Recurs peste termen, declarat după admiterea recursului în anulare. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 203 din 10.02.1999, Judecătoria Rădăuţi 1-a condamnat pe inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.
Prin decizia penală nr. 610 din 4.05.1999, Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul inculpatului, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, în favoarea inculpatului, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. 1 partea I, pct. 4 teza a doua C. proc. pen., menţionând că a fost aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea Supremă de Justiţie - Secţia penală, prin decizia nr. 224 din 2.05.2001, a admis recursul în anulare şi a casat decizia şi parţial sentinţa, în sensul că, făcând aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a redus pedeapsa la un an închisoare.
La data de 19 decembrie 2001, la Curtea de Apel Suceava a fost înregistrat recursul, peste termen, declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 610 din 24.05.1999 a Tribunalului Suceava şi a sentinţei penale nr. 203 din 10.02.1999 a Judecătoriei Rădăuţi.
Prin decizia penală nr. 127 din 20.02.2002, Curtea de Apel Suceava a respins recursul, ca inadmisibil.
Deşi inculpatul a lipsit atât la judecarea apelului, cât şi la pronunţare, instanţa a stabilit că recursul peste termen nu este admisibil.
Prin calea de atac a recursului s-a cerut casarea celor două hotărâri pronunţate de judecătorie şi tribunal. Or, hotărârile au fost casate de Curtea Supremă de Justiţie, ele nemaiexistând.
Indirect, inculpatul a cerut, prin recurs ordinar, modificarea unei decizii dată de Curtea Supremă de Justiţie, într-un recurs în anulare, ceea ce nu este posibil.
C.A. Suceava, decizia penală nr. 127 din 20.02.2002
