Potrivit jurisprudenţei CEDO, o procedură nu încalcă exigenţele art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului decât dacă ea este inechitabilă în ansamblul său. Anumite încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 6 din Convenţie, dacă nu au afectat e

Comentarii

0

Potrivit jurisprudenţei CEDO, o procedură nu încalcă exigenţele art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului decât dacă ea este inechitabilă în ansamblul său. Anumite încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 6 din Convenţie, dacă nu au afectat echitatea procedurii în ansamblul său, nu vor atrage o încălcare a dreptului la un proces echitabil. În cauza de faţă inculpaţii susţin că s-ar fi efectuat anumite acte de procedură în lipsa lor, în timpul când unii dintre ei ar fi fost arestaţi în străinătate.

Ar conduce la consecinţe absurde admiterea cererilor inculpaţilor de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare a sentinţei, pentru motivul că la momentul la care au fost audiaţi aceşti martori inculpaţii P.D. sn. şi P.D. jr. au fost arestaţi în Spania. În primul rând aceştia invocă propria culpă, adică faptul că deşi aveau obligaţia de a nu părăsi ţara şi a se prezenta la fiecare termen de judecată, ei au nesocotit această obligaţie şi au părăsit ţara. În al doilea rând, inculpaţii P.D. sn. şi P.D. jr. Tot nu au fost prezenţi în faţa instanţei, pentru a se putea face audierea acestor martori în prezenţa lor, cum de altfel nu au fost prezenţi nici în faţa instanţei de apel, deşi s-au emis mandate de arestare pe numele acestora. În al treilea rând, la audierea martorilor cei doi inculpaţi au fost reprezentaţi de avocat ales, care le-a asigurat dreptul de a pune întrebări martorilor. Potrivit jurisprudenţei CEDO (cauza Ilişescu şi Chiforec contra României) dreptul acuzaţilor de a fi prezent la judecată nu este unul absolut şi inculpaţii pot renunţa la acest drept. Or, prin nerespectarea obligaţiei de a nu părăsi ţara şi de a se prezenta la fiecare termen de judecată inculpaţii P.D. sn. şi P.D. jr. au renunţat la acest drept, optând pentru posibilitatea de a fi reprezentaţi în instanţă de avocatul ales.

Constată că prin sentinţa penală nr. 11/S/ 13.03.2012, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (15 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.G.F, zis „G” la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului P.G.F drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal. În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului P.G.F. din data de 23.12.2009 şi până în data de 03.05.2010 inclusiv. În baza art.350 Cod procedură penală a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul P.G.F. prin încheierea Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov din data de 06.08.2010.

În baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (5 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal. În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii inculpatului P.V. din data de 06.05.2009 şi al arestării preventive din data de 08.05.2009 şi până în data de 03.05.2010 inclusiv. În baza art.350 Cod procedură penală a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul P.V. prin încheierea Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov din data de 06.08.2010.

În baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (6 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.D. junior, la pedeapsa de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin.2, alin.3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. junior pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi în baza art.35 alin.3 Cod penal a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani. În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului P.D. junior drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal. În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii inculpatului P. D junior din data de 06.05.2009 şi al arestării preventive din data de 08.05.2009 şi până în data de 03.05.2010 inclusiv. În baza art.350 Cod procedură penală a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D. junior, dispusă prin încheierea din data de 18.01.2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, în temeiul căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.2/J/18.01.2012.

În baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.D. senior, la pedeapsa de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin.2, alin.3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal : dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. senior pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare iar în baza art.35 alin.3 Cod penal a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului P.D. senior drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal. În baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului P.D. senior din data de 23.12.2009 şi până în data de 03.05.2010 inclusiv. În baza art.350 Cod procedură penală a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D. senior, dispusă prin încheierea din data de 18.01.2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, în baza căreia s-a emis mandatatul de arestare preventivă nr.1/J/18.01.2012.

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 cod civil a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate G.I.C., C.N.I., D.I. şi F. E. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.D. senior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 1400 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată G.I.C; 1000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată minoră C.N.I.; 1200 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată D.I.; 280 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 220 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.E..

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate O.Ş., continuată de moştenitorul său G.F şi F.G. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.V. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 2000 lei, cu titlu de daune morale, pentru moştenitorul părţii vătămate O.Ş., numitul G.F.; 40 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 260 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru partea vătămată F.G.;

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate S.R-V., F.I., S.T-C, D. A şi K.G. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.G.F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 10.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.R-V; 200 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 300 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.I.; 400 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.T-C; 300 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.A; 1000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată K.G.;

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate D.C. şi F.R. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.G.F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 360 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.C şi respinge restul pretenţiilor; 200 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată F.R. şi respinge restul pretenţiilor;

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate L.N. şi L.F şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.D. junior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 360 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 90 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.N.; 360 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 340 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.F.;

A luat act că părţile vătămate P.D., C.I., C.P., C.E., D. E-I, D.R. şi S.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.118 alin.1 lit. e Cod penal a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul P.D. senior a sumei de 4520 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.V. a sumei de 2380 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.G.F. a sumei de 740 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, sume dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor.

În baza art.357 alin.2 lit. c Cod procedură penală a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpaţilor prin ordonanţele procurorului din datele de 08.05.2009 şi 27.05.2009 până la concurenţa sumei de 8620 Euro pentru inculpatul P.D. senior, până la concurenţa sumei de 3180 Euro pentru inculpatul P.V., până la concurenţa sumei de 6020 Euro pentru inculpatul P.G.F. şi până la concurenţa sumei de 1150 Euro pentru inculpatul P.D. junior.

În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe fiecare din inculpaţii P.D.senior, P.V., P.G.F. şi P.D. junior la plata sumei de câte 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Braşov din data de 01.06.2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor P.D. junior şi P.V., primul pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (6 acte materiale) şi a infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art.13 alin.2 şi 3 teza ultimă din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, iar al doilea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (5 acte materiale) şi trimiterea în judecată în stare de arest preventiv în lipsă a inculpaţilor P.D. senior şi P.G.F., primul pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale) şi a infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art.13 alin.2 şi 3 teza ultimă din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, iar al doilea pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (15 acte materiale), reţinându-se că în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009 inculpatul P.D. junior, împreună cu alţi inculpaţi, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate G.I-C., P.D., O. Ş., C. I., L.N., L.F. şi pe partea vătămată minoră C.N-I. în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere.

Referitor la inculpatul P.V. s-a reţinut că acesta, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada ianuarie-aprilie 2009, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate O.Ş., C.P., C.E., F.G. şi S.V.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.D. senior, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009 acesta, împreună cu alţi inculpaţi, le-a traficat în diverse modalităţi ( recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate G.I.-C., D.I., L.N., L.F, F.E., D.E-I, D.R., S.V. şi pe partea vătămată minoră C.N-I, în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere.

P.G.F., împreună cu alţi inculpaţi, a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate S.R-V, P.D., O.Ş., D.I., C.I., C.P., C.E., F.I., D.C., S.T.-C, D.A, F.G., K.G., F.R. şi S.V., în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere.

Inculpaţii P.D. junior şi P.V. au fost reţinuţi timp de 24 de ore, prin ordonanţele din datele de 06.05.2009 (filele 291-292 dosar u.p.), iar prin încheierea nr.37/08.05.2009 a şedinţei Camerei de Consiliu a Curţii de Apel Braşov (filele 298-299 dosar u.p.) s-a dispus arestare preventivă a acestora pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 08.05.2009 şi până la data de 05.06.2009 inclusiv.

Prin încheierea nr.38/11.05.2009 a şedinţei Camerei de Consiliu a Curţii de Apel Braşov (fila 300 dosar u.p.) s-a dispus arestare preventivă în lipsă a inculpaţilor P.D. senior şi P.G.F, iar prin încheierea aceleiaşi instanţe din data de 23.12.2009 această măsură a fost confirmată, cei doi inculpaţi fiind încarceraţi (fila 119 vol. II dosar).

Măsura arestării preventive pentru cei patru inculpaţi a fost înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prin încheierea Curţii de Apel Braşov din data de 03.05.2010 (fila 136 vol. III dosar), iar la data de 06.08.2010 Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a înlocuit această măsură cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara (fila 249 vol. III dosar).

Întrucât inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior nu au respectat obligaţia impusă de instanţa, în sensul de a se prezenta la fiecare termen de judecată, prin încheierea din data de 18.01.2012 Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a dispus arestarea lor în lipsă pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la momentul prinderii acestora.

Acţiunea penală s-a pus în mişcare împotriva inculpaţilor P.D. senior, P.G.F., P.D. junior şi P.V. prin ordonanţa din data de 05.05.2009 pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal pentru toţi cei patru inculpaţi şi a infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art.13 alin. 2 şi 3 teza ultimă din Legea nr.678/2001, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, pentru inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior.

