Începerea urmăririi penale. Procedură. Arestare preventivă. Condiţii
| Comentarii |
|
Din interpretarea art. 228 C.proc.pen. rezultă în mod neechivoc că începerea urmăririi penale este obligatorie, iar potrivit art. 238 C.proc.pen. extinderea cercetării penale se poate face doar după ce s-a început urmărirea penală, astfel că neîncepându-se urmărirea penală cu privire la aceşti doi inculpaţi, actele desfăşurate ulterior sunt în afara procesului penal şi prin urmare trebuie refăcute, propunerea de arestare preventivă făcută în aceste condiţii fiind lovită de nulitate absolută, în condiţiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 68 din 2 februarie 2011
Prin încheierea penală nr. 16/28.01.2011 Tribunalul Harghita în baza art. 1491 alin. (9)-(10) C.proc.pen. raportat la art. 143 și art. 148 lit. f) C.proc.pen. a admis, în parte, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.F.A. pentru 29 de zile începând cu data de 28 ianuarie 2011 și până la data de 25 februarie 2011.
A respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc în ce-i privește pe inculpații L.A. și K.L.
în baza art. 192 alin. (3) C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Harghita a reținut următoarele:
Prin propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc organul de urmărire penală a solicitat arestarea preventivă pentru 29 de zile a inculpaților C.F.A., L.A. și K.L.
I. în cuprinsul propunerii s-a arătat că la data de 01.10.2010, orele 02:00, inculpatul C.F.A. a fost depistat pe DN 13 A, în afara localității M-Ciuc, la Km. 124+100, conducând autoturismul marca VW Passat cu numărul de înmatriculare --...---...--- dinspre str. C. spre orașul V., în autoturism fiind găsite un număr de 4979 pachete cu țigarete marca Jin Ling fără documente de proveniență și fără să fie marcate cu timbre eliberate de către unitatea specializată pentru tipărirea acestora, cauzând un prejudiciu în valoare de 31.456 lei bugetului de stat reprezentând accize. împotriva acestui inculpat s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea infracțiunilor de:
- „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete…”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 și
- ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
De asemenea, împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru complicitate la aceleași infracțiuni întrucât la data de 29.10.2010, cu intenție, a înlesnit comiterea faptelor reținute în sarcina lui S.Z., L.A. și K.L. prin faptul că l-a trimis pe numitul P.A. să însoțească persoanele menționate mai sus de la intrarea în Sfântu Gheorghe la locul de depozitare a țigaretelor transportate, urmând a achiziționa o parte din aceste bunuri sustrase de la plata taxelor.
Cu privire la faptele reținute în sarcina învinuitului C.F.A. (din data de 01.10.2010 respectiv 29.10.2010) s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. precum și art. 33 lit. b) C.pen. (cu privire la cele două infracțiuni reținute).
II. împotriva inculpatului L.A. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete…”, faptă prevăzută de art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003;
- ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art. 9 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005;
- „contrabandă”, prevăzută de art. 270 alin. (3) din C.vamal (Legea nr. 86/2006) și pedepsită de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006.
în fapt parchetul a reținut că la data de 29.10.2010, după ce în prealabil a comandat țigarete provenite din contrabandă de la un cetățeanul maghiar F.I. din Szeged (persoană care la data de 20.01.2011 a fost depistată pe raza județului Covasna, fiind găsite în autovehiculul condus de acesta un număr de 5720 pachete de țigarete netimbrate, fiind întocmit un dosar penal la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, inculpatul fiind cercetat în stare de arest preventiv), s-a întâlnit cu persoana trimisă de cetățeanul maghiar pentru a livra marfa respectiv inculpatul S.Z. pe care l-a însoțit până în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe cu scopul de a depozita țigaretele în acest oraș și să le împartă cu învinuitul C.F.A.. Aici au fost depistați de organele de poliție. Prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 269.042 lei, reprezentând taxe vamale, acciza si TVA de plata.
De asemenea, a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru complicitate la infracțiunile de:
- „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete…”, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003;
- ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005;
în fapt s-a reținut că la data de 01.10.2010, cu intenție a înlesnit comiterea faptei reținute în sarcina lui C.F.A. prin faptul că a comandat în vederea achiziționării țigaretele sustrase de la accizare identificate pe raza municipiului Miercurea Ciuc în autovehiculul condus de către învinuitul C.F.A., prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 31.456 lei reprezentând accize.
Cu privire la faptele reținute în sarcina învinuitului L.A. (din data de 01.10.2010 respectiv 29.10.2010) se face aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. precum și art. 33 lit. b) C.pen. (cu privire la cele două infracțiuni reținute).
III. împotriva inculpatului K.L. a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru complicitate la infracțiunile de:
- „deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete…”, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003;
- ,,evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 9, pct. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
în fapt s-a reținut că la data de 29.10.2010 a înlesnit comiterea faptelor reținute în sarcina lui S.Z. și L.A. prin faptul că împreună cu L.A. a însoțit autovehiculul condus de către cetățeanul maghiar, cunoscând că în autovehicul erau disimulate țigarete, până în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe unde au fost depistați de către organele de poliție.
Parchetul a arătat că există probe în sprijinul presupunerii rezonabile că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală: procese-verbale de constatare a infracțiunilor din datele de 01.10.2010 respectiv 29.10.2010, planșe-foto criminalistice, dovezi de ridicare și predare la camera de corpuri delicte a țigaretelor, acte de constatare întocmite de către Autoritatea națională a Vămilor cu privire la prejudiciile cauzate bugetului de stat, declarațiile inculpaților, procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice.
în ceea ce privește existența în cauză a cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc.pen., parchetul a considerat că probele referitoare la existența faptelor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică întrucât prin natura lor au rezonanță și implicații negative și asupra siguranței colective.
în lipsa unei definiții legale a noțiunii de „pericol concret pentru ordinea publică” jurisprudența a definit această sintagmă ca fiind temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice prin natura faptelor pe care le-a comis.
în speță, inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni grave de „contrabandă” și „evaziune fiscală” și care sunt grave și prin prisma momentului actual de criză economică.
S-a constatat că inculpații acționau, oarecum, în mod organizat astfel:
Unele persoane erau „furnizori” pentru liderii grupurilor, unii erau transportatori, membrii identificați ai grupurilor livrau la rândul lor produsele la alți beneficiari prin adăugarea unui adaos comercial, iar ultimii, „micii angrosiști” comercializau în satele și orașele din zonă țigaretele la consumatorii finali, prin adăugarea unui adaos comercial.
Tribunalