
-27.10.2010 suma de 31.058,27 lei pentru care s-a emis în fals factura fiscală nr. 156/26.10.2010,iar delegat O.V..
-01.11.2010 suma de 55.132 lei pentru care s-a emis în fals factura fiscală nr.202/10.11.2010,iar delegat P.C..
-12.11.2010 suma de 23.989,50 lei pentru care s-a emis în fals factura fiscală nr.203/22.10.2010,iar delegat P.C..
-17.31.2010 suma de 25.110,68 lei pentru care s-a emis în fals factura fiscală nr.204/25.11.2010,iar delegat P.C..
Este de precizat că mărfurile înscrise pe aceste facturi fiscale emise de G.I. nu au intrat la S.C. A.C.R. S.R.L. şi, de asemenea, facturile fiscale nu aufost comunicate la S.C. A.C.R. S.R.L.
15 .Către S.C. N.M. S.R.L. din Bucureşti, administrată de acelaşi G.I., ( firmă radiată la data de 03.12.2010) inculpatul a efectuat o singură plată manuală prin ordin de plată în sumă de 32.867,86 lei,a data de 01.10.2010.
Este de precizat că mărfurile înscrise pe aceste facturi fiscale emise de G.I. nu au intrat în patrimoniul S.C. A.C.R. S.R.L. şi, de asemenea, facturile fiscale nu au fost transmise la S.C. A.C.R. S.R.L, conform precizărilor efectuate de către aceasta.
S-a procedat de asemenea la audierea martorilor K.R. şi P.C.D., persoane, ale căror date apar înscrise pe facturile emise de către societăţile administrate de G.I., întrucât s-a constatat faptul că pe un număr de şase facturi corespunzător numelui P.C. a fost consemnată seria C.I. a martorului K.R..
Martorul K.R. precizează în declaraţia sa că nua avut niciodată nici o legătură cu aceste societăţi comerciale şi implicit cu administratorul acestora, nefiind angajat în nici un moment al acestor societăţi şi nu îşi explică modalitatea în care datele sale personale au fost consemnate în facturile respective.
Martorul P.C.D. a aratat în declaraţia sa că a lucrat o perioadă de timp la SC M.P. SRL, însă în perioada în care acesta a lucrat nu au fost desfăşurate relaţii comerciale cu SC A.C.R. SRL.
Martorul a mai precizat că nu s-a deplasat personal în nici un moment la SC
A.C.R. SRL, nu cunoaşte unde se află această societate şi nici obiectul de activitate al acesteia.
Totodată fiindu-i prezentate mai multe facturi emise de către cele trei societăţi, facturi la care am făcut referire mai sus, martorul precizează că nu îşi recunoaşte semnătura.
Este important de menţionat că în perioada imediat următoare momentului în care sumele de bani intrau în conturile societăţii acestea erau retrase, în numerar de către G.I., iar conform borderourilorde achiziţie justificative pentru retragerea sumelor de bani, toate sumele de bani intrate în conturile societăţilor şi ridicate de către figurau ca achiziţii de la producători individuali de diferite produse metalice.
Procedându-se la verificarea borderourilor de achiziţie, acestea fiind înaintate de societăţile bancare, se constată că „achiziţiile "de produse metalice erau făcute de la două persoane fizice, respectiv M.A. din jud. Sălaj şi A.Z. din jud. Iaşi.
Fiind audiaţi martorii M.A. şi A.Z., identificaţi de către organele de poliţie, aceştia au precizat că niciodată nu au furnizat societăţilor menţionate produsele menţionate, specificând că nu a avut relaţii comerciale cu acestea şi nu au vândut acestora nici un fel de bunuri.
16. În data de 25.11.2010inculpatul K.M. a efectuat o plată manuală prin ordin de plată în sumă de 26.311,25 lei către S.C. S.J.C. S.R.L., administrată de G.I., rudă cu G.I., deşi între societatea sa şi S.C. A.C.R. S.R.L. nu a existat nici o relaţie comercială.
17. Inculpatul K.M. a efectuat un număr de cinci plăţi în sumă totală de 128.888,82 lei, către S.C. S.C.I. S.R.L. Turda, administrator B.I. şi director L.L.S. S.C. S.C.I. S.R.L., societate care nu a avut relaţii comerciale cu S.C. A.C.R. S.R.L., iar plăţile au fost efectuate în mod nejustificat, după cum urmează:
- la 15.09.2010 suma de 25.500 lei
- la 19.10.2010 suma de 33.090,46 lei
- la 25.10.2010 suma de 34.959,36 lei
- la 03.11.2010 suma de 20.139 lei
- la 08.11.2010 suma de 15.200 lei
Imediat după efectuarea plăţilor sumele de bani au fost retrase în numerar din conturile societăţii de către B.I. şi L.L.S. Procedându-se la verificarea borderourilor justificative completate la unitatea bancară în momentul retragerii sumelor de bani , respectiv achiziţii de la două societăţi comerciale , S.C. A. şi S.C. G.I., s-a constatat , conform procesului verbal încheiat de către Garda Financiară că acestea achiziţii au fost nereale.
Pentru toate aceste sume numitul L.L.S. a emis factura nr.0000024/15.10.2010 în valoare de 128.888,36 lei, obiectul fiind lucrări manoperă fierari betonişti.
L.L.S. a declarat că a înaintat această factură prin poştă către S.C. A.C.R. S.R.L. însă la societatea păgubită nu a ajuns factură respectivă., neexistând confirmare de primire.
Trebuie menţionat faptul că ordinele de plată,întocmite de către inculpatul K.M. au la justificarea plăţii inserate menţiuni care nu corespund cu factura emisă.
