Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Cazuri
| Comentarii |
|
Potrivit art. 332 alin. (2) C.proc.pen. instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. Prin urmare, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale se poate dispune numai pentru nulităţi absolute. Dacă actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate relativă, măsura prevăzută de art. 332 C.proc.pen. nu este aplicabilă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 122 din 23 februarie 2011
Prin sentința penală nr. 1421/23.12.2010 Judecătoria Tg. Mureș în temeiul art. 332 alin. (2) C.proc.pen., a admis excepția nelegalei sesizări a instanței invocată de inculpatul G.E.G., prin avocat, si a restituit cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș, pentru refacerea urmăririi penale.
In temeiul art. 332 alin. (3) C.proc.pen. a constatat că inculpatul G.E.G. a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin decizia din data de 06.08.2010, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4417.04/320/2010 și ca inculpatul P.L.F. a fost liberat provizoriu sub control judiciar prin încheierea din data de 12.08.2010, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în dosarul nr. 4417.01/320/2010.
In temeiul art. 357 C.proc.pen., s-a constatat că inculpatul P.L.F. este arestat în alta cauza.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș din data de 25.03.2010 emis în dosarul nr. 1288/P/2010 printre altele, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților P.L.F., G.E.G. si P.I.M., sub acuza săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, prevăzută si pedepsită de art. 208-209 C.pen., constând în aceea că în datele de 01-02.02.2010 si 09-10.02.2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în condiții de participație penală, au sustras mai multe drujbe mărcile Stihl si Husqvarna, în dauna părților vătămate SC M. SRL din Tg. Mureș si SC M.F. SRL din Reghin.
La primul termen de judecată, respectiv în ședința publică din 25.11.2010 inculpatul G.E.G., prin avocat, a invocat excepția nelegalei sesizări a instanței, în temeiul art. 332 alin. (2) C.proc.pen., solicitând restituirea cauzei la parchet.
In motivare, inculpatul a arătat că în data de 25.02.2008, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a formulat 8 cereri care nu au fost toate soluționate de procuror, încălcând astfel dispozițiile art. 262 alin. (1) C.proc.pen., deoarece urmărirea penală nu a fost finalizată, ceea ce a atras nelegala sesizare a instanței.
De asemenea, inculpatul prin avocat, a arătat că astfel a fost încălcat dreptul său la apărare, întrucât nefiind soluționată cererea de audiere a interceptărilor telefonice efectuate în cauză, nu a mai putut să conteste transcrierile.
în fapt, în data de 25.02.2008, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul G.E.G. prin avocat a formulat următoarele cereri: de reaudiere a inculpatului G.E.G.; de conducere în teren a inculpatului pentru a indica de unde a cumpărat drujbele; de expertizare a inculpatului cu poligraful; de a i se pune la dispoziție interceptările audio efectuate în cauză și de a le asculta efectiv; de a i se prezenta înregistrarea video.
De asemenea, inculpatul a invocat nulitatea actelor de procedura efectuate în lipsa avocatului ales al inculpatului si nulitatea percheziției asupra vehiculului din 10.02.2010.
Cererile si excepțiile invocate de inculpat au fost soluționate de procuror prin Ordonanța din 25.02.2008, astfel:
- în ce privește cele doua excepții invocate si cererile în probațiune de reaudiere a inculpatului G.E.G., de conducere în teren a inculpatului pentru a indica de unde a cumpărat drujbele, de expertizare a inculpatului cu poligraful, procurorul le-a respins, motivând expres soluția pentru fiecare cerere si excepție procesuală formulată.
- în ce privește cererile de a i se pune la dispoziție interceptările audio efectuate în cauză și de a le asculta efectiv și de a i se prezenta înregistrarea video formulate de inculpatul G.E.G., procurorul nu s-a pronunțat.
Astfel, acesta nu le-a menționat expres nicăieri în conținutul Ordonanței din 25.03.2010 și nici nu a motivat soluția generică de respingere a cererilor dispusă prin Ordonanța din 25.02.2008, distinct și cu privire la referitele cereri.
Instanța a apreciat că soluția respingere a cererilor formulate de inculpat in 25.03.2010 dispusă prin Ordonanța din 25.02.2008 nu se referea la cele 2 cereri, deoarece singurele formulări interpretabile în acest sens din conținutul Ordonanței din 25.02.2008 nu înlătura dubiul.