În faţa instanţei de judecată au fost readministrate probele cu audierea inculpaţilor P.D. junior şi P.V. (filele 263-265 dosar), a părţilor vătămate S.R-V, P.D., D.I., C.I., C.P., C.E., F.I., S.T-C, D.A., F.G., K.G., G.I-C., D.I., L.N., L.F., F.E., C.N.-I (filele 266-267 dosar vol. I, filele 67-70, 239-241 vol. II, filele 76-78, 198-201 vol. III, filele 45, 51 vol. V), a martorilor Ş.I., C.G., S.A., O.M., C.V., M.M., C.N., A.M., L.M, C.M., S.I. şi O.D. ( filele 117-122, 157-160 vol. V, filele 29-42 vol. VI ) şi s-au administrat probele cu audierea inculpaţilor P.D. senior, P.G. F. (filele 126-127 vol. II), a părţilor vătămate D.E-I., D.R., S.V. (filele 79 vol. III, filele 48, 154 vol. V ) şi s-au efectuat referate de evaluare ale inculpaţilor (filele 200-206 vol. I şi filele 223-227 vol. II dosar).

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:

În fapt, inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior, P.G.F. şi P.V. sunt rude, respectiv primul este tatăl, iar ceilalţi trei sunt fiii lui. În perioada noiembrie 2008 – aprilie 2009 cei patru inculpaţi, în lipsa unei ocupaţii din care să-şi asigure existenţa, au luat hotărârea de a recruta şi transporta în străinătate persoane din mediile paupere, majoritatea cu handicap, unele minore, lipsite de orice sursă de venit ori alte posibilităţi de subzistenţă în scopul practicării cerşetoriei în folosul lor.

Prin urmare, în luna noiembrie 2008, inculpatul P.D. junior a recrutat-o pe partea vătămată G.I-C. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea asigurării a jumătate din încasări, a transportat victima şi i-a asigurat cazarea în localităţile Vinaros, Benicarlo şi Santa Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada 19.12.2008 – 23.02.2009. Totodată această parte vătămată a fost însoţită de concubina sa minoră (în vârstă de 15 ani) C. N-I, care, deşi a plecat din ţară cu scopul de a fi împreună cu concubinul său, a fost obligată să cerşească în folosul aceluiaşi inculpat. Inculpaţii cunoşteau faptul că această parte vătămată este minoră, întrucât pentru a ieşi din ţară părinţii săi au dat o procură la notar (fila 252 dosar u.p.), iar în Spania, fiind găsită la cerşit de către poliţişti i s-a atras atenţia că este minoră.

La data de 8 ianuarie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G) a recrutat-o pe partea vătămată S.R-V (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea asigurării unui tratament medical corespunzător, a cazat iniţial victima la domiciliul său din comuna Hoghiz, sat Cuciulata, apoi a transportat victima şi i-a asigurat cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie aceasta fiind obligată să cerşească în folosul său în perioada 10.01.2009 - 15.03.2009. G a vrut să-i dea tatălui părţii vătămate suma de 1000 lei pentru a renunţa la plângere, însă acesta a refuzat.

În luna februarie 2009, inculpaţii P.G.F. (zis G) şi P.D. junior au recrutat-o pe partea vătămată P.D. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea că o vor duce în Spania s-o opereze, au asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie aceasta fiind obligată să cerşească în folosul ambilor în perioada februarie 2009 – 14.04.2009.

În aceeaşi lună inculpaţii, au recrutat-o prin constrângere, pe partea vătămată O.Ş. (persoană cu handicap fizic), în sensul că i-au dat de băut şi au urcat-o cu forţa în maşina lor, în scopul practicării cerşetoriei, iar apoi inculpatul P.G.F. a asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. în perioada 09.02.2009 - 22.04.2009. Această parte vătămată a decedat în cursul procesului.

În luna ianuarie 2009, inculpatul P.D. senior a recrutat victima D.I. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea unui câştig lunar de 1.000 lei din totalul veniturilor dobândite, iar apoi inculpatul P.G.F. (zis G) a asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada februarie 2009 - 22.04.2009.

În luna ianuarie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G) a recrutat victima C.I. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea acordării a jumătate din câştigurile pe care le va obţine, iar apoi a asigurat transportul şi cazarea victimei în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpaţilor P.G.F. (zis G) şi P.D. junior în perioada ianuarie 2009 – 13.04.2009.

În aceeaşi lună inculpatul P.G.F. (zis G. a recrutat victima C.P. (persoană cu deficienţe locomotorii), care este rudă mai îndepărtată cu familia P, în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea acordării a jumătate din câştigurile pe care le va obţine, iar apoi a asigurat transportul şi cazarea victimei în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. timp de 8 zile, după care partea vătămată a reuşit să scape. Această parte vătămată a fost însoţită şi de soţia sa, C.E., care a fost şi ea supusă la cerşetorie stradală în folosul aceluiaşi inculpat.

În luna martie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima F.I., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, iar la data de 18.03.2009, a transportat partea vătămată împreună cu victimele D.A., K.G., D.C., F.R., F.G. şi S.T-C, în localitatea Vinaros din Spania, la destinaţie partea vătămată fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul acestui inculpat în perioada 21 - 25 martie 2009.

În luna martie 2009, inculpatul P.D. senior a recrutat victima L.N., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, a transportat partea vătămată, împreună cu victimele F.E., L.F., D.E-I. şi D.R., în localitatea Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, într-un apartament închiriat de familia P. şi supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. junior în perioada 14 - 22 martie 2009.

În luna februarie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G) a recrutat victima D.C. (persoană cu handicap locomotor), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar la data de 18.03.2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele D.A., K.G., F.R., F.G. şi S.T-C, în localităţile Benicarlo şi Castellon din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P. şi supusă la cerşetorie stradală în folosul acestui inculpat în perioada 21 - 29 martie 2009.

În luna martie 2009, acelaşi inculpat a recrutat victima S.T-C, în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea unui câştig lunar de 900 lei din totalul veniturilor dobândite, iar la data de 18.03.2009, a transportat partea vătămată împreună cu victimele D.A., K.G., F.I., F.R., F.G. şi D.C., în Spania, în localităţile Vinaros şi Castellon, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P şi supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.G.F. (zis G.) timp de aproximativ 3 săptămâni, începând cu 21 martie 2009.

În data de 17.03.2009, inculpatul P.G. F (zis G.) a recrutat victima D.A., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar la data de 18.03.2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele K.G., F.I., F.R., F.G., S.T.C. şi D.C., în Spania, în localităţile Benicarlo şi Castellon, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P şi supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului în perioada 21-29 martie 2009.

La aceeaşi dată inculpatul a recrutat victima F.G, în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar la data de 18.03.2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele K.G., F.I., F.R., D.A., S. T-C şi D.C., în localităţile Vinaros şi Castellon din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. timp de o zi, după care a reuşit să scape.

În luna martie 2009, inculpatul P.D. senior a recrutat victima L.F., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, ulterior a transportat partea vătămată împreună cu victimele F.E, L.N., D.I. şi D.R., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, într-un apartament închiriat de familia P în localitatea Sant Carles de la Rapita şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. junior în perioada 14 - 22 martie 2009.

În luna martie 2009 inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima K.G., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar în data de 18.03.2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele F.G., F.I., F.R., D.A., S.T-C şi D.C., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P. în localităţile Benicarlo şi Castellon, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul aceluiaşi inculpat în perioada 21 martie - 22 aprilie 2009.

În luna martie 2009 inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima F.R., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, iar în data de 18.03.2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele F.G., F.I., D.A., S.T-C, K.G. şi D.C., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată într-un apartament închiriat de familia P în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului în perioada 21 - 25 martie 2009.

În luna martie 2009 inculpatul P.D. senior a recrutat victima F.E., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în agricultură, la culesul portocalelor, iar ulterior a asigurat transportul părţii vătămate, cu autocarul, împreună cu victimele L.N. şi L.F, D.E-I şi D.R., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată de inculpat într-un apartament închiriat de familia P. în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul aceluiaşi inculpat în perioada 14 - 21 martie 2009.

În luna martie 2009 inculpatul P.D. senior a recrutat victima D.E.-I, în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în agricultură la culesul portocalelor, iar ulterior a asigurat transportul părţii vătămate cu autocarul, împreună cu victimele L.N., L.F., D.R. şi F.E., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată de inculpat într-un apartament închiriat de familia P în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului în perioada 14 - 21 martie 2009. Această victimă a fost însoţită de soţul ei, D.R., care şi el a fost recrutat de acelaşi inculpat, în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în agricultură, la culesul portocalelor, iar ulterior a asigurat transportul părţii vătămate cu autocarul, împreună cu victimele L.N., L.F, D. E.-I. şi F.E., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată de inculpat într-un apartament închiriat de familia P în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada 14 - 21 martie 2009.

