Reabilitare de drept Constatare pe cale judecătorească. Admisibilitate
Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 245 din 16.04.2002, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 1124/2002, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de petentul H.V., prin care acesta a solicitat să se constate că a intervenit reabilitarea sa de drept, cu privire la condamnarea de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată prin sentinţa penală nr. 133/1998.
în motivarea hotărârii instanţei de fond s-a reţinut, în esenţă, că întrucât faţă de petent a operat reabilitarea de drept, conform art. 86 C. pen., astfel încât condamnarea se consideră ca inexistentă, cererea sa de constatare a reabilitării este rămasă fără obiect.
într-adevăr, practica judiciară privind admisibilitatea cererii de constatare a reabilitării de drept a fost multă vreme controversată, însă încă din anul 1969, prin decizia de îndrumare nr. 8, fostul Tribunal Suprem a statuat în sensul că aceste cereri sunt admisibile.
Astfel, deşi prin concept reabilitarea prevăzută de art. 86 raportat la art. 134 C. pen. are loc ope legis, aceasta nu exclude posibilitatea de a fi constatată pe cale judecătorească.
în acest caz, hotărârea judecătorească are un caracter constatator, şi nu constitutiv de drepturi, întrucât instanţa nu îl reabilitează pe condamnat, ci doar constată că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ca petiţionarul să fie reabilitat de drept.
Totodată, o astfel de cerere nu poate fi considerată ca lipsită de obiect, având în vedere şi dispoziţiile art. 12alin. 1 lit.bdin Legea nr.21/1972 privind cazierul judiciar, potrivit cărora pentru cei reabilitaţi de drept în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei, scoaterea din evidenţa cartierului judiciar se face după ce au trecut 2 ani de la expirarea termenului de încercare.
Prin urmare, deşi faţă de cel condamnat reabilitarea a operat de drept, la împlinirea termenului de încercare, condamnarea continuă să figureze în cazierul judiciar o perioadă de încă 2 ani, ceea ce face necesară, în anumite situaţii, constatarea de către instanţă a intervenirii reabilitării de drept.
Pentru aceste motive, s-a admis apelul condamnatului, s-a desfiinţat în întregime sentinţa atacată şi, rejudecându-se cauza, cererea formulată de acesta a fost admisă.
Trib. Bistriţa Năsăud, decizia penală nr. 104 din 3 iunie 2002