De asemenea, marfa despre care L.L.S. susţine că a fost livrată la S.C. A.C.R. nu a ajuns la această societate. Mai mult, S.C. A.C.R. nu a încheiat nici un document cu S.C. S.C.I. S.R.L. pentru efectuarea vreunei lucrări.
L.L.S. mai susţine faptul că fierul beton prelucrat a fost livrat de către societatea păgubită însă în documentele S.C. A.C.R. S.R.L. nu există ca ieşită o astfel de marfă către S.C. S.C.I. S.R.L.
Cu privire la activitatea S.C. S.C.I. S.R.L referitorla aceste operaţiuni s-a solicitat A.N.A.F- Garda Financiară Cluj-Napoca efectuarea de verificări , concretizate prin Procesul verbaldin data de 30.08.2011, care confirmă operaţiunile menţionate mai sus.
Cu privire la toate aceste acte materiale, inculpatul K.M. le-a recunoscut, precizând că nu a avut nici un fel de justificare legală cu privire la efectuarea plăţilor, însă acestea au fost efectuate în condiţiile în care ar fi fost constrâns moral de către o persoană, respectiv M.M., persoană care era cunoscută de către inculpat ca „interlop”, persoană care prin ameninţări, pe parcursul a trei luni de zile l-a determinat să efectueze plăţi din contul SC A.C.R.în contul celor trei societăţi menţionate.
Aceste afirmaţii ale inculpatului nu pot fi reţinute cât timp M.M., prin declaraţia sa, arată că l-a transportat pe inculpat la diverse baruri de noapte şiîn mai multe locaţii unde acesta întreţinea relaţii intime cu persoane de sex feminin şi nu există vreo altă probă în susţinerea acestei ipoteze.
Justificarea inculpatului potrivit căreia plăţile au fost efectuate pentru a sprijini unele societăţi comercialenu poate fi primită întrucât acest presupus sprijin sa realizat de inculpat prin activităţi proprii ilicite, cauzând o importantă vătămare a intereselor societăţii unde era angajat.
De asemenea, inculpatul K.M. nu a întreprins nici un demers în vederea recuperării prejudiciului. Societatea SC A.C.R. SRLa precizat conform adresei din data de 13.07.2011 că prejudiciul total creat prin activitatea infracţională a inculpatului K.M. şi a complicilor săi se ridică la suma de 1. 292.929,23 lei, din aceasta fiind recuperată suma de 433.469,75 lei,rămânând suma de 859.459,48 lei nerecuperată.
Totodată partea vătămată mai precizează că societatea nu a avut relaţii comerciale în cursul anului 2010 cu societăţile SC N.M. SRL, SC S.J. SRL , SC D.P.
SRL, sau SC S.C.SRL, nu a încheiat contracte comerciale, nu a emis şi nu a primit facturi fiscale de la acestea.
Aşa cum rezultă din Raportul Auditorului Financiar Independent efectuat în cauză, care este de asemenea relevant în ceea ce priveşte activitatea ilicită a inculpatului K.M., au fost identificate discrepanţe între natura relaţiilor patrimoniale cu beneficiarii plăţilor şi descrierea operaţiunilor efectuate prezentate în jurnalul de bancă şi extrasele de cont.
De asemenea, acelaşi raport identifică beneficiari ai plăţilor efectuate din conturile de bancă ale părţii vătămate, (societăţile prezentate în starea de fapt ), care fie nu erau evidenţiaţi în jurnalul de cumpărări pentru anul 2010 , nefiind parteneri comerciali ai SC A.C.R. SRL, fie aveau relaţii comerciale anterioare cu aceasta,dar au beneficiat de plăţi pentru care nu există documente care să ateste efectuarea vreunei contraprestaţii în schimb.
În ce priveşte încadrarea juridcă a faptelor menţionate în rechizitoriu, instanţa va reţine, spre deosebire de procuror, că faptele pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată întrunesc, în ce-l priveşte pe inculpatul K., elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în fomă calificată, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 248 ind. 1 C. penal. rap. la art. 246 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal- cu referire la art. 258 C. penal, iar în ce-l priveşte pe inculpatul S.I. ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 C penal- cu referire la art. 258 C. penal.
Pentru a concluziona în acest sens, instanţa reţine că inculpatul K., în calitate de director economic, respectiv contabil şef, a dispus efectuarea unei serii de plăţi către terţi, persoane fizice ori juridice, fără a exista un temei legal pentru aceasta, exercitând atribuţiile de serviciu în mod abuziv.
Inculpatul nu şi-a însuşit, nu a folosit ori traficat sumele de bani plătite terţilor, situaţie în care am fi fost în prezenţa infracţiunii de delapidare, însă în schimb, prin exercitarea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu a cauzat societăţii parte vătămată o vătămare a intereselor legale, provocând consecinţe deosebit de grave prin raportare la prejudiciul cauzat, de aprox. aproape 13 miliarde lei vechi.
Potrivit art. 215A1 Cod penal constituie infracţiunea de delapidare "Însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează."
Prin însuşire se înţelege scoaterea unui bun din posesia ori detenţia unei persoen juridice şi trecerea lui, cu caracter definitiv, în stăpânirea făptuitorului, care poate dispune de el, deci poate să-l consume, să-l utilizeze ori să-l înstrăineze. Pentru a fi în prezenţa unei delapidări prin însuşire, este necesar ca bunul să treacă efectiv în stăpânirea făptuitorului. Or, în prezenta cauza, inculpatul K. nu a intrat în stăpânirea sumelor de bani cât timp plăţile au fost efectuate în favoarea unor terţi.