În luna ianuarie 2009 inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. (zis G.) au recrutat victima S.V. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, iar apoi au asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. în perioada ianuarie 2009-iunie 2009.

Starea de fapt reţinută rezultă, în opinia instanţei de fond, din analiza şi coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, constând în declaraţii ale inculpaţilor, ale părţilor vătămate, ale martorilor şi înscrisuri. Astfel, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă, inculpatul P.D.junior susţinând că partea vătămată G. I-C are ură pe el, deoarece se înţeleseseră ca acesta din urmă să cumpere o maşină de la el, sens în care i-a dat o arvună de 600 Euro, pe care inculpatul nu i-a mai restituit-o ulterior, iar poliţiştii din sat au ură pe familia lui, deoarece a susţinut un anumit candidat la primărie ( fila 263 dosar vol. I), iar inculpatul P.V. a declarat că partea vătămată G. I.-C a venit la tatăl său în Spania, P.D. senior, şi l-a rugat să-l cazeze pentru că vroia să cerşească şi i-a plătit chirie, iar tatăl său mai avea şi alte persoane în chirie, respectiv pe C.P., C.E. şi S.V. ( fila 265 dosar vol. I ). Totodată şi inculpatul P.D. senior a susţinut varianta cu existenţa unei înţelegeri de vânzare a unei maşini de către inculpatul P. D junior către partea vătămată G.I.-C, însă recunoaşte că o parte din părţile vătămate, respectiv O.Ş cu soţia, G. cu concubina, B.F., D, L.N., L.F., D.E-I., D.R., F.I. şi F.E. au locuit la el şi i-au plătit chirie, iar C.P. şi C.E. au locuit la P.G. ( fila 126 dosar vol. II ). Inculpatul P.G.F. a declarat că le cunoaşte pe părţile vătămate D.C., D.A., F.I., F.R., F.G, S.R-V., K.G., S.T.-C, C.P. şi C.E., S.V., G.I-C. şi C.N-I, iar pe o parte din ele, respectiv pe D.C., D.A., F.I., F.R., F.G., S.T.-C. şi K.G. le-a împrumutat cu bani. Totodată a precizat că le-a găzduit la el acasă în Spania şi acestea contribuiau la cheltuielile de întreţinere şi de chirie. A precizat că S.V. a lucrat cu el la portocale ( fila 127 dosar vol. II ).

Aceste frânturi de adevăruri se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate, care au descris pe larg modalitatea în care au fost recrutate şi exploatate de către inculpaţi, chiar dacă unele din părţile vătămate şi-au schimbat declaraţiile în faţa instanţei de judecată (D.I., C.P. şi C.E.), iar altele au fost constrânse să meargă la un notar din Spania să menţioneze că declaraţiile date în România nu corespund adevărului (F.E., B.F.- filele 146-151 vol. I dosar), existând chiar însemnări olografe ale câştigurilor din cerşetorie ( filele 242-248 dosar u.p.) şi ale martorilor.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului P.G.F., care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada ianuarie-aprilie 2009, a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate S. R-V, P.D., O.Ş., D.I., C.I., C.P, C.E., F.I., D.C, S. T-C, D.A, F.G, K.G., F.R. şi S.V., în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1, alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (15 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În drept, faptele inculpatului P.V., care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada ianuarie-aprilie 2009, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate O.Ş., C.P., C.E., F.G. şi S.V. în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1, alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (5 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În drept, faptele inculpatului P. D. junior, care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate G.I.-C., P.D., O. Ş, C. I., L. N., L.F., în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1, alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 6 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În drept, faptele inculpatului P.D. senior, care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada noiembrie 2008-aprilie 2009, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate G.I.-C, D.I., L.N, L.F., F.E., D. E.-I, D.R., S.V., în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art.12 alin.1, alin. 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Elementul material al acestei infracţiuni se realizează printr-una sau mai multe dintre modalităţile alternative prevăzute de normele incriminatoare (art.12), respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane. Recrutarea constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obţinerii de foloase materiale. În speţă, recrutarea s-a făcut în mod direct de către traficanţi. Transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul în interiorul ţării de provenienţă ori din statul de origine direct în statul de destinaţie sau prin ţările de tranzit. În speţă, s-a realizat prin trecerea legală a frontierei cu autocarul. Cazarea se concretizează în instalarea temporară a unei persoane într-o locuinţă sau într-un alt loc având această destinaţie (hotel, motel, cabană), cu scopul exploatării ei. De regulă, cazarea este o activitate cu caracter organizat şi presupune existenţa unui raport patrimonial între traficant şi persoana care cazează, atunci când primul apelează la o terţă persoană. În speţă, cazarea victimelor s-a făcut în locuinţele deţinute de către inculpaţi cu titlu de chirie.

Pentru realizarea acţiunilor de traficare a persoanelor adulte inculpaţii au folosit anumite mijloace enumerate în art.12 alin.1, care constau în: ameninţare, violenţă, alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obţinerea consimţământului unei persoane. Ameninţarea este unul din procedeele cel mai frecvent utilizate de traficanţi prin care victimei i se insuflă temerea că va fi expusă unui pericol grav ea sau o altă persoană de care este legată afectiv. Violenţa reprezintă un alt mijloc coercitiv prin care se realizează activităţile de traficare. Ea poate fi fizică, psihică, sexuală, economică (dependenţa materială a victimei de traficant). Frauda este un mijloc prin care subiectul activ al infracţiunii duce în eroare victima şi obţine un avantaj material. Ea poate fi inclusă în noţiunea de înşelăciune, prin care traficanţii prezintă ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată. În speţă, inculpaţii au folosit aceste trei mijloace: frauda, ameninţarea şi violenţa psihică şi chiar fizică în cazul inculpatului P.V., asupra părţii vătămate O.Ş.

Urmarea imediată a infracţiunii, care s-a produs în speţă, constă în starea de pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei sub aspectul libertăţii şi demnităţii, iar legătura de cauzalitate rezultă din simpla efectuare integrală a acţiunii ce constituie elementul material.

Dacă activitatea de traficare a vizat mai multe persoane, cum este cazul în speţă, există un subiect pasiv multiplu, iar prin decizia nr.32/14.02.2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma admiterii recursului în interesul legii, a hotărât că traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art.12 şi art.13 din Legea nr.678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.

În drept, fapta inculpatului P.D. junior, care în noiembrie 2008 a recrutat-o pe partea vătămată minoră (în vârstă de 15 ani) C.N.-I. în scopul practicării cerşetoriei, a transportat victima şi i-a asigurat cazarea în Spania, la destinaţie fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada 19.12.2008-23.02.2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art.13 alin.2 alin. 3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

În drept, fapta inculpatului P.D. senior, care, în perioada 19.12.2008-23.02.2009, a supus-o pe partea vătămată minoră (în vârstă de 15 ani) C.N.-I, la cerşetorie stradală în folosul său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art.13 alin.2 alin. 3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.

La stabilirea pedepselor pentru inculpaţi instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpaţilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de mai multe persoane împreună, prin folosirea fraudei, ameninţării şi violenţei fizice şi psihice.

Referitor la persoana inculpatului P.G.F. (zis G), instanţa a constatat că acesta avea vârsta de aproape 22 ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o relaţie legal constituită între P.D. senior şi O, fiind al doilea născut din cei 5 copii ai familiei. Inculpatul este implicat de la vârsta de 16 ani într-o relaţie neoficializată cu C. R., cu care are 2 copii. Are un nivel de instrucţie scăzut, fiind absolvent doar a 8 clase, deoarece posibilităţile materiale şi financiare ale familiei au determinat plecarea lui în străinătate. Nu are antecedente penale. În referatul de evaluare (fila 223 vol. II dosar) se susţine că inculpatul beneficiază de puţine resurse personale în adoptarea unui traseu de viaţă prosocial, din cauza lipsei elementelor de integrare socială (loc de muncă, situaţie locativă adecvată), iar perspectivele sale de viitor pot fi ameliorate în condiţiile în care va înţelege să valorifice oportunităţile dezirabile social. S-a apreciat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi nici nu sunt împrejurări care să agraveze răspunderea penală. Astfel, în baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (15 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.G.F., zis „G” la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului P. G. F. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.

Referitor la persoana inculpatului P.V., instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 20 ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o relaţie legal constituită între P.D. senior şi O, din care s-au născut 5 copii. Inculpatul este implicat într-o relaţie de concubinaj cu F. T., cu care are 1 copil. Are un nivel de instrucţie mai scăzut decât fratele său G., fiind absolvent doar a 6 clase primare, deoarece posibilităţile materiale şi financiare ale familiei au determinat plecarea lui în străinătate. Nu are antecedente penale, însă în comunitate este cunoscut pentru disponibilitatea sa crescută de a se implica în scandaluri. Consilierul de probaţiune menţionează în referatul de evaluare întocmit acestui inculpat că nivelul său de integrare în societate a fost afectat de socializarea sa deficitară, iar ameliorarea lui este în strânsă legătură cu sprijinul specializat acordat în identificarea unei modalităţi legale de a realiza venituri suficiente pentru a-şi asigura nevoile de bază (fila 200 vol. I dosar). Astfel, în baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (5 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.

