RECUZARE. RESPINGEREA CERERII DE ÎNCUVIINŢARE A PROBELOR.
| Comentarii |
|
Nu constituie un caz de incompatibilitate şi nu reprezintă o exprimare a părerii cu privire la soluţia ce ar putea fi dată, dispoziţia instanţei de a respinge ca nerelevantă proba solicitată, „întrucât la dosar există relaţii suficiente cu privire la situaţia ce se voia probată".
Inculpatul V.O. a recuzat preşedintele completului de judecată care a prezidat şedinţa din 10.03.1999 a secţiei penale a Tribunalului Teleorman, dar şi pe toţi magistraţii de la acel tribunal, invocând faptul că, prin respingerea probelor solicitate, şi-au exprimat părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată.
Curtea de Apel Bucureşti a considerat neîntemeiată cererea de recuzare, arătând că respingerea probelor, ca nerelevante, nu echivalează cu o antepronunţare asupra cauzei, atâta timp cât judecătorii au competenţa să admită ori să respingă probele în funcţie de concludenta şi utilitatea lor.
A gândi altfel arînsemna, practic, imposibilitatea pentru judecători să poată respinge o probă, pentru a nu fi suspectaţi că se antepronunţă asupra fondului cauzei. (Judecator inspector Georgeta Onica )
(Secţia l-a penală, dosar penal nr. 1.2641/1999, încheierea din
07.04.1999)
