RESTITUIREA CAUZEI LA PROCUROR. CERCETARE PENALĂ EFECTUATĂ DE UN ORGAN NECOMPETENT. ÎNVESTIREA INSTANŢEI PRIN REGULATOR DE COMPETENŢĂ.
Comentarii |
|
Nu se restituie cauza la parchet pe motiv de efectuare a cercetării penale de un organ necompetent, în cazul schimbării încadrării juridice a faptei şi când actul de sesizare nu este rechizitoriu, ci hotărârea instanţei superioare, prin care a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 şi 3 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 2 Cod penal şi uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reţinut, în actul de inculpare, că inculpatul a înşelat, folosind acte falsificate, pe partea vătămată D.P., încasând, nejustificat, preţul vânzării în sumă de 72.500.000 lei.
Prin sentinţa penală nr. 1.679/14.12.1998 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 42 Cod procedură penală, raportat la art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinându-se prejudiciul de 72.000.000 lei, deci pagubă materială mai mare de 50.000.000 lei - situaţie definită de art. 146 Cod penal ca producând consecinţe deosebit de grave şi care atrage încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 215 alin. 5 Cod penal, iar judecarea acesteia, în primă instanţă, revine tribunalului.
Prin sentinţa penală nr. 101/23.02.1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia l-a penală s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi, constatându-se conflict negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Bucureşti, cu motivarea că valoarea prejudiciului consemnată în rechizitoriu şi confirmată în timpul judecăţii, care determină reţinerea consecinţelor deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. 5 Cod penal, nu poate modifica competenţa instanţei, câtă vreme nu s-a procedat în prealabil la schimbarea încadrării juridice a faptei cu care instanţa a fost sesizată.
Prin decizia penală nr. 7/16.04.1999 a Curţii de Apel Bucureşti - secţia l-a penală s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, constatându-se că fapta se încadrează în prevederile art. 215 alin. 1,2,3 şi 5 Cod penal, chiar dacă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a omis să schimbe încadrarea juridică prin adăugarea alin. 5 din art. 215 Cod penal.
Cauza s-a înregistrat din nou pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Făcând aplicarea art. 300 alin. 1 Cod procedură penală şi verificând regularitatea actului de sesizare, Tribunalul a reţinut că acesta este lovit de nulitate absolută, nefiind confirmat de procurorul de la Parchetul corespunzător Tribunalului.
în consecinţă, prin sentinţa penală nr. 350/25.06.1999, în baza art. 332 Cod procedură penală, cu referire la art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, Triibunalul Bucureşti a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o sub următoarele două aspecte:
1. Indicarea greşită a temeiului juridic al restituirii - art. 300 alin. 2 Cod procedură penală - în condiţiile în care Tribunalul nu a fost sesizat prin rechizitoriu, ci prin hotărâre de declinare a competenţei.
2. Greşita restituire a cauzei la Parchet, aceasta nejustificându-se, deoarece, în raport de încadrarea juridică iniţială, dată de organul de cercetare, acesta a fost competent, schimbarea fiind determinată de o împrejurare ulterioară.
Cu motivarea că, în speţă, Tribunalul nu a fost sesizat prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, ci prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a ll-a penală a admis recursul Parchetului, a casat sentinţa penală şi a trimis cauza la Tribunalul Bucureşti, în vederea continuării judecăţii.
(Secţia a ll-a penală, decizia penală nr. 15.402/1999) NOTA: Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este corectă. Legal învestită, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a desfăşurat o activitate procesuală proprie, integrată în finalitatea generală a procesului penal, care a confirmat valoarea de peste 50.000.000 lei a prejudiciului, situaţie ce determină reţinerea consecinţelor deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. 5 Cod penal.
Hotărârea de desesizare a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, care şi-a declinat competenţa, a fost pronunţată în condiţiile art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, adică după începerea dezbaterilor. Existând o cercetare judecătoarească a faptelor, chiar din partea unei instanţe necompetente, nu se mai justifică aplicarea art. 264 alin. 2 Cod penal, care se referă numai la rechizitoriu şi nu la un alt act de sesizare a instanţei, cum ar fi hotărârea de soluţionare a conflictului negativ de competenţă. (Judecator Marian Carcel - sectia II penala CAB)