Prescripţia executării pedepsei. Termen
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 750/1993 a Judecătoriei Botoşani, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare cu suspendarea executării pedepsei.
Prin sentinţa penală nr. 3309 din 30.11.1998, Judecătoria Botoşani l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. 1 C. pen., săvârşită la 30 iunie 1995.
Potrivit art. 83 C. pen., instanţa a revocat suspendarea executării pedepsei de un an închisoare, pe care a adăugat-o pedepsei anterioare.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Botoşani, prin decizia penală nr. 635 din 17.09.2001 şi prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 27 din 16.01.2002.
Timpul îndelungat scurs de la săvârşirea infracţiunii până la soluţionarea definitivă a cauzei s-a datorat suspendării urmăririi penale şi apoi a judecăţii, în condiţiile art. 239 şi 303 C. proc. pen.
în recurs s-a invocat prescripţia executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 750/1993, susţinându-se că s-a împlinit termenul de 6 ani prevăzut de art. 126 alin. 1 lit. b C. pen.
Curtea a reţinut că inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei. Cum în termenul de încercare de 3 ani, prevăzut de art. 82 C. pen., el a săvârşit o altă infracţiune, în mod legal s-a revocat suspendarea executării prin sentinţa penală nr. 3309/1998.
Din acest moment, prima pedeapsă devine componentă a pedepsei de executat, stabilită prin cea de a doua sentinţă, iar termenul de prescripţie a executării nu mai curge de la data rămânerii definitive a primei hotărâri de condamnare (cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. 3 C. pen.), ci de la rămânerea definitivă a hotărârii de revocare (în speţă 16 ianuarie 2002), aşa cum prevede art. 126 alin. penultim C. pen.
C.A. Suceava, decizia penală nr. 27 din 16.01.2002