Se realizeaza delapidarea prin aceasta modalitate in cazul in care autorul, spre exemplu, si-a insusit sumele achitate de beneficiar pentru unele contracte de lucrari incheiate in numele unitatilor ori daca sustrage bunuri care numai scriptic au fost scoase din gestiunea sa , in fapt nefiind predate beneficiarului.
Or, în prezenta cauză, nu rezultă că inculpatul şi-ar fi însuşit vreo sumă de bani din cele care au făcut obiectul plăţilor efectuate, plăţile în discuţie fiind dispuse în favoarea unor terţe personae.
Prin acţiunea de folosire se înţelege sustragerea şi întrebuinţarea temporară a unui bun ori a mai multor bunuri dintre cele pe care făptuitorul le gestionează ori administrează şi presupune două acte succesive: un act iniţial constând în luarea ori
scoaterea unui bun din sfera patrimonialăa persoanei juridice şi un act subsecvent constând în întrebuinţarea bunului sustras, pentru care se obţine un folos în interesul făptuitorului ori al altei personae.
În cazul folosirii, făptuitorul îşi aproprie doar folosinţa bunului, respectiv echivalentul pe care-l reprezintă această folosire şi nu îşi aproprie substanţa bunului. De asemenea, în cazul folosirii bunul trece doar temporar în stăpânirea făptuitorului, ceea ce presupune că după un interval de timp de întrebuinţare, bunul este readus în patrimoniul persoanei juridice.
Constituie delapidare “prin folosire “, cu titlu de exemplu, scoaterea repetata a unor sume de bani din gestiune pentru acoperirea unor lipsuri anterioare sau luarea din gestiune a unor aparate electronice pentru a le folosi o perioada de timp.
În speţa de faţă inculpatul doar a efectuat plăţile în favoarea unor terţi, nerezultând vreun moment că sumele au fost folosite în sensul menţionat mai sus şi nicidecum că ar fi revenit în patrimoniul SC A.C.
Prin traficare se înţelege specularea sau exploatarea bunului pe care făptuitorul îl are în gestiune ori administrare şi presupune următoarele operaţiuni succesive: scoatere bunului din patrimoniul unităţii şi trecerea lui în stăpânirea făptuitorului, predarea bunului în folosinţa altei persoane în scopul obţinerii unui câştig.
Nu se regăseşte în speţa de faţă nici această modalitate de comitere a delapidării cât timp, aşa cum s-a descris mai sus, activitatea infracţională a inculpatului constă doar în efectuarea unor plăţi către terţe persoane, prin depăşirea atribuţiilor de serviciu, fără ca sumele de bani să treacă în stăpânirea efectivă a sa pentru ca, eventual, ulterior să fie predate spre folosinţă altor persoane.
Din zecile de plăţi efectuate din dispoziţia inculpatului K.M. pot comporta unele discuţii, sub aspectul încadrării juridice, doar cele efectuate în favoarea SC E.I. SRL Turda (pct. 3. , administrator B.G.), SC H.T.I. SRL Turda (pct. 4, administrator V.C.) şi SC S.C. SRL Turda (pct. 8, administrator S.I.A.).
Inculpatul a negat pe tot parcursul procesului că i-ar fi parvenit vreo sumă de bani din cele care au făcut obiectul plăţilor efectuate de acesta în mod ilegal, iar această susţinere nu poate fi infirmată de probele dosarului, aşa cum se va dezvolta în cele ce urmează .
Doar cu privire la cele trei puncte din starea de fapt menţionate anterior se poate discuta aceste aspect întrucât cu privire la celelalte nu s-a susţinut vreun moment prin actul de acuzare că inculpatului i-ar fi revenit vreo sumă de bani.
Astfel, în ce priveşte efectuarea plăţii în favoarea SC E.I. SRL Turda, administratorul acesteia, B.G., susţine că din suma primită, de 15 000 lei, a predat inculpatului K., cu titlu de împrumut, suma de 13 000 lei, având promisiunea că în decurs de o săptămână suma va fi restituită.
Din moment ce declaraţia lui B.G. potrivit căreia a predat inculpatului K. sume de 13000 lei nu se coroborează cu vreo altă probă, fiind singulară, instanţa nu îi va putea da eficienţăcât timppe de o parte inculpatul neagă că ar fi primit vreo sumă de bani, iar pe de altă parte, chiar dacă i-ar fi fost predată, aceasta ar fi avut regimul unui împrumut după cum declară B.G..
În ce priveşte plata efectuată în favoarea SC H.T.I. SRL Turda (pct. 4, administrator V.C.), din declaraţiile acestuia şi ale martorului C.M. reies că inculpatul a fost împrumutat anterior de V.C. cu suma de 5000 lei şi de C.M. cu suma de 500 lei, inculpatul K. dispunând efectuarea păţii către SC H.T.I. SRL Turda pentru a stinge datoria existentă.
De asemenea, susţinerea administratorului V.C. în sensul că din cei 10 000 lei a predat personal inculpatului K.M. suma de 5000 lei e singulară şi nu se coroborează cu alte probe în condiţiile în care inculpatul K. neagă primirea vreunei sume de bani.
În sfârşit, în privinţa plăţii efectuate în favoarea SC S.C. SRL Turda (administrator S.I.A.), reiese doar din declaraţia inculpatului S.I. că ar fi predat această sumă inculpatului K., acesta din urmă negând primirea vreunei sume de bani, condiţii în care nu se poate reţine că inculpatului i-a parvenit vreo sumă de bani din cea plătită societăţii menţionate, cu atât mai mult cu cât chiar inculpatul S. a încheiat o convenţie cu SC A.C. prin care se obligă să restituie în tranşe suma în discuţie, iar în final a achitat aceste sume de bani.