Astfel, se menționează în Ordonanță: „..având în vedere cererea de probatorii depusă la dosar în data de 25.03.2010......văzând și împrejurarea că toate aceste cereri pot fi formulate si în fața instanței.....dispun respingerea cererilor inculpatului G.E.G.”.
In drept, art. 252 C.proc.pen. prevede: „..dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată și dispune prin ordonanță admiterea sau respingerea lor..”.
Art. 258 C.proc.pen. prevede: „..în cauzele în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare, după completarea cercetării și după îndeplinirea dispozițiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se consideră terminată..”.
Art. 262 C.proc.pen. prevede :„ dacă procurorul constată că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare și legal administrate, procedează, după caz, astfel: când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de învinuit sau de inculpat și că acesta răspunde penal.... dacă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecată.
Art. 332 alin. (2)-(4) C.proc.pen. prevede: „..instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de către apărător. In cazurile în care dispune restituirea, instanța se pronunță și asupra măsurilor preventive, asupra masurilor de siguranță prevăzute de art. 113 si 114 C.pen., precum și asupra măsurilor asigurătorii..”.
In sensul celor de mai sus, instanța a apreciat că art. 332 alin. (2) C.proc.pen. vizează nelegalitatea sesizării instanței lato sensu, pentru toate motivele de fond referitoare la nelegalitatea desfășurării urmăririi penale reflectată în rechizitoriu.
Stricto sensu, această din urmă situație se regăsește ca un caz particular al art. 332: „nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la sesizarea instanței”, care se referă la nerespectarea condițiilor de fond prevăzute de art. 262-264 C.proc.pen. pentru urmărirea penală și rechizitoriu.
Din alt punct de vedere, nelegalitatea sesizării instanței avuta în vedere de art. 332 alin. (2) C.proc.pen. se deosebește de aceea prevăzută de art. 300 C.proc.pen. prin faptul că aceasta din urmă privește nerespectarea condițiilor de formă ale rechizitoriului, prevăzute de art. 263-264 C.proc.pen.
De asemenea, art. 332 alin. (2) C.proc.pen. are în vedere nerespectarea acelor dispoziții legale care reglementează condițiile de efectuare a unor acte sau masuri de urmărire penală, în cazul în care nerespectarea este sancționată:
- fie cu nulitatea absolută (în acest sens, legiuitorul a reglementat unele din cazurile în care intervine sancțiunea prevăzută de art. 332 alin. (2) C.proc.pen. identic cu cazurile de nulitate absolută a actului juridic procesual/procedural penal efectuat în faza de urmărire penală prevăzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen.: nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la competența după materie, competența după calitatea persoanei, sesizarea instanței;
- fie cu nulitatea relativa, atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin inefectivizarea actului respectiv (în acest sens, legiuitorul a reglementat diferit cazul de restituire constând în nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la prezența învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de către apărător, lipsind cerința obligativității prezentei sau/si asistării potrivit legii, tocmai pentru ca în orice situație în care este încălcat dreptul la apărare al inculpatului să se impună restituirea cauzei la Parchet, daca vătămarea nu poate fi înlăturată în alt mod).
Indiferent de natura nulității, ineficiența juridică a actelor nule absolut sau relativ (atunci când au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la prezența învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de către apărător si s-a produs o vătămare care nu a putut fi înlăturată decât prin inefectivizarea actului respectiv) a atras pe cale de consecință nulitatea urmăririi penale ulterior actului nelegal si nelegalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu, efectul extensiv al nulității rezultând din înseși prevederile art. 332 C.proc.pen.
în concret, ținând cont de anteriorul excurs teoretic, lăsarea nesoluționată de către procuror a unor cereri în probațiune cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală încalcă atât dispozițiile art. 250-254 si 258 C.proc.pen., deoarece s-a constatat greșit de procuror ca urmărirea penală este terminată, cât si dispozițiile penale si constituționale ce reglementează dreptul la apărare al inculpatului, deoarece posibilitatea avocatului de a formula cereri a fost numai una formală si nu efectivă, în sensul jurisprudenței constante a CEDO. Oricum, în ambele cazuri s-a încălcat în mod esențial dreptul la apărare a inculpatului iar felul nulității este atras de modalitatea concretă în care s-a petrecut încălcarea.