Referitor la persoana inculpatului P.D. junior, instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 23 ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o relaţie legal constituită între P. D senior şi O, din care s-au născut 5 copii. Inculpatul este implicat într-o relaţie de concubinaj cu C.E., cu care are 1 copil. Are un nivel de instrucţie scăzut, fiind absolvent a 8 clase primare, după care a abandonat traseul şcolar, invocând posibilităţile materiale şi financiare precare ale familiei. Nu are antecedente penale. Din referatul de evaluare (fila 206 vol. I dosar) reiese că inculpatul beneficiază de puţine resurse personale în menţinerea unui traseu de viaţă prosocial, perspectivele sale putând fi ameliorate în condiţiile în care va fi motivat şi sprijinit să obţină o calificare profesională, care îi poate facilita obţinerea unui loc de muncă stabil şi venituri constante. Astfel, în baza art. 12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (6 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.D. junior la pedeapsa de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin.2, alin.3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. junior pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi în baza art.35 alin.3 Cod penal a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani.

Referitor la persoana inculpatului P.D. senior, instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 41 ani la data comiterii faptelor. Este tatăl celorlalţi trei inculpaţi şi are o relaţie legal constituită cu O, din care s-au născut 5 copii. Are un nivel de instrucţie mai ridicat decât fiii săi, fiind absolvent a 10 clase, iar în perioada 1985-1990 a fost angajat la C L H. Nu are antecedente penale. Din referatul de evaluare (fila 227 vol. II dosar) reiese că integrarea sa socială este deficitară, având în vedere lipsa integrării profesionale, însă ameliorarea acestui nivel de integrare este în strânsă legătură cu modul de abordare a normelor unanim acceptate de societate şi raportarea la un stil de viaţă adecvat. Astfel, în baza art.12 alin.1, alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (8 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.D. senior la pedeapsa de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin.2, alin.3 teza ultimă din Legea nr.678/2001 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. senior pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani.

Cu privire la latura civilă a cauzei, părţile vătămate G.I.-C, O.Ş., C.I., L.N., L.F., C.N.-I, S. R-V, D.I., C.E., F.I., D.C., S.T.-C, D.A., F.G., K..G, F.R. şi F.E. s-au constituit părţi civile în cauză în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii, înaintea citirii actului de sesizare al instanţei, partea civilă C.E. a declarat că nu are pretenţii civile, iar celelalte părţi civile şi-au precizat cuantumul pretenţiilor (fila 130 vol. I dosar).

Referitor la daunele materiale solicitate, instanţa a avut în vedere declaraţiile părţilor vătămate privind sumele de bani câştigate de fiecare persoană pe zi din cerşit, respectiv între 40 Euro-80 Euro, iar la calcularea pretenţiilor pentru fiecare parte civilă instanţa s-a raportat la minimul sumei indicate-40 Euro/zi.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de unele dintre părţile vătămate, acestea au făcut dovada prejudiciului moral suferit, prin relatările lor, care reflectă modul în care experienţa trăită a avut urmări asupra psihicului fiecăreia dintre părţile vătămate în raport cu personalitatea, inteligenţa şi gradul de instrucţie al fiecăreia dintre ele, acestea fiind persoane foarte vulnerabile, atât datorită handicapurilor fizice pe care le au, cât mai ales datorită lipsei de educaţie şi instrucţie (majoritatea fiind analfabete sau semianalfabete) şi a situaţiilor materiale foarte precare în care se află.

În acest sens, Comisia Europeană a subliniat importanţa obţinerii de despăgubiri de către victimele unor astfel de infracţiuni, ca o recunoaştere a experienţei lor şi ca o compensaţie pentru traumele suferite.

Având în vedere principul reparării integrale a prejudiciului care guvernează răspunderea civilă delictuală, în baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate G.I.C., C.N.I., D.I. şi F.E. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.D. senior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:

-1400 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată G.I.C., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (suma câştigată este de 2560 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 64 zile);

-1000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată minoră C.N. I., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă ( suma câştigată este de 2560 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 64 zile);

-1200 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată D.I., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a acestuia, suma câştigată este de 3000 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 75 zile);

-280 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 220 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.E., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acesteia, cât şi a sumei câştigate, care este de 280 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 7zile);.

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate O.Ş., continuată de moştenitorul său G.F. şi F.G şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.V. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:

-2000 lei, cu titlu de daune morale, pentru moştenitorul părţii vătămate O.Ş., numitul G.F, întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a tatălui acestuia, O.Ş., suma câştigată este de 2880 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 72 zile);

-40 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 260 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru partea vătămată F.G., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 40 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 1zi);.

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate S.R.-V., F.I., S.T.-C, D.A. şi K.G. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.G.F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:

-10.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.R.-V., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a acestuia, având în vedere handicapul fizic locomotor accentuat al acestuia, suma câştigată este de 2520 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 63 zile);

-200 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 300 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.I., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 200 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 5 zile);.

-400 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.T.-C, întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a acesteia, suma câştigată este de 840 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 21 zile);

-300 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.A., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (suma câştigată este de 360 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 9 zile);

-1000 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată K.G., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (suma câştigată este de 1240 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 31 zile);

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate D.C şi F.R. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.G. F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:

-360 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.C., întrucât s-a constituit parte civilă cu suma de 500 Euro, reprezentând daune materiale, iar suma câştigată este de 360 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 9 zile, astfel că va respinge restul pretenţiilor;

-200 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată F.R., întrucât s-a constituit parte civilă cu suma de 300 Euro, reprezentând daune materiale, iar suma câştigată este de 200 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 5 zile, astfel că va respinge restul pretenţiilor;

În baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate L.N. şi L.F. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.D. junior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:

-360 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 90 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.N., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 360 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 9 zile);.

-360 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 340 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.F, întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 360 Euro, reprezentând 40Euro/zi x 9 zile);

S-a luat act că părţile vătămate P.D., C.I., C.P., C.E., D.E.-I., D.R. şi S.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001 raportat la art.118 alin.1 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul P.D. senior a sumei de 4520 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.V. a sumei de 2380 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.G.F. a sumei de 740 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, sume dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor, care nu au fost folosite la despăgubirea părţilor vătămate.

Prin ordonanţa procurorului din data de 08.05.2009 (fila 316 dosar u.p.) s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor P.D. senior, P. D. junior, P.V. şi P.G.F. până la concurenţa sumei de 32.350 Euro, în vederea confiscării (15.950 Euro), precum şi a sumei necesare dezdăunării victimelor (16.400 Euro), iar prin ordonanţa procurorului din data de 27.05.2009 (fila 346 dosar u.p.) s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra conturilor aparţinând inculpaţilor P.D. junior şi P.V..

Astfel, în baza art.357 alin.2 lit. c Cod procedură penală instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpaţilor prin ordonanţele procurorului din datele de 08.05.2009 şi 27.05.2009 până la concurenţa sumei de 8620 Euro pentru inculpatul P.D senior, până la concurenţa sumei de 3180 Euro pentru inculpatul P.V., până la concurenţa sumei de 6020 Euro pentru inculpatul P.G. F. şi până la concurenţa sumei de 1150 Euro pentru inculpatul P.D. junior (sume rezultate prin adunarea daunelor acordate părţilor civile cu sumele confiscate de la fiecare dintre inculpaţi).

În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpaţi la plata sumei de câte 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ( 4000 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, 5800 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu şi 2200 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecăţii).

Împotriva acestei soluţii, prin apărătorul ales şi înlăuntrul termenului legal, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispoziţiile art. 362 Cod procedură penală au declarat apel inculpaţii P.D senior, P. D. junior, P.V. şi P.G. F.

În motivele de apel inculpaţii au solicitat în esenţă desfiinţarea sentinţei apelate şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, deoarece există unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la prezenţa inculpaţilor când aceasta este obligatorie. În concret, inculpaţii P. D sr.şi P.G.F. nu au fost prezenţi la 6 termene de judecată de la începutul cercetării judecătoreşti, în instanţă fiind prezenţi doar P.V. şi P.D. jr, arestaţi în cauză. Deşi instanţa cunoştea că inculpaţii P.D. sr. şi P.G..F. sunt arestaţi în străinătate, a efectuat mai multe acte de cercetare, inclusiv audierea părţilor vătămate, cu toate că potrivit art. 314 Cod procedură penală judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se afla în stare de deţinere. Se susţine că instanţa de fond nu a respectat această dispoziţie şi nu a dispus anularea actelor procedurale efectuate în lipsa celor doi inculpaţi, nulitate care atrage şi nulitatea tuturor actelor efectuate ulterior.

