Proxenetism. Aplicarea pedepselor complementare.
| Comentarii |
|
Necesitatea motivării interdicţiilor dispuse
- Cod penal: art. 64 lit. a)-c), art. 71
Prima instanţă a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a)-c) pe durata executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.G.C. şi a făcut aplicarea, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei Ş. (fostă R.) C.A., a art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-c), fără a fi motivată interdicţia dreptidui prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv a dreptului „de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii", măsură apreciată ca fiind nejustificată, deoarece, din examinarea probelor administrate în cauză nu rezultă că cei doi inculpaţi au ocupat o funcţie, au exercitat o profesie, sau au desfăşurat o anumită activitate, de care s-au folosit pentru a desfăşura activităţile infracţionale-obiect al prezentxdui dosar.
(Secţia penala, decizia nr. 51/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa penală nr. 916/30.06.2008, pronunţată de Judecătoria Bistriţa, în baza art. 329 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.G.C., citat şi prin publicitate, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 4 ani.
în baza art. 329 alin. 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, la 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 4 ani.
în baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în forma concursului real, precum şi în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 311/2002 a Judecătoriei Oradea definitivă în 13.03.2002, respectiv în termenul de încercare de 3 ani şi 2 luni stabilit prin respectiva sentinţă.
în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. 3 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 4 ani.
în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 311/2002 a Judecătoriei Oradea, ce se va executa alăturat pedepsei rezultante de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 4 ani, în total inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani şi 2 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 4 ani.
în baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.
64 lit. a)-c) C. pen., pe toată durata executării pedepsei închisorii.
în baza art. 329 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. a fost condamnată inculpata Ş.(fostă R.)C.A.t citată şi prin publicitate, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, la 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 4 ani.
în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani, potrivit art. 82 C. pen. şi punându-se în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen.
Totodată, s-a făcut aplic. art. 71 alin. 2 C. pen. rap. la art. 64 lit. a)-c) C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
în baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 329 alin. 4 C. pen. s-a dispus confiscarea
de la fiecare inculpat a sumei de câte 72.050 Euro sau contravaloarea acesteia
calculată la cursul BNR de la data efectuării confiscării (reprezentând sumele dobândite prin comiterea faptelor).
în baza art. 191 alin. 1 şi 2 C. pr. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească în favoarea statului, câte 950 lei, cheltuieli judiciare.
împotriva acestei sentinte penale au declarat apel inculpaţii S.G.C. şi S. (fostă R)C.A.
Apelurile declarate sunt fondate, însă pentru următoarele motive:
La soluţionarea cauzei, prima instanţă a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a)-c) pe durata executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului S.G.C. şi a făcut aplicarea, în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei Ş.(fostă R.)C.A., a art. 71 rap. la art. 64 lit. a)-c), fără a fi motivată interdicţia dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv a dreptului „de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii”, măsură apreciată ca fiind nejustificată, deoarece, din examinarea probelor administrate în cauză nu rezultă că cei doi inculpaţi au ocupat o funcţie, au exercitat o profesie, sau au desfăşurat o anumită activitate, de care s-au folosit pentru a desfăşura activităţile infracţionale-obiect al prezentului dosar.
De asemenea, au fost aplicate ambilor inculpaţi pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen., aplicare apreciată ca fiind nejustificată din perspectiva aceloraşi motive expuse anterior, însă apelul formulat nu putea fi admis sub acest
aspect, dat fiind faptul că, potrivit art. 329 C. pen., pedeapsa complementară este obligatorie, cuantumul de pedeapsă cu închisoarea aplicat inculpaţilor era de 2 ani, astfel că era imperativă interzicerea unor drepturi, iar înlăturarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) (practic fără finalitate, întrucât nu s-a probat că cei doi inculpaţi au ocupat
o funcţie, au exercitat o profesie, sau au desfăşurat o anumită activitate, de care s-au folosit pentru a desfăşura activităţile infracţionale) şi interzicerea unor alte drepturi a fost apreciată ca fiind o îngreunare a situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac, ceea ce legea nu permite.
în ceea ce priveşte susţinerea inculpatului S.G.C. că nu puteau fi reţinute ambele infracţiuni prev. de art. 329 alin. 1 şi 2 C. pen., cea de-a doua absorbind-o pe prima, aceasta este nejustificată, întrucât inculpatul a fost condamnat pentru 2 fapte distincte, pedepsite: la art. 329 alin. 1 C. pen. (tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană), respectiv la art. 329 alin. 2 C. pen. (recrutarea unei persoane pentru prostituţie), neputând fi vorba astfel de vreo absorbţie, întrucât legiuitorul a înţeles să incrimineze la alin. 2 forma mai gravă a infracţiunii de prostituţie-cea realizată prin modalităţile: „recrutarea unei persoane pentru prostituţie, traficul de persoane în acest scop, constrângerea la prostituţie”, pedepsită mai aspru, cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, faţă de infracţiunea prev. la alin. 1 C. pen. (închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi).
Cât priveşte motivarea că numita P.R. ar fi fost recrutată de numitul R.D., şi nu de inculpatul S.G.C., că această faptă ar fi fost cercetată în dosarul penal nr.6207/2003 al Judecătoriei Bistriţa, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1983/2004, definitivă prin decizia penală nr. 349/R/2005 a Curţii de Apel Cluj, probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul S.G.C. a desfăşurat propria activitate infracţională în ceea ce priveşte recrutarea numitei P.R. în vederea practicării de către aceasta a prostituţiei, astfel cum o demonstrează probele administrate în cauză. De altminteri, cercetările din dosarul nr. 604/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, privind pe inculpaţii S.G.C. şi Ş.(fostă R)C.A. au fost disjunse, reînregistrându-se dosarul privindu-i pe aceşti inculpaţi sub un nou număr, cercetaţi fiind pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, faptul că numita P.R. fusese recrutată de o persoană neexcluzând vinovăţia inculpatului S.G.C.
încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpat a fost efectuată corect, raportat la motivarea acestuia, în sensul că în rechizitoriu se arată doar că numita P.R. a fost dusă la autocar de către inculpat şi că acesta le-a spus lui P. şi M. că nu sunt obligate să se prostitueze, dar dacă vor merge la cameră cu clienţii vor câştiga mai mult, ceea ce înseamnă „îndemn la practicarea prostituţiei, ori înlesnire”, nicidecum racolare.
Astfel, recrutarea unei persoane pentru prostituţie înseamnă descoperirea, atragerea, angajarea şi îndrumarea unei persoane să practice prostituţia, pe când îndemnul la prostituţie constă doar în trezirea interesului, încurajarea sau convingerea unei persoane ca să practice prostituţia, iar înlesnirea practicării prostituţiei constă în ajutorul unei persoane să practice prostituţia, ori, din analiza probelor administrate în cauză rezultă faptul că inculpatul S.G.C. a desfăşurat activităţi de recrutare a unor persoane în vederea practicării prostituţiei, pe care le-a atras în desfăşurarea unor astfel de activităţi, prezentându-le o viziune atractivă a acestora din perspectiva sumelor de bani pe care urmau să le câştige.
în ceea ce le priveşte pe numitele B.A.C. şi L.R.V., prima instanţă a reţinut detaliat în considerentele hotărârii pronunţate, modul şi condiţiile în care aceste persoane au
fost recrutate în vederea practicării prostituţiei. Contrar susţinerilor inculpatului S.G.C., numita S E.A. nu l-a căutat din proprie iniţiativă pe inculpat, oferindu-se să meargă în Spania, ci inculpatul a fost cel care a abordat-o, acesta spunându-i că caută fete care să lucreze ca dame de companie în Spania, iar în ceea ce o priveşte pe numita B.C.A., susţinerea că aceasta din urmă, căsătorindu-se, a dorit să se răzbune pe inculpaţi, pentru a se disculpa nu poate fi primită, prin prisma probelor administrate în cauză.
Prima instanţă s-a preocupat în mod constant, pe parcursul cercetării judecătoreşti, de aflarea adevărului, readministrând probele din faza de urmărire penală, martorele M.D., S E.A. şi P.R. nemaiputând fi audiate nici în faţa instanţei de fond, nici în faţa celei de apel, în ciuda demersurilor efectuate din oficiu, fiind plecate în străinătate, iar susţinerea că nu au fost ascultaţi toţi martorii din rechizitoriu, sentinţa fiind de fapt „o copie fidelă” a acestuia este neavenită, faptul că starea de fapt reţinută în hotărârea judecătorească atacată şi cea din rechizitoriu corespund fiind doar reflectarea faptului că prima instanţă a constatat că aspectele reţinute în rechizitoriul parchetului sunt reale.
Referitor la afirmaţia inculpatului, că numita S. a declarat la un moment dat „spun orice numai să fiu lăsată în pace (...)” şi în final tot nu-şi menţine în întregime susţinerile consemnate de poliţist, afirmând doar că inculpatul S.G. a obţinut cam 25% din sumele câştigate de ea în Spania, din analiza declaraţiei martorei se poate observa faptul că aceasta nu declară acest lucru, şi nu face menţiune despre faptul că
inculpatul ar fi obţinut doar 25% din veniturile provenite din prostituţie.
în consecinţă, avându-se în vedere starea de fapt reţinută mai sus, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică sub aspectul reţinerii vinovăţiei inculpaţilor, şi a aplicării unor pedepse cu închisoarea, nejustificându-se, raportat la gravitatea faptelor, natura acestora, actele materiale multiple, comise în
baza aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, aplicarea disp. art. 18/1 C. pen., sau acordarea
de circumstanţe atenuante.
Cât priveşte critica adusă hotărârii sub aspectul confiscării unei sume enorme de Euro, cuantumul acestora a fost stabilit în mod corect, martorii audiaţi relevând faptul că. de pe urma desfăşurării activităţilor de prostituţie, inculpaţii au beneficiat de 10.000 euro, iar apoi 25.500 euro (P.R.), 1.600 euro (S.E.A.), 100.000 euro (SS), 7.000 euro (B.C.A.), susţinerea că declaraţiile date în faza de urmărire penală au fost obţinute prin constrângere nefiind probate, iar din lecturarea dispozitivului şi a considerentelor hotărârii primei instanţe se poate observa faptul că termenul „circa" nu a fost folosit, instanţa de fond stabilind în mod exact sumele în privinţa cărora s-a dispus confiscarea.
în consecinţă, în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., vor fi admise apelurile formulate de apelanţii S.G.C. şi S.(fostă R.)C.A. împotriva sentinţei penale nr. 916/30.06.2008 a Judecătoriei Bistriţa, pronunţată în dosarul penal nr. 1975/190/2006. desfiinţează sentinţa atacată în parte, în latura penală şi rejudecând, se va face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a)-b) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.G.C., fiind înlăturată dispoziţia privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, şi se va face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a)-b) C. pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata Ş.(fostă R.)C.A., dispunându-se în temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. suspendarea executării doar a acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate.
Vor fi menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, iar în baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului (judecător Găurean Adina).