Reiese, deci, că întreaga activitate infracţională desfăşurată de inculpatul K., în raport de probele dosarului, se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave întrucât a efectuat în mod ilegal, prin exercitarea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu, plăţi în favloarea unor terţi, cauzând în acest fel un prejudiciu de cca 13 miliarde lei vechi. Având în vedere că inculpatul K. era angajat al SC A.C.avea calitatea de funcţionar, sunt aplicabile prev. art. 258 C. penal.
În drept, fapta inculpatului K.M. care, în perioada februarie 2010- noiembrie 2010, în calitate de director economic la S.C.A.C.R. S.R.L. şi contabil şef în cadrul aceleiaşi societăţi, în baza unei rezoluţii unice, a exercitat în mod defectuos atribuţiile de serviciu,prin efectuarea de viramente bancare nejustificate din conturile S.C.
A.C.R. S.R.L. către persoane juridice şi fizice cauzând un prejudiciu societăţii în sumă de 1.292.929,23 lei , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii abuz în serviciu în fomă calificată, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 248 ind. 1 C. penal. rap. la art. 246 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal- cu referire la art. 258 C. penal.
La individualizarea pedepsei care vor fi aplicate inculpatului, instanţa va avea in vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), persoana inculpatului care nu figurează cu antecedente penale, atitudinea inculpatului de recunoaştere a comiterii faptelor, disponibilitatea de a repara prejudiciul cauzat, cu reţinerea ca circumstanţe ateuante a împrejurării că inculpatul nu are antecedente penale şi a atitudinii de recunoaştere a comiterii faptelor.
Astfel, în temeiul art. 334 C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului K.M. din infracţiunea de delapidare în formă continuată prevăzutăde art. 215 ind. 1 alin.1, 2 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal în infracţiunea de abuz în serviciu în fomă calificată, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 248 ind. 1 C. penal. rap. la art. 246 C. penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal- cu referire la art. 258 C. penal.
În baza art. art. 248 ind. 1 C. penal. rap. la art. 246 C. penal- cu referire la art. 258 C. penal- cu aplicarea art. 41 alin.2 C. penal, art. 320 ind.1 alin.1-4, 7 C. pr. penală, art. 74 lit. a, c C. penal, art. 76 lit c C. penal, va condamna pe inculpatul K.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani şi 6 luni pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, în formă continuată
Ţinând cont că inculpatul a comis infracţiunea gravă prin prisma consecinţelor produse şi folosindu-se de cunoştinţele de specialitate din domeniul economic şi de poziţia de director economic şi contabil şef al unei societăţi care opera cu valori insemnate, existând pericolul ca într-un context similar să procedeze într-un mod identic,în baza art. 71 C.pen.,va interzice incupatului drepturile prevăzut de art. 64 lit. a tz. II C.pen.(dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi art. 64 lit. c C. penal (dreptul de a exercita profesia de contabil ori economist) pe durata executării pedepsei principale.
În raport de aceleaşi argumente, în baza art. 65 alin. 2 C.pen., rap. la art. 248 ind.1 C.pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. a tz. II C.pen.(dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi art. 64 lit. c C. penal (dreptul de a exercita profesia de contabil ori economist) pe o durată de 3 ani, care se va executa după finalizarea executării pedepsei principale, conform art. 66 C.pen.
Întrucât temeiurile care se află la baza arestării preventive a inculpatului şi a menţinerii arestului preventiv subzistă în continuare, în temeiul art.350 C.pr.pen. va menţine starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată acestuia timpul reţineriipe o durată de 24 ore începând cudata de 19.09.2011 ora 13.20 şi a arestului preventivde la 05.10.2011la zi.
Înprivinţa modalităţii de individualizare a executării pedepsei, se vor analiza prevederile art.86 ind.1 lit.c C.pr.pen. potrivit cărora instanţa poatedispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere când se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului K., instanţa a apreciat că denotă o periculozitate sporită faţă de faptele comise, actele materiale fiind desfăşurate într-un interval relativ îndelungat de timp, de o persoana cu studii superioare şi cunoştinţe aprofundate în domeniu, care ocupa o poziţie de conducere în societate, având drept de dispoziţie aupra unor sume de bani, iar prejudiciul este extrem de ridicat, de cca 13 miliarde lei vechi.
În ceea ce priveşte comportamentul inculpatului după comiterea faptelor, instanţa reţine că inculpatul nu a depus diligenţe pentru recuperarea prejudiciului creat, nerezultând efortul său de a restitui, nici în cea mai mică măsură, prejudiciul cauzat. Este real căparte din prejudiciul cauzat a fost reparat, însă doar datorită eforturilor părţii vătămate şi a disponibilităţii persoanelor care au beneficiat de sumele de bani prin acţiunile ilicite ale inculpatului.
Simpla disponibilitate manifestată de inculpat pentru a repara prejudiciul imens nu e suficientă pentru a a da eficienţă dispoziţiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării faţă de inculpat nu ar reprezenta un avertisment suficient pentru acesta astfel încât fără executarea pedepsei să nu mai comită alte infracţiuni.
Fapta inculpatului S.I.A.care în calitate de administrator al S.C. S.C. S.R.L. a înlesnit şi a ajutat pe inculpatul K.M. să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu prin punerea la dispoziţia acestuia a datelor de identificare ale societăţii în vederea efectuării viramentelor şi ulterior retragerea sumelor virate de către inculpatul K.M. în mod nejustificat în conturile societăţii S.C. S.D.M. Construct S.R.L.Turda întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 C penal- cu referire la art. 258 C. penal.
