RECUZARE. RESPINGEREA CERERII. RECURS.
| Comentarii |
|
încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă recursului, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 52 alin. final Cod procedură penală.
Prin încheierea din 18.03.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia l-a penală a respins cererea inculpatului de recuzare a întregii instanţe de fond (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti).
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibil, recursul inculpatului, cu motivarea că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este definitivă în raport de dispoziţiile art. 3851 Cod procedură penală, care arată expres că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 687/1999) NOTA: Decizia Curţii este nelegală sub aspectul temeiului respingerii recursului, respectiv inadmisibilitatea prevăzută de art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală şi în raport de dispoziţiile art. 3851 Cod procedură penală, ale cărui dispoziţii au fost invocate trunchiat. Astfel, potrivit art. 3851 Cod procedură penală, încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Or, în ce priveşte procedura de soluţionare a cererii de abţinere sau recuzare în cursul judecăţii, potrivit art. 52 alin. ultim Cod procedură penală, numai încheierea prin care s-a admis sau respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac. Prin urmare, în speţă, cum prin încheierea fondului cererea de recuzare a fost respinsă, calea legală de atac era recursul, iar temeiul respingerii acestuia nu puteau fi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală (ca inadmisibil), ci ale art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală (ca nefondat).(Judecator Despina Mihai)