Ba mai mult, în perioada 28.11.2011 – 25.02.2012 inculpaţii P.D.sr. şi P.D. jr. Au fost arestaţi de autorităţile spaniole, perioadă în care la instanţa de fond s-au derulat mai multe acte de procedură, inclusiv audieri, în lipsa celor doi inculpaţi, încălcându-se dispoziţiile art. 314 şi art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.

În consecinţă, se susţine că aceste aspecte ar trebui să atragă desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cu îndrumarea de a se relua judecata de la ultimul act valabil, administrarea tuturor probelor cerute de inculpaţi, inclusiv a probelor admise de instanţa de fond, reaudierea părţilor G.S.I., C.N., ş.a., a martorilor admişi şi la care s-a renunţat în toate cazurile nejustificat, audierea părţilor civile, deoarece după minime verificări s-a concluzionat că nu au fost găsite, administrarea tuturor probelor necesare, confruntări, reaudieri ale inculpaţilor ş.a.

Pe fond se susţine că nu se poate da în prezent o soluţie pe probele administrate până în prezent. Instanţa de fond nu a efectuat decât nişte încercări timide de a identifica unde locuiesc părţile civile care nu au putut fi audiate. Se menţionează părţile civile D.C., F.E., F.R. şi F.G. ş.a., care au dat la începutul cercetărilor la procuror câte o declaraţie, care au fost contestate vehement de către toţi inculpaţii. Aceeaşi situaţie este şi în cazul părţii vătămate G.C.. şi concubina acestuia C.N., care au fost audiaţi în lipsa inculpaţilor arestaţi în Spania.

Iniţial instanţa a admis cererea ca fiind legală şi chiar a citat persoanele menţionate la două termene, părţile s-au prezentat, dar pe fondul unor deficienţe de procedură, nu au fost audiate în prezenţa celor patru inculpaţi.

Pe fondul aceloraşi tendinţe de închidere cu orice preţ a dosarului, instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a art. 327 Cod procedură penală pentru toţi martorii neaudiaţi.

Neaudiindu-se toate părţile, nu s-au putut face confruntările pe care apărarea le-a invocat ca utile şi nici reaudierea inculpaţilor cu privire la starea de minoritate a părţii vătămate C.N.I, aspect extrem de important.

Pe fondul nerefacerii actelor lovite de nulitate absolută s-au încălcat grav drepturile inculpaţilor la apărare, iar solicitările pe această coordonată efectuate de apărare prin avocat au fost respinse nejustificat.

Se mai susţine că procurorul care a instrumentat cauza s-a prezentat în sala de şedinţă şi le-a spus părţilor vătămate să-şi menţină declaraţiile, asigurându-i că nu li se va întâmpla nimic.

Se mai arată că prima instanţă a pronunţat hotărârea exclusiv pe baza rechizitoriului, act criticabil din foarte multe puncte de vedere. De pildă, inculpatul P.V. este condamnat la 8 ani închisoare pentru 5 acte materiale, când de fapt niciuna din persoanele audiate nu rostesc numele acestuia în nicio împrejurare de natură infracţională.

Pentru aceste motive inculpaţii, au solicitat, pe fond, achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. C Cod procedură penală, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată. Nu reiese că inculpaţii ar fi traficat părţile vătămate prin metodele prevăzute de lege, respectiv cazare, transportare, ameninţare, constrângere.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea constată că sunt întemeiate doar apelurile inculpaţilor P.G.F. şi P.V. şi doar sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate acestora.

Nu sunt întemeiate susţinerile celor patru inculpaţi, potrivit cărora întreaga cercetare judecătorească din faţa primei instanţe ar fi nulă şi ar necesita desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În primul rând trebuie menţionat că nici potrivit jurisprudenţei CEDO, o procedură nu încalcă exigenţele art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului decât dacă ea este inechitabilă în ansamblul său. Anumite încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 6 din Convenţie, dacă nu au afectat echitatea procedurii în ansamblul său, nu vor atrage o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

În cauza de faţă inculpaţii susţin că s-ar fi efectuat anumite acte de procedură în lipsa lor, în timpul când unii dintre ei ar fi fost arestaţi în străinătate. Referitor la acest aspect se constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov la data de 01.06.2009, cu inculpaţii P.D jr. şi P.V. aflaţi în stare de arest preventiv şi cu inculpaţii P.D sr. şi P.G.F. arestaţi în lipsă, în cursul urmăririi penale şi neprinşi până la momentul sesizării instanţei de judecată. Trebuie menţionat că aceştia din urmă au fost arestaţi preventiv, în lipsă, prin încheierea din data de 11.05.2009 a Curţii de Apel Braşov şi au fost ulterior trimişi în judecată tot în lipsă, necunoscându-se la momentul înregistrării cauzei pe rolul instanţei locul unde aceştia se aflau şi dispunându-se în încheierea din data de 24.06.2009 citarea lor la adresele de domiciliu şi la Consiliul Local Braşov. La termenele din 24.06.2009, 15.07.2009 şi 16.09.2009 nu s-a audiat vreo persoană, iar la termenul din 14.10.2009 au fost audiaţi inculpaţii aflaţi în stare de arest preventiv P.D. jr. şi P.V. şi părţile vătămate G.I.C. şi C. E, în lipsa inculpaţilor arestaţi şi trimişi în judecată în lipsă, însă în prezenţa unuia din cei doi avocaţi aleşi ai acestora, respectiv av. N I. La termenul din 11.11.2011 cauza a fost din nou amânată, fără a fi efectuată vreo persoană. La termenul de judecată din 09.12.2009 au fost audiate părţile vătămate C.N.I., S.R.V. şi D.A., în lipsa inculpaţilor arestaţi şi trimişi în judecată în lipsă, însă în prezenţa unuia din cei doi avocaţi aleşi ai acestora, respectiv av. C. O. Apoi, începând cu termenul de judecată din data de 06.01.2010 au fost prezenţi la judecată şi inculpaţii P.D. sr. şi P.G.F., în stare de arest preventiv, fiind audiaţi de instanţă în prezenţa unuia din cei doi avocaţi aleşi ai acestora, respectiv av. C.O. La acest termen de judecată cei doi inculpaţi au fost întrebaţi de instanţă dacă doresc să-şi angajeze avocaţi aleşi, iar aceştia au declarat că au apărători aleşi, respectiv pe domnii avocaţi C. O şi N.I..

De menţionat că prin încheierea din data de 23.12.2009 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat că durata de 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaţilor P.D. sr. şi P.G. F, dispusă prin încheierea de şedinţă nr. 38/11.05.2009, începe să curgă din data de 23.12.2009 până în data de 21.01.2010. Aceasta este deci data la care cei doi inculpaţi sunt consideraţi arestaţi, în sensul art. 314 Cod procedură penală şi trebuie aduşi în mod obligatoriu la judecată. Or, după această dată nu s-a efectuat vreo audiere în lipsa celor doi inculpaţi. Oricum, la termenul de judecată din data de 06.01.2010, deşi au fost prezenţi în instanţă, asistaţi de unul din cei doi avocaţi aleşi, inculpaţii P.D. sr. şi P.G.F nu au solicitat reaudierea vreuneia din cele cinci părţi vătămate care fuseseră audiate la termenele de judecată din 14.10.2009 şi 09.12.2009.

Ulterior procedura s-a desfăşurat cu cei patru inculpaţi în stare de arest preventiv, până la data de 3.05.2010, când Curtea de Apel Braşov a admis recursurile inculpaţilor împotriva încheierii primei instanţe de judecată şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora cum măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Cuciulata, com. Hoghiz, jud. Braşov, fără încuviinţarea instanţei de judecată.

Apoi prin încheierea de şedinţă din data de 6.08.2010 instanţa de fond a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pentru cei patru inculpaţi. Totodată s-a menţinut în sarcina acestora obligaţia de a se prezenta la fiecare termen de judecată.

La termenul de judecată din 04.01.2012 inculpaţii P.D. sn. şi P.D. jr. Au nesocotit această obligaţie şi au lipsit de la judecată, inculpatul P.G. F. învederând instanţei de judecată că motivul lipsei acestora de la judecată este că « au băut toată noaptea şi nu au mai putut veni la acest termen de judecată ». Pentru că cei doi inculpaţi nu s-au prezentat nici la termenul de judecată următor, din data de 18.01.2012, prima instanţă a înlocuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive, pentru inculpaţii P.D. sn. şi P..D. jr. Mandatele de arestare preventivă emise pe numele acestora nu au putut fi puse în executare nici până în prezent, cei doi inculpaţi nefiind găsiţi.

În şedinţa publică din data de 16.02.2012 apărătorul ales al celor doi inculpaţi, av. S.I. a învederat primei instanţe de fond că în luna ianuarie ar fi fost sunat de inculpatul P. D sn., care i-ar fi spus că el împreună cu inculpatul P. D. jr. Ar fi plecat în Spania şi ar fi arestaţi la Poliţia din Castellon, fiind cercetaţi pentru aceleaşi fapte. Prima instanţă de fond a făcut demersuri să afle dacă este real acest lucru, iar la dosarul instanţei de fond (fila 149 din vol. VI) a fost depusă o adresă IGPR – CCPI – Biroul SIRENE, din care reieşea că cei doi inculpaţi ar fi fost arestaţi de mai multe ori pe teritoriul Spaniei, iar cea mai recentă detenţie a fost în perioada 28.11.2011 – 25.01.2012. În această perioadă, în care inculpaţii P. D. sn. şi P.D. jr. ar fi fost arestaţi în Spania au fost audiaţi la fond martorii C.G., Ş. I, O. M., la termenul din 7.12.2011, partea vătămată D.E I şi martorii C.V. şi S.A., la termenul din 4.01.2012 şi martorii L.M., M. M, A.M., C. N, C. M., O. D şi S.I., la termenul din 18.01.2012.

Ar conduce la consecinţe absurde admiterea cererilor inculpaţilor de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare a sentinţei, pentru motivul că la momentul la care au fost audiaţi aceşti martori inculpaţii P.D. sn. şi P. D jr. au fost arestaţi în Spania. În primul rând aceştia invocă propria culpă, adică faptul că deşi aveau obligaţia de a nu părăsi ţara şi a se prezenta la fiecare termen de judecată, ei au nesocotit această obligaţie şi au părăsit ţara. În al doilea rând, inculpaţii P.D sn. şi P. D. jr. Tot nu au fost prezenţi în faţa instanţei, pentru a se putea face audierea acestor martori în prezenţa lor, cum de altfel nu au fost prezenţi nici în faţa instanţei de apel, deşi s-au emis mandate de arestare pe numele acestora. În al treilea rând, la audierea martorilor cei doi inculpaţi au fost reprezentaţi de avocat ales, care le-a asigurat dreptul de a pune întrebări martorilor. Potrivit jurisprudenţei CEDO (cauza Ilişescu şi Chiforec contra României) dreptul acuzaţilor de a fi prezent la judecată nu este unul absolut şi inculpaţii pot renunţa la acest drept. Or, prin nerespectarea obligaţiei de a nu părăsi ţara şi de a se prezenta la fiecare termen de judecată inculpaţii P.D. sn. şi P.D. jr. au renunţat la acest drept, optând pentru posibilitatea de a fi reprezentaţi în instanţă de avocatul ales.

Constatând că cei doi inculpaţi nu mai sunt arestaţi în străinătate, prima instanţă de fond a acordat cuvântul la dezbateri în şedinţa din 29.02.2012, rămânând în pronunţare. La acest termen de judecată, apărătorul celor patru inculpaţi, av. K.Z., care s-a prezentat în substituirea av. ales S. I. (acesta prezentându-se de mai multe ori în substituirea avocatului ales pe parcursul procedurii), nu a avut alte cereri în probaţiune de formulat, ci doar a insistat în audierea martorilor din lucrări, K.Ş., K.F. şi C.P., care au fost citaţi cu mandate de aducere dar nu au putut fi prezentaţi. Constatând din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere de la filele 99-104, că aceştia sunt plecaţi din ţară, fără a se cunoaşte unde, în mod corect instanţa de fond a dat citire declaraţiilor date de aceştia în cursul urmăririi penale, potrivit art. 327 alin. 3 Cod procedură penală.

În ce priveşte reaudierea părţilor vătămate G.C. şi C.N., curtea constată că instanţa de fond, la termenul de judecată din data de 14.09.2011, a pus în discuţie cererea inculpaţilor, formulată prin avocatul ales I.S., de reaudiere a părţii civile G.I.C., însă inculpaţii prin avocatul ales, au arătat că vor reitera această cerere la un termen de judecată următor, după ce vor fi audiate părţile vătămate şi civile care nu au fost audiate, însă nu au mai formulat o astfel de cerere până la soluţionarea în primă instanţă a cauzei, deşi au fost acordate mai multe termene de judecată. De altfel, formularea unei astfel de cereri nu depindea de audierea celorlalte părţi vătămate în cauză şi ea putea fi formulată la acel termen de judecată, dacă se considera necesară. La fel, inculpaţii puteau cere oricând pe parcursul soluţionării cauzei pe fond, să fie administrate alte probe în apărare, însă la ultimul termen de judecată aceştia au insistat doar în audierea martorilor K.Ş, K. F. şi C.P., care au fost citaţi cu mandate de aducere dar nu au putut fi prezentaţi deoarece sunt plecaţi din ţară, fără a li se cunoaşte adresele. În plus, inculpaţilor le-a fost asigurat dreptul la apărare, având în vedere că la audierea părţilor vătămate G.C. şi C.N. de către instanţa de judecată aceştia au fost reprezentaţi de avocaţi aleşi, care au putut pune întrebări martorilor.

De altfel, din declaraţia părţii vătămate C.N.I.., dată în faţa instanţei de judecată la termenul din 9.12.2009, în condiţii de contradictorialitate, rezultă cu certitudine că inculpatul P.D. sn. l-a sunat pe concubinul acesteia, G.C. şi i-a spus să meargă amândouă părţile vătămate să cerşească în Spania, iar ulterior acesta le-a trimis bani din Spania, iar partea vătămată C.N. a avut nevoie de o procură de la părinţii săi, fiind minoră. Aceasta arată că în Spania a stat la inculpaţi, aceştia le-au arătat locul pentru cerşit şi banii obţinuţi îi împărţeau cu inculpaţii. Deci readministrarea acestei probe este inutilă, având în vedere condiţiile de contradictorialitate în care a fost dată declaraţia şi caracterul cuprinzător al declaraţiei.

Cu privire la neaudierea părţilor civile D.C., F.E., F.R. şi F.G., la care inculpaţii fac referire în motivarea apelului, având în vedere că nu s-au putut audia aceste părţi în faţa instanţei de fond, deoarece nu s-au prezentat, în mod corect a procedat instanţa la soluţionarea cauzei. Trebuie menţionat că este vorba de o cauză înregistrată pe rolul instanţei la data de 1.06.2009, în care s-au acordat aproximativ 29 de termene de judecată şi care impune soluţionarea într-un termen rezonabil. În sistemul nostru de drept declaraţiile date de părţi în cursul urmăririi penale au aceeaşi valabilitate ca şi declaraţiile din cursul judecăţii, iar în speţă declaraţiile părţilor civile D.C., F.E., F.R. şi F. G. nu erau esenţiale pentru stabilirea situaţiei de fapt, având în vedere că vinovăţia inculpaţilor rezultă cu certitudine din celelalte probe administrate în condiţii de contradictorialitate, în faţa instanţei de judecată.

În consecinţă, cele susţinute de inculpaţi în cererea de apel, potrivit cărora lipsa unora dintre inculpaţi la anumite termene de judecată, la care s-au administrat o parte din probatorii nu sunt de natură să conducă la concluzia că toată cercetarea judecătorească la fond ar fi nulă şi că s-ar impune desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare. Lipsa inculpaţilor s-a datorat exclusiv comportamentului inculpaţilor, iar aceştia au avut asigurat dreptul la apărare prin prezenţa la audieri a avocaţilor aleşi. Prin urmare inculpaţilor nu li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. De altfel, chiar potrivit dispoziţiilor art. 197 Cod procedură penală, ar fi atras nulitatea sentinţei doar situaţia în care inculpaţii ar fi fost arestaţi la momentul dezbaterilor şi nu ar fi fost aduşi la judecată, nu şi atunci când aceştia au lipsit doar la unele termene de judecată, când s-au audiat unele părţi sau martori.

