Liberare provizorie sub control judiciar. Procedură
| Comentarii |
|
Potrivit art. 160^8a# alin. (1) C.proc.pen., soluţionarea cererii de liberare provizorie se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum şi ale procurorului. Aşadar, textul de lege citat mai sus prevede în mod expres că soluţionarea cererii de liberare provizorie se face numai după ascultarea inculpatului, ceea ce înseamnă că este necesară prezenţa lui în faţa instanţei sau audierea acestuia prin intermediul mijloacelor tehnice video şi audio, care în cele din urmă înseamnă tot o prezenţă chiar dacă nu fizică, în faţa instanţei de judecată.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 10 din 5 ianuarie 2011
Prin încheierea penală nr. 257/20.12.2010 Tribunalul Harghita în baza art. 160^8a# C.proc.pen. a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații F.C.A. și S.C.
în baza art. 1608C.proc.pen. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.M.S.
Pentru a pronunța a această hotărâre tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin cererile înregistrate la această instanță inculpații G.M.S., F.C.A. și S.C. au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar. Inculpații au fost trimiși în judecată, între altele pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.pen., pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani. Cererile formulate de inculpații F.C.A. și S.C. sunt admisibile în principiu, așa cum instanța a constatat mai sus.
Analizând în fond cererile instanța a constatat că, potrivit art. 1602C.proc.pen., liberarea provizorie nu poate fi acordată în cazul infracțiunilor pentru care pedeapsa prevăzută de lege depășește 18 ani.
Instanța nu a găsit argumente convingătoare pentru a analiza, în această procedură, încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații petenți.
în această fază procesuală încadrarea juridică a faptelor este dată prin actul de sesizare a instanței.
Legea procesuală, prin dispozițiile art. 334 C.proc.pen., prevede forme procesuale și procedurale specifice prin care instanța investită cu judecarea în primă instanță a cauzei poate dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare.
Liberarea provizorie sub control judiciar se face după o procedură specială, urgentă, cuprinsă exhaustiv în dispozițiile art. 1601-16010C.proc.pen. Această procedură, prevăzută de legea procesuală pentru soluționarea cererilor de liberare nu permite controlul instanței asupra încadrării juridice a faptelor. Procedura specială poate fi eventual completată cu dispozițiile generale privind judecata, cuprinse în art. 287-312 C.proc.pen., iar nu cu cele privitoare la judecarea cauzei în prima instanță. Desigur, atunci când cererea se soluționează la termenul stabilit pentru judecarea cauzei în fond, instanța este în măsură să facă și aplicarea art. 334 C.proc.pen. pentru a pune în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare.
Față de cele reținute mai sus tribunalul a găsit nefondate cererile formulate de inculpații F.C.A. și S.C. instanța nu a negat însă dreptul acestora de a solicita și obține schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și de a obține astfel vocația la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
în ceea ce privește cererea formulată pentru inculpatul G.M.S. instanța a constatat că a fost introdusă de avocat, fără un mandat special al inculpatului sau al uneia dintre persoanele prevăzute de art. 1606 alin. (1) C.proc.pen., cărora legea le recunoaște legitimitatea procesuală. Pentru acest motiv, tribunalul a constatat că cererea nu îndeplinește condițiile pentru a fi admisă în principiu. Astfel, instanța a considerat că nu sunt incidente dispozițiile generale ale art. 172 alin. (7) C.proc.pen., având în vedere caracterul special al procedurii liberării provizorii și prevederea expresă privind persoanele cărora legea le conferă calitatea procesuală necesară introducerii cererii.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul SC care solicită admiterea cererii așa cum a formulat-o.
Recursul inculpatul este fondat, însă pentru alte considerente.
Potrivit art. 160^8a# alin. (1) C.proc.pen., soluționarea cererii de liberare provizorie se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor apărătorului, precum și ale procurorului.
Așadar, textul de lege citat mai sus prevede în mod expres că soluționarea cererii de liberare provizorie se face numai după ascultarea inculpatului, ceea ce înseamnă că este necesară prezența lui în fața instanței sau audierea acestuia prin intermediul mijloacelor tehnice video și audio, care în cele din urmă înseamnă tot o prezență chiar dacă nu fizică, în fața instanței de judecată.
în speță, instanța de fond nu a făcut demersurile necesare pentru a asigura prezența inculpatului în fața instanței și pentru a fi audiat, soluționând cererea în lipsa inculpatului.
Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, în condițiile art. 197 alin. (2) C.proc.pen., astfel că în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C.proc.pen. Curtea urmează să admită recursul inculpatului și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Având în vedere soluția la care s-a oprit instanța de control judiciar nu se impune analiza recursului pe fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să facă demersurile necesare pentru a asigura prezența inculpatului în fața instanței, va proceda la ascultarea lui și apoi urmează a soluționa cererea inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 160^8a# C.proc.pen.