Prin urmare, în temeiul art. 334 C.p.p. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului S.I.A. din complicitate la delapidare prevăzută de art. 26 rap. la art. 215 ind. 1 alin.1 C. penal în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 C penal- cu referire la art. 258 C. penal.
Instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 13 C. penal privind aplicarea legii penale mai favorabile întrucât de la data comiterii faptei şi până la judecarea acesteia s-au aflat în vigoare prevederile art. 74 ind. 1 C. penal,
prevederi introduse prin pct. 2 al art. XX din LEGEA nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 573 din 3 mai 2011, publicata in M. Of. 363/25.05.2011.
Conform art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Legea mai favorabilă este varianta care cuprinde şi art. 74 ind. 1 dacă se are în vedere faptul că prevede o cauză de înlocuire a răspunderii penale aplicabilă în speţa de faţă din moment ceinculpatul S. a reparat prejudiciul cauzat înainte de soluţionarea dosarului.
Potrivit art. 74 indice 1 C. pen., modificat: “În cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în forma calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în prima instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda.Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la
50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Dispoziţiile prevazute la alin. 1 si 2 nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune de acelaşi gen, prevăzută de prezentul cod, într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 si 2.”
Dispoziţile art. 74 ind. 1 alin.3 C. penal trebuie interpretate ca fiind o cauză de înlocuire a răspunderii penale (sancţiunea aplicabilă fiind una administrativă) întrucât dacă s-ar susţine că ele reprezintă o cauză de nepedepsire(art. 10 lit. i ind. 1 C. pr. penală) instanţa nu ar mai putea dispune o sancţiune administrativă cât timp a fi apărat de pedeapsă presupune a nu se aplica nicio sancţiune cu caracter penal cu excepţia cazului prev. de art. 22 alin.2 C. penal.
De altfel, repararea prejudiciului în cazul infracţiunilor menţionate nu constituie cauză de nepedepsire niciodată, ci eventual cauză de reducere a pedepsei -art. 74 alin. 1 lit. b C. pen. întrucât fapta există, a fost consumată sau chiar rămasă în forma tentativei şi impune sancţionarea sa.
Prin urmare, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 ind. 1 alin. 1, 3 C. penal potrivit cărora daca prejudiciul cauzat este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă care se înregistrează în cazier.
Astfel, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. i C. pr. penală, art. 74 ind. 1 C. penal, art. 13 C. penal s-a dispus încetarea procesului penal în ce-l priveşte pe inculpatul S.I.A. sub aspectul comiterii infracţiunii de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. şi ped. de art. 26 rap. la art. 246 C, cu referire la art. 258 C. penal şi aplică sancţiunea administrativă constând în amendă în cuantum de 700 lei.
S-a constatat că inculpatul S. a achitat prejudiciul cauzat.
În persoana inculpatului K. sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prin faptele sale cauzând părţii vătămate un prejudiciu care se impune a fi reparat.
Întrucât partea vătămată a formulat pretenţii în cuantum de 966,438 lei, iar ulterior a arătat că valoarea prejudiciului este de 1.292.929,23 lei din care a rămas nerecuperat este de 859 459,48 lei, iar inculpatul a arătat în faţa instanţei că e de acord să repare prejudiciul cauzat, în baza art. 14, 346 C. pr. penală, art.998-999 C.civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.C.R. SRL-Turda, şi va obliga inculpatul K. la plata către partea civilă menţionată a sumei de 859 459,48 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva soluţiei instanţei de fond au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda şi inculpatul K.M..
Prin motivele scrise şi orale, Parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinţei judecătoriei şi rejudecând dosarul, a se dispune condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii: respectiv K.M. pentru infracţiunea de delapidare prev.de art.215/1 alin.1 şi 2 C.pen.cu aplicarea art.41,42 C.pen., iar S.I.A. pentru complicitate la delapidare prev.de art.26 rap.la art.215/1 alin.1 C.pen. Procurorii au învederat că prima instanţă printr-o interpretare eronată a probelor de la dosar au apreciat că faptele inculpaţilor constituie infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată şi respectiv complicitate la aceeaşi infracţiune. Mai mult, în privinţa inculpatului S.I. consideră că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, întrucât acesta a achitat prejudiciul cauzat părţii civile, ulterior datei de 25 mai 2011, dată la care a fost publicată decizia Curţii Constituţionale nr.573 din 3 mai 2011 prin care au fost declarate neconstituţionale prev.art.74/1 C.pen., astfel că nu-i pot fi aplicabile dispoziţiile art.13 C.pen.şi nici 74/1 C.pen., vizând legea penală mai favorabilă. Pe cale de consecinţă, solicită condamnarea acestuia pentru complicitate la delapidare.
Inculpatul K.M. prin apărătorul ales a solicitat admiterea recursului, casarea soluţiei judecătoriei şi rejudecând cauza, a se dispune reducerea pedepsei şi totodată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.86/1 C.pen., deoarece a fost sincer în cursul procesului penal, iar din anul 2004 suferă de afecţiuni psihice care-i periclitează starea sanitară, astfel că regimul de detenţie îi afectează sănătatea. Încadrarea juridică a faptei comise de recurent este aceea de abuz în serviciu în formă calificată şi nu delapidare, cum greşit au apreciat procurorii.
Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Probele scrise şi testimoniale atestă fără echivoc că inculpatul K.M. în perioada 2003-2010 a deţinut funcţia de director economic şi ulterior contabil şef în cadrul SC
A.C. SRL, având ca atribuţii de serviciu printre altele şi efectuarea de plăţi către diferite persoane fizice şi juridice cu care firma condusă de acesta desfăşura relaţii comerciale. Pentru toate aceste raporturi comerciale pe care firma condusă de inculpat le derula cu alte societăţi, se întocmeau contracte în care se specificau drepturile şi obligaţiile părţilor contractante şi numai după încheierea acestora se trecea la desfăşurarea propriu-zisă a relaţiilor de afaceri.
Pentru a pune în evidenţă vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică corectă a infracţiunii comisă de K.M., Curtea reţine că modalitatea prin care erau efectuate plăţile conform normelor interne era următoarea: inculpatul K.M. înainta către compartimentul contabilitate, o listă cu plăţile ce trebuiau efectuate, personalul din acel compartiment completa ordinele de plată, activitate prestată numai în baza unei facturi fiscale sau proforma emise de beneficiarul plăţilor, ceea ce permitea şi
completarea ordinelor de plată cu datele necesare predării sumelor de bani, urmând ca acestea să fie înaintate inculpatului, care le verifica şi semna. Ordinele de plată erau duse la secretariat pentru efectuarea celei de a doua semnături, respectiv a numitului P.Ş., director de producţie la aceeaşi firmă, urmând ca acestea să revină la compartimentul contabilitate unde erau înregistrate într-un registru de evidenţă a acestora. Încălcând aceste norme interne şi profitând de poziţia de director pe care o deţinea în cadrul ierarhiei societăţii, inculpatul K. a solicitat în mai multe rânduri ordine de plată necompletate, sau care purtau semnătura directorului tehnic P.S., în alb, pe care le completa personal, după care acestea erau trimise la bancă pentru efectuarea plăţilor. De asemenea, inculpatul K. a solicitat de la compartimentul financiar şi registrul de evidenţă al ordinelor de plată, însă ulterior, conform verificărilor efectuate, acesta aloca ordinelor de plată completate personal, numere de ordine care fuseseră deja date, realizării unor plăţi reale către alţi beneficiari.
În această modalitate, inculpatul K. a efectuat, fără a exista facturi fiscale sau proforma, emise de societăţile beneficiare şi în anumite cazuri fără să existe niciun fel de relaţii comerciale sau prestaţii, mai multe plăţi ilegale şi fără suport financiar, încălcând astfel în mod flagrant normele interne de funcţionare a societăţii, creînd astfel un prejudiciu SC A.C. SRL în valoare de 1.292.929,23 lei, din care ulterior s-a recuperat suma de 433.469,75 lei, rămânând de acoperit o pagubă de 859.459,48 lei.
Potrivit practicii judiciare constante a instanţei supreme, inculpatul a derulat o activitate în fapt, de gestionar, al unei societăţi comerciale, atribuţii care se regăsesc în definirea noţiunii de „funcţionar” dată prin art.147 alin.2 C.pen.şi nu în cea de administrare sau conservare a bunurilor altuia, nici în cea de deţinere cu orice titlu a unor bunuri mobile ale altuia. Prin urmare, însuşirea, folosirea sau traficarea de către gestionarul de fapt al unei societăţi comerciale, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, constituie infracţiunea de delapidare prevăzută de art.215/1 C.pen.
În acelaşi sens, instanţa supremă a decis că „pentru existenţa infracţiunii de delapidare nu prezintă relevanţă dacă inculpatul era sau nu încadrat cu contract de muncă, esenţială fiind împrejurarea ca acesta să exercite o însărcinare în serviciul societăţii, care poate fi retribuită sau neretribuită.
Din coroborarea dispoziţiilor art.147 alin.1 şi 2 C.pen. şi art.145 C.pen., rezultă că are calitatea de funcţionar atât persoana care este funcţionar public în accepţiunea prevederilor art.147 alin.1 C.pen., cât şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât autorităţile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, la care se referă art.145 C.pen.
Din declaraţiile martorilor D.G.S., contabil în cadrul părţii vătămate, D.M.B. economist în cadrul aceleiaşi societăţi, coroborate cu probele scrise ale dosarului, (adresă ANAF, Garda Financiară, raport de constatare tehnico-ştiinţifică) rezultă fără dubiu că în perioada februarie - noiembrie 2010 inculpatul K.M., în calitate de director economic la SC A.C.R. SRL şi contabil şef în cadrul aceleiaşi societăţi, în baza unei rezoluţii unice a însuşit, folosit şi traficat, în interesul său şi pentru alte persoane fizice şi juridice, sume de bani pe care le gestiona şi administra, prin efectuarea de viramente bancare nejustificate din conturile acestei firme către persoanele cu care derula afaceri comerciale, cauzând astfel unităţii patronate o pagubă de 1.292.929,23 lei recuperată parţial, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în formă continuată prev.de art.215/1 alin.1 şi alin.2 C.pen.cu aplic.art.41, 42 C.pen.
Pentru aceleaşi considerente, şi fapta inculpatului S.I.A. care în calitate de administrator al SC S.C.I. SRL a înlesnit şi ajutat, prin retragerea sumelor virate de către inculpatul K.M., în mod nejustificat în conturile societăţii SC S.C. SRL Turda, prin remiterea către inculpat a sumelor virate şi prin punerea la dispoziţia acestuia a datelor de identificare ale societăţii, în vederea realizării viramentelor, constituie complicitate la infracţiunea de delapidare prev.de art.26 rap.la art.215/1 alin.1 C.pen., valoarea pagubei fiind de 28.685 lei, recuperată integral prin plată, la finele lunii mai
2011.