Pe fondul cauzei, Curtea, reţine că declaraţiile unui inculpat au valoare probantă condiţionată de existenţa altor probe care să confirme veracitatea lor, iar în ipoteza în care există declaraţii ale aceleiaşi persoane care se contrazic instanţa stabileşte care corespunde adevărului, legiuitorul necreând o ordine de prioritate. Or, în speţă, declaraţiile părţilor vătămate date în faţa procurorului, în prezenţa apărătorilor lor, se coroborează nu numai între ele dar şi cu alte probe administrate, respectiv cu situaţia ieşirilor din ţară rezultată din cuprinsul paşapoartelor persoanelor implicate, cu depoziţiile martorilor, potrivit cărora inculpaţii au contactat părţile vătămate, propunându-le să lucreze în străinătate în domeniul agriculturii pentru ca la destinaţie să constate că practic au fost puse să cerşească fără a se respecta înţelegerea intervenită în ţară. Revenirea în instanţă a unora dintre părţilor vătămate asupra celor declarate iniţial nu a fost justificată, prima instanţă reţinând corect că declaraţiile lor iniţiale sunt confirmate de ansamblul probelor existente în cauză (avem în acest sens declaraţiile lui D.I., C.P. şi C.E.). Întrucât declaraţiile unui inculpat pot fi acceptate în total sau în parte, divizibilitatea dând posibilitatea instanţei să considere adevărată numai acea parte din declaraţie care se coroborează cu toate celelalte probe şi să înlăture ca neadevărată altă parte a declaraţiei dacă aceasta nu este confirmată de ansamblul probelor, Curtea apreciază a fi corectă soluţia de imputabilitate a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor a căror apărare se bazează pe revenirea în faţa instanţei a părţilor vătămate şi a martorilor asupra declaraţiilor date iniţial, revenire nejustificată temeinic, mai ales că primele declaraţii au fost luate în prezenţa unui avocat dacă cel audiat a solicitat acest lucru şi chiar a martorului asistent dacă martorul era neşcolarizat, tuturor neştiutorilor de carte citindu-li-se declaraţiile în totalitate înainte de semnare (de pildă, filele 26-27 dos. u.p., filele 45-46 dos. u.p., filele 51-.52 dos. u.p., filele 57-58 acelaşi dosar, filele 57-58 dos. u.p.) Intervalul mai lung de timp de la percepţie la relatare nu a antrenat existenţa unor erori sau denaturări în relatările martorilor care au perceput prin propriile simţuri aspecte ce ţin de evenimentul judiciar. Nu există mărturii „din auzite”, din zvonul public, martorii nefăcând referiri la zvonuri de o acută notorietate, a căror sursă primară să fie imprecisă, ci există mărturii nemijlocite şi mijlocite provenite din sursa primară. Depoziţiile celor care au asistat în calitate de martori la producerea aceluiaşi fapt din faza de urmărire penală concordă în privinţa faptului principal şi a circumstanţelor esenţiale legate de activitatea infracţională.

Pe de altă parte, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, certificat de procurorul de caz, emis cu respectarea dreptului intern şi adus la cunoştinţa inculpaţilor, constituie un mijloc de probă plasat de către legiuitor în cadrul primei faze a procesului penal. Autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, permisivă prin art. 23 din legea nr. 678/2001, s-a dat de un judecător, pe o perioadă determinată de timp, în baza indiciilor convingătoare privind pregătirea sau comiterea unei infracţiuni pentru care se derula urmărirea penală, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri. Prin urmare, nu există un amestec arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al inculpaţilor, fiind justificată emiterea autorizaţiilor din 12.05.2009, după cum înregistrările în discuţie îndeplinesc condiţiile de legalitate şi proporţionalitate.

Probele dosarului confirmă că inculpaţii au folosit înşelăciunea cu prilejul recrutării unora din victimele lipsite de loc de muncă şi resurse financiare, promiţându-le plasarea în locuri de muncă decente, victimele fiind puse în situaţia de a nu avea bani pentru a se reîntoarce în ţară, fiind ameninţate în ipoteza în care nu urmau conduita impusă de inculpat, ajungând să presteze servicii de cerşetorie ca urmare a unui abuz de autoritate. Prin urmare, reiese, pe de o parte, prezentarea de către inculpaţi a unei alte situaţii asupra locului în care victimele urmau să-şi desfăşoare activitatea, iar pe de altă parte, folosirea unor acte de ameninţare, pentru a obţine şi menţine consimţământul persoanelor în discuţie în practicarea cerşetoriei, o punere a acestora într-o situaţie de subordonare faţă de inculpaţi şi nu îndemnul ori înlesnirea acestei practici, ceea ce justifică încadrarea juridică reţinută la fond.

Curtea reţine că s-a conturat o stare de fapt certă, bazată pe o justă corelare a probelor, acestea reliefând rolul jucat de fiecare inculpat în recrutarea, transportarea, cazarea şi tratamentul aplicat victimelor infracţiunilor, care au fost ademenite prin promisiuni mincinoase să accepte plecarea în străinătate, în absenţa cărora aceste persoane nu ar mai fi fost de acord cu plecarea, fiind obligate să cerşească în condiţiile impuse de inculpaţi care îşi însuşeau aproape toţi banii obţinuţi, punându-le într-o situaţie de invulnerabilitate. Mai exact, recrutarea, respectiv descoperirea, atragerea şi îndrumarea unei persoane s-a făcut în scopul obligării la practicarea cerşetoriei, a obţinerii unor foloase de pe urma acestei activităţi. Nu s-a probat ca inculpaţii să se fi asociat şi să fi creat o reţea eficientă de trafic de persoane în scopul exploatării acestora. Infracţiunea prev. de art. 12 din Legea 678/2001, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se realizează prin mai multe acţiuni alternative însă toate trebuie să se circumscrie aceluiaşi scop - exploatarea persoanei, victimă a traficului prin supunerea sa la îndeplinirea unor activităţi cu încălcarea normelor legale privitoare la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate. Pluralitatea participanţilor a făcut ca şansele lor de reuşită să fie mult mai mari iar efectul intimidant asupra victimelor să fie, de asemenea, ridicat.

Prin urmare, inculpaţii sunt cei care au preconizat săvârşirea infracţiunii, lucrând cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţie directă), având reprezentarea clară de la început în sensul comiterii continue a cât mai multe acte materiale de trafic de persoane, recrutând victime provenite din familii nevoiaşe, cărora nu le-a făcut cunoscut scopul real al racolării lor, creându-le convingerea că vor fi angajate în locuri de muncă decente, promiţându-le avantaje materiale, au asigurat transportul lor în altă ţară a căror limbă nu o cunoşteau, însoţindu-le pe parcursul traseului, le-au asigurat cazarea la destinaţie, nu le-au plătit sub pretextul acoperirii cheltuielilor de transport, cazare, le-au pus într-o situaţie de dependenţă faţă de ei.

De asemenea toate părţile civile şi părţile vătămate au declarat că au fost „cazate” în apartamentul inculpaţilor. Chiar şi inculpaţii au recunoscut că le-au cazat pe acestea în locuinţa lor, însă afirmă că nu le-a spus să cerşească, iar banii pe care îi percepeau erau cu titlu de „chirie”. Având în vedere numărul mare de părţi vătămate „cazate” de inculpaţi, faptul că unele din acestea au confirmat că veneau în Spania la cererea inculpaţilor şi după ce aceştia le dădeau bani de drum, faptul că era evident că inculpaţii ştiau că victimele realizau venituri din cerşit şi le percepeau o mare parte din aceste venituri, faptul că victimele erau persoane vulnerabile, care nu cunoşteau limba spaniolă şi care depindeau de inculpaţi, pentru asigurarea condiţiilor minime de trai, în mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi ale infracţiunii de trafic de minori, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.N.