Instanța a apreciat că prin Ordonanța din 25.03.2010 dreptul la apărare al inculpatului G.E.G. a fost încălcat astfel încât sancțiunea atrasă a fost nulitatea absolută a acesteia, a prezentării materialului de urmărire penală și nelegalitatea sesizării instanței, deoarece la respectiva dată acesta era arestat preventiv iar în acest caz asistarea acestuia de către avocat era obligatorie.
întrucât acest lucru nu s-a întâmplat efectiv, chiar dacă avocatul său a semnat procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, sancțiunea nesoluționării celor doua cereri în probațiune este nulitatea absolută a prezentării materialului de urmărire penală si a sesizării instanței.
Altfel spus, deoarece nesoluționarea ambelor cereri în probațiune a încălcat ireparabil dreptul la apărare al inculpatului, sancțiunea nulității sesizării instanței nu poate fi evitata în nici un mod, nici prin reiterarea cererilor în fața instanței, motiv pentru care cauza trebuie restituită la procuror pentru refacerea urmăririi penale în privința inculpatului G.E.G.
întrucât de soluționarea cererilor în probațiune formulate de inculpatul G.E.G. depinde în mod esențial rezolvarea cauzei inclusiv pentru ceilalți doi inculpați, instanța a apreciat că și în cazul acestora s-a constatat greșit de procuror că urmărirea penală este terminată, cu consecința încălcării dreptului la apărare a acestora, de natura să atragă nulitatea relativă a rechizitoriului, deoarece vătămarea nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin restituirea cauzei la Parchet.
In acest context, instanța a subliniat că neprezentarea materialului de urmărire penală (cu care situația concretă se aseamănă deși nu se identifică) atrage numai ca regulă sancțiunea nulității relative, deoarece vătămarea se poate acoperi în instanță prin consultarea dosarului de către inculpat. Prin excepție, atunci când prezența inculpatului este obligatorie (ex: inculpat arestat) sau când asistența acestuia este obligatorie (ex: art. 171 alin. (2) C.proc.pen.) sancțiunea neprezentării materialului de urmărire penală este aceea a nulității absolute.
împotriva sentinței instanței de fond a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureș care a solicitat desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării de către instanța de fond. S-a apreciat, în esență că, lăsarea nesoluționată de către procuror a unor cereri în probațiune, formulate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu este motiv de nulitate absolută, cererile putând să fie soluționate și ulterior de către instanța de judecată.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 385 14 C.proc.pen. se rețin următoarele:
Atunci când instanța de fond a dispus restituirea cauzei la procuror aceasta a avut în vedere temeiul prevăzut de art. 332 alin. (2) C.proc.pen.
Potrivit art. 332 alin. (2) C.proc.pen. instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Din analiza textului invocat mai sus niciunul din aceste cazuri nu sunt aplicabile în speța de față.
în urma verificării dosarului se constată că în fața procurorului au fost invocate de către inculpat o a fost o serie de cereri și excepții care au fost soluționate de procuror prin Ordonanța din 25.02.2008, ordonanță dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Verificând acea ordonanță instanța a apreciat că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la toate cererile și excepțiile invocate. Mai exact, instanța a făcut referire la cererile inculpatului privitoare la a i se pune la dispoziție interceptările audio efectuate în cauză și a se asculta efectiv aceste interceptări precum și cele referitoare la prezentarea înregistrării video.
Verificând Ordonanța din 25.02.2008 se constată că într-adevăr cu privire la aceste două cereri procurorul nu a făcut vreo referire în ordonanța respectivă.
Chiar așa fiind, Curtea apreciază că nu ne aflăm în fața unei nulități absolute, de natură să ducă la restituirea cauzei la procuror, ci în fața unei nulități relative, care nu atrage aplicarea art. 332 alin. (2) C.proc.pen. Se apreciază că aceste cereri ale inculpatului pot să fie formulate în fața instanței de fond cu ocazia judecării cauzei, nulitatea relativă putând fi astfel înlăturată.
Ca urmare, recursul Parchetului este fondat și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. se va casa integral sentința atacată și se va dispune continuarea judecării cauzei de către instanța de fond.