După stabilirea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpaţi, urmează ca instanţa de recurs să individualizeze sancţiunile corespunzătoare pentru fiecare din aceştia.
Astfel, în privinţa inculpatului K.M., Curtea va respecta toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art.72 din Codul penal, evidenţiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanţelor reale efective, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor care vizează strict persoana acestuia, respectiv starea sănătăţii, aprecierea, fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare privative de libertate, prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.
Astfel, Curtea consideră că o pedeapsa principală de 4 ani şi 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, reprezintă o pedeapsă proporţională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acţionat, prin însuşirea,folosirea şi traficarea unor sume de bani din patrimoniul societăţii conduse de el, creînd o pagubă de peste 1 mil.lei, rămasă în cea mai mare parte nerecuperată,activitatea infracţională având caracter continuat şi ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât şi profilul socio-moral şi de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate şi procesuală în cauză, este pozitivă, întrucât a fost sincer în cursul procesului penal, soluţionarea cauzei s-a realizat în baza probelor administrate exclusiv la urmărirea penală, condiţii în care judecătoria a recunoscut în favoarea sa circumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.a C.pen., ce vor fi menţinute ca oportune şi de către instanţa de recurs.
Faţă de modul concret de săvârşire a faptei şi caracterul continuat al acesteia, cuantumul pedepsei principale de 4 ani şi 2 luni închisoare, va asigura realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaţionale desfăşurate şi în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar şi prin restrângerea libertăţii presupusă de o asemenea modalitate de executare la conştientizarea consecinţelor faptei sale, în vederea unei reinserţii sociale reale a acestuia. La stabilirea câtimii pedepsei s-au avut în vedere de către Curte urmările infracţiunii comise de inculpatul K., crearea unui prejudiciu de peste 1 milion lei societăţii gestionate de acesta, împrejurarea că paguba a rămas nerecuperată, în cea mai mare parte. S-au avut de asemenea în vedere sinceritatea inculpatului şi afecţiunile psihice de care suferă acesta, dar care nu-i abolesc discernământul.
Pe cale de consecinţă, se va admite ca fondat în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen. recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sent.pen.541 din 21.12.2011 a Judecătoriei Turda, pe care o va casa în latura penală şi rejudecând în această limită, îl va condamna pe inculpatul K.M. la 4 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin.1, 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., 3201 C.p.p., 74, 76 C.p.
În baza art. 71 C.pen., se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza aII C.pen. şi art. 64 lit. c C. penal pe durata executării pedepsei principale, având în vedere că inculpatul s-a folosit de funcţia sa, ocupată la acea vreme, pentru a săvârşi infracţiunea.
În baza art.88 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia timpul reţinerii pe o durată de 24 ore începând cu data de 19.09.2011 ora 13.20 şi a arestului preventiv de la 05.10.2011 la zi.
În privinţa inculpatului S.I.A., prima instanţă în mod corect a făcut aplicarea disp.art.74/1 C.pen.şi art.13 C.pen., dispunând încetarea procesului penal deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 741 alin. 1 C.pen. în cazul săvârşirii infracţiunilor de gestiune frauduloasă, înşelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, prevăzută în prezentul cod, ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol, dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Cu privire la dispoziţiile mai sus amintite, trebuie precizat faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 573 din data de 25 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 363/2011, art. 741 C.pen. introdus prin Legea nr. 202/2010 a fost declarat neconstituţional.
Potrivit art. 145 alin. 1 din Constituţie, constatarea de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe are ca efect încetarea aplicabilităţii normei în cauză la 45 de zile de la publicarea deciziei acestei instanţe, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Legii fundamentale.
Conform art. 145 alin.3 din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Aşadar, scoaterea din vigoare a unei norme penale ca efect al deciziei Curţii Constituţionale va determina în mod necesar revenirea la prevederile legale anterioare actului normativ neconstituţional. Cu alte cuvinte, legea abrogată de legea neconstituţională va fi repusă în vigoare determinând astfel existenţa unei succesiuni de legi penale care atrage incidenţa regulilor generale privind aplicarea legii mai favorabile.
Din actele dosarului, respectiv din înscrisul depus de către partea civilă rezultă faptul că în cursul procesului penal inculpatul S.I. a acoperit integral prejudiciul în cuantum de 28.685 lei, creat părţii vătămate.
În aceste condiţii instanţa corect a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) vizând legea penală mai favorabilă şi a reţinut în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 74 ind. 1 alin.2 teza a II-a C.pen.
Potrivit art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică cea mai favorabilă.
Aplicarea acestui text are ca premisă faptul că toate legile incriminează, in abstracto, fapta comisă, dar o sancţionează diferit. Aşa fiind, pentru a fi în prezenţa
unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile în această ipoteză este necesară reunirea mai multor condiţii:
a)succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a inculpatului;
b)toate legile succesive să incrimineze fapta comisă;
c)legile succesive să incrimineze sau să sancţioneze diferit fapta comisă.
Cu privire la prima condiţie, trebuie remarcat faptul că între momentul săvârşirii infracţiunii de delapidare de către inculpat, respectiv februarie-noiembrie 2010, şi momentul pronunţării de către instanţa de fond a hotărârii de condamnare,
21.12.2011, a intervenit o succesiune de legi penale, dispoziţiile Codului penal, fiind modificate prin Legea nr. 202/2010. Aşadar, în speţă, pentru a determina legea penală mai favorabilă instanţa trebuia să aibă în vedere dispoziţiile Codului penal anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010, dispoziţii ce erau aplicabile la momentul săvârşirii infracţiunii şi respectiv prevederile Codului penal cu modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, norme aflate în vigoare întru-un anumit moment al desfăşurării procesului penal.