Curtea reţine vinovăţia inculpaţilor în materializarea faptelor ce li se incumbă, chiar dacă victimele şi-au dat în final consimţământul la derularea activităţii de cerşetorie, recrutarea s-a efectuat în scopul aservirii lor, a prestării unei munci prin constrângere, în condiţii improprii, lipsite de igiena elementară. Mai exact, unele victime nu au practicat cerşetoria pe cont propriu ci au intrat în slujba celor care au organizat această activitate. Amăgirea victimelor a fost amplificată şi prin aceea că inculpaţii le-au asigurat transportul până în Spania, unele dintre ele, la destinaţie, fiind forţate de împrejurări să accepte să muncească în condiţii improprii de lucru şi plată, altele deşi acceptaseră şi cunoşteau dinainte scopul real al deplasării lor, au fost supuse anumitor presiuni şi abuzuri, unor supravegheri atente, revenindu-le sume infime de bani, într-un cuantum contrar promisiunilor făcute. (de pildă, partea vătămată O.Ş. susţine că „zilnic eram dus de V. la cerşit în apropierea unor magazine mari, eram supravegheat de acesta iar toţi banii câştigaţi din cerşit îi dădeam lui V., dar nu pot preciza sumele încasate deoarece nu ştiam banii”- fila 26 verso dos. u.p., partea vătămată C. P. arată că „P.V. ne-a pregătit nişte cartoane cu scrieri în limba spaniolă şi ne-a dus la un supermarket, pe mine la o intrare iar pe soţia mea la altă intrare. Cerşeam de dimineaţă de la ora 09.00 şi până seara la ora 21.00 când se închidea magazinul, stând pe cârje, eu fiind paralizat pe partea stângă…eram supravegheaţi de la distanţă de V. şi câte o dată mai venea şi G.F. zis G-fila 39 dos. u.p., partea vătămată C.I. arată că „în fiecare dimineaţă, mai puţin duminica, eram treziţi în jurul orelor 08.00, eram duşi cu maşina lui G. şi eram împărţiţi pe străzi pentru a cerşi până seara când eram luaţi de G. cu maşina şi duşi la apartamentul său din localitatea Vinaros ..sumele de bani câştigate zilnic din cerşit le dădeam lui G. care avea o agendă pe care îşi nota zilnic sumele câştigate de noi”- fila 45 dos. u.p., partea vătămată D.I. învederează că „toţi cei cazaţi de P.D. sen. în apartamentul din loc. Vinaros cerşeam pentru el, acesta ne trezea zilnic la ora 08.00, ne ducea cu maşina uneori şi cu autobuzul la magazinele mari unde cerşeam până la închiderea programului, undeva în jurul orei 21.00...uneori el ne supraveghea iar toţi banii pe care-i câştigam din cerşit îi dădeam acestuia seara.”- fila 51 verso do. u.p., partea vătămată P.D. susţine că „am mâna stângă şi piciorul stâng paralizate iar la mâna dreaptă nu am trei degete iar P.G.F. şi P.D. mi-au spus că mă duc în Spania pentru a fi operat de un doctor, motivând că le este milă de mine. Întrucât mă deplasez foarte greu am fost de acord cu cei doi să merg în Spania…în Spania am fost cazat de cei doi într-o casă părăsită în care se aflau mai multe persoane care cerşeau pentru ei, aceştia fiind fraţi…încă din ziua în care am ajuns P.G. şi P.D. mi-au zis că nu mergem la nici un doctor ci va trebui să ies la cerşit…au început să ţipe la mine iar eu de frică am fost nevoit să merg la cerşit, fiind dus pe stradă împreună cu celelalte persoane…cerşeam cu un pahar de plastic în timp ce P.D. şi P.G. se aflau într-un parc din apropiere şi ne supravegheau…P.D. şi P.G.F. mergeau la tomberoane de unde luau mâncare şi apă pe care ni le aduceau nouă pe stradă…în fiecare seară cei doi adunau de la toţi cerşetorii banii, mie personal nu-mi lăsau niciodată nimic”- filele 57-58 dos. u.p., partea vătămată S. R. că „P.G.F. mi-a propus să mă ducă în Spania pentru a mă trata un doctor…m-a asigurat că în Spania voi avea parte de cele mai bune condiţii şi nu mi se va întâmpla nimic rău şi că voi locui într-un apartament al lor…după ce ne-am instalat P.G. mi-a spus că trebuie să merg la cerşit pentru a face bani pentru doctor…în fiecare dimineaţă eram treziţi, ne urcau pe toţi în maşină şi ne duceau în oraş unde eram împărţiţi pe la colţuri de stradă, în timp ce ei se duceau cu maşina într-o parcare de unde ne puteau vedea…cerşeam în aceste condiţii de dimineaţa de la ora 08.00 până seara când se însera, primeam mâncare la prânz, mâncare care ne era adusă de G. de la tomberoane”- filele 77-78 dos. u.p., partea vătămată F.R. susţine că „ G şi fraţii lui aveau fiecare câte o cameră iar pe noi ne culcau în hol pe jos, pe saltele…cerşeam în fiecare zi aşezată în genunchi cu un pahar în faţă iar în mâini ţineam cartonul făcut de G care mă supraveghea în permanenţă, aducându-mi la prânz câte o bucată de pâine şi salam de la tomberoane” fila 91, partea vătămată F.E. arată că „mi s-a spus de către P.D. să stau în genunchi cu un pahar într-o mână iar în mâna cealaltă să ţin cartonul. Mâncare primeam la prânz adusă de la tomberoane de către P.D. Când ajungeam seara acasă îi dădeam toţi banii lui P. D iar el îşi nota într-un carneţel cât am făcut fiecare în ziua respectivă”- fila 103 dos. u.p.)

Totodată, Curtea apreciază că prima instanţă a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.D. sn. şi P.D. jr., sub aspectul cuantumului acestora, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, pedepsele fiind practic perfect adaptate cazului individual concret, fiind menite a le influenţa în mod pozitiv inculpaţilor conştiinţa, caracterul şi deprinderile. Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate acestora au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea în discuţie, conduita nesinceră a inculpaţilor, modul lor de acţiune, atingerea adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, numărul actelor materiale care compun activitatea infracţională, impactul social deosebit al faptelor, aspectul că trecerea timpului datorată complexităţii cauzei nu a atenuat starea de insecuritate creată în rândul opiniei publice, fermitatea ripostei societăţii şi nu în ultimul rând atitudinea procesuală a acestora, care au nesocotit obligaţiile stabilite de instanţă, părăsind teritoriul ţării. Prin pedepsele aplicate acestora se păstrează o proporţie între gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţi, consecinţele acestora şi durata în timp necesară reeducării şi reintegrării sociale a lor, iar prin executarea prin privare de libertate a pedepselor dispuse va fi atins scopul pedepsei, acela de a constitui un mijloc de constrângere şi de reeducare în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate. Mai precis, pedepsele aplicate sunt juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din perspectiva nevoii de resociabilizare a inculpaţilor. Reducerea pedepselor pentru autorii unor asemenea infracţiuni ar echivala cu încurajarea tacită a lor şi a altora la săvârşirea unor fapte similare.

În ce priveşte însă pedepsele principale aplicate inculpaţilor P.G. F. şi P.V., curtea apreciază că trebuie făcută o distincţie între contribuţia acestora la săvârşirea faptelor şi comportamentul avut de aceşti inculpaţi ulterior săvârşirii faptei, pe parcursul procesului penal şi contribuţia celorlalţi doi inculpaţi. Astfel, în primul rând trebuie ţinut cont de faptul că în sarcina inculpaţilor P. G. F. şi P. V. nu a fost reţinută şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin.2, alin.3 teza ultimă din Legea nr.678/2001, aşa cum s-a reţinut în sarcina celorlalţi doi inculpaţi. În al doilea rând trebuie ţinut cont de atitudinea procesuală diferită a acestor inculpaţi, care au respectat obligaţiile stabilite de instanţă şi s-au prezentat la termenele de judecată.

Pentru aceste motive, curtea va admite apelurile declarate de inculpaţii P. G. F. şi P.V. împotriva sentinţei penale nr. 11/S/13.03.2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pronunţată în dosarul nr. 357/1372/2009 al acestei instanţe, pe care o va desfiinţa doar sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate acestor inculpaţi. Rejudecând în aceste limite, va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P.G.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară aplicată şi va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară aplicată.

Cu privire la latura civilă, ţinând cont că în virtutea regulilor privind responsabilitatea civilă, persoana care a suferit un prejudiciu, are dreptul la repararea lui integrală, în sensul că ea trebuie pusă într-o situaţie cât mai apropiată posibil de aceea pe care a avut-o anterior producerii faptului prejudiciabil, Curtea, sesizând că prima instanţă s-a raportat la minimul sumei câştigată de fiecare persoană pe zi de cerşit, că între prejudiciile materiale şi cele morale, cauzate prin aceleaşi fapte ilicite şi culpabile, există o legătură directă, nemijlocită, date fiind şi repercursiunile asupra psihicului părţilor civile generate de experienţa traumatizantă trăită de acestea, apreciază că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală şi sub acest aspect.

Măsura de siguranţă a confiscării speciale este, de asemenea, temeinică şi legală, sumele de bani rezultate din exploatarea victimelor fiind precizate de către acestea în declaraţiile date în mod explicit în faza de urmărire penală, astfel că prima instanţă a reţinut corect că inculpaţii în discuţie au beneficiat de pe urma activităţii infracţionale comise, indisponibilizându-le, în parte, sumele respective.

În consecinţă, faţă de cele de mai sus, curtea va respinge apelurile declarate de inculpaţii P.D. sn. şi P.D. jr. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru cele 6 părţi vătămate şi pentru cele 17 părţi civile, în sumă de câte 150 lei pentru fiecare, urmează a fi înaintate din fondurile Ministerului Justiţiei şi vor fi incluse în cheltuielile judiciare.

Se va constata că onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru cei patru inculpaţi, în sumă de 150 lei pentru fiecare, au fost acordate prin încheierea de şedinţă din data de 22.05.2012, dată în prezenta cauză, urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare.

În temeiul art. 192 alin. 2 şi 3 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpaţilor P.D sr., şi P.D. jr. la câte 1512 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

DECIZIA PENALĂ Nr. 95/Ap/25 septembrie 2012/redactat C.C.G.

??

??

??

??

20

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Prin art. XX pct. 2 din Legea 202/2010 a fost introdus în Codul penal articolul 741 Cod penal care reprezintă o cauză de reducere a pedepsei sau de înlocuire a răspunderii penale pentru situaţiile în care inculpaţii trimişi în judecată, printre altele şi Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală se confiscă dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Potrivit aliniatului 4 al acelu În cazul în care urmărirea penală se desfăşoară fără ca acţiunea penală să fi fost pusă în mişcare, nu mai este necesară începerea din nou a urmăririi penale, pentru faptele noi, pentru care s-a extins cercetarea penală. La fel şi în cazul în care se disp Trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 1) şi 2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C.p. Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete Revocarea liberării provizorii Amnistii, graţieri, suspendări ale executării pedepsei Retragerea Mandatului European de Arestare Amnistii, graţieri, suspendări ale executării pedepsei