În ceea ce priveşte a doua condiţie, trebuie precizat faptul că pentru a se putea vorbi de o succesiune de legi penale în timp, trebuie să existe o continuitate a incriminării, respectiv cele două texte de incriminare comparate să conţină elemente ce se regăsesc unul în celălalt.
Având în vedere că infracţiunea de delapidare era incriminată în Codul penal atât anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 cât şi după, existând o continuitate a prevederii acesteia ca infracţiune, Curtea consideră că în prezenta cauză este îndeplinită condiţia analizată.
Referitor la cea de a treia condiţie, se impune precizarea că ceea ce diferenţiază normele de incriminare comparate este modul de sancţionare a infracţiunii de delapidare comisă de inculpat, raportat la dispoziţiile art. 74 ind.l C.pen.
În stabilirea legii penale mai favorabile aplicabile în prezenta cauză trebuie avut în vedere faptul că prin reţinerea în sarcina inculpatului a dispoziţiilor art. 74 ind. 1 C.pen., aflate în vigoare la un moment dat în cursul procesului penal, acesta ar beneficia de un tratament sancţionator mai blând. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile Codului penal cu modificările aduse prin Legea nr. 202/2010, şi implicit dispoziţiile art. 741 C.pen., anterior declarării neconstituţionale, reprezintă legea penală mai favorabilă căreia instanţa de judecată este obligată să îi dea eficienţă în cauză.
Aşadar, raportat la situaţia concretă a inculpatului trimis în judecată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de delapidare, dar care în cursul procesului penal a acoperit integral prejudiciul în cuantum de 28.685 lei cauzat părţii vătămate, va trebui să beneficieze de aplicarea art. 74 ind.l alin.2 teza a II-a C.pen., ce reprezintă o cauză de impunitate, magistraţii fiind obligaţi să îi aplice o sancţiune administrativă, faţă de valoarea pagubei cauzate.
Aplicarea legii penale mai favorabile, ca excepţie de la principiul legii penale active, este obligatorie şi se aplică tuturor faptelor aflate în curs de judecată.
Dispoziţiile art. 74/1 Cod penal privind reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancţiuni administrative în cazul anumitor infracţiuni au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, fiind declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale nr. 573 publicată în Monitorul Oficial din 25.05.2011.
Aceste reglementări au intervenit între data comiterii faptelor şi data judecării definitive, astfel că şi condiţiile de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare prevăzute sunt diferenţiate, în cauză fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 13 Cod penal.
Susţinerea parchetului în sensul că, fiind declarat neconstituţional, un text legal nu se mai aplică pentru viitor, nu poate fi primită în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, fiind o reglementare care a intervenit între data comiterii faptei şi data judecării ei definitive, aceasta şi-a produs efectul, iar pe de altă parte, aplicarea legii penale mai favorabile este obligatorie.
În fine, este evident că dispoziţiile art. 74/1 Cod penal constituie un regim sancţionator mai favorabil.
Pentru motivele ce preced, recursul Parchetului promovat în cauză este fondat doar sub aspectul încetării procesului penal faţă de inculpatul S.I. pentru complicitate la delapidare prev.de art.26 rap.la art.215/1 alin.1 C.pen., urmând a fi menţinută sancţiunea administrativă a amenzii de 700 lei aplicată de judecătorie, încetarea procesului penal urmând a fi dispusă în baza art.10 lit.i rap.la art.11 pct.2 lit.b C.proc.pen., rap.la art.74/1 C.pen.şi art.13 C.pen.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
Se va stabili onorariu avocaţial parţial în sumă de câte100 lei în favoarea apărătorilor conform art.189 C.proc.pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, în baza art.192 pct.3 alin.3 C.proc.pen.
Cu privire la recursul inculpatului K.M.:
Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată prin recursul inculpatului K. în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susţinute, deoarece nu s-ar putea da eficienţă într-un mod prioritar circumstanţelor personale, în raport cu celelalte, faţă de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Cuantumul sancţiunii nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptei comise, consecinţele acesteia, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni, aşa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen.
La dozarea şi individualizareasancţiunii instanţa de recurs a avut în vedere durata în timp a activităţii infracţionale, de 9 luni, caracterul continuat al acesteia, valoarea ridicată a prejudiciului cauzat părţii vătămate, rămas în cea mai mare parte nerecuperat, peste 8 miliarde lei, dar şi starea sanitară a recurentului care, deşi suferă de afecţiuni psihice, acestea nu i-au abolit discernământul. Pe de altă parte, s-a ţinut cont de sinceritatea recurentului, de împrejurarea că judecarea cauzei a avut loc în condiţiile art.320/1 C.proc.pen., doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că toată atitudinea de cooperare a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale au determinat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante reglementate de art.74 C.pen. Nu s-a putut omite însă comiterea infracţiunii în condiţiile agravante ale alin.2 al art.215/1 C.pen. raportat la consecinţele produse, ale valorii pagubei cauzate părţii civile.
Raportat la cele expuse mai sus, instanţa de recurs nu consideră că o pedeapsă mai redusă ar putea contribui la reeducarea inculpatului şi nici dispunerea suspendării sub supraveghere a executării sale nu ar contribui la o reinserţie socială reală a acestuia.
Pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Va obliga pe inculpatul K.M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 500 lei din care 100 lei reprezintă onorariu avocaţial parţial, conform art.192 pct.2 alin.2 C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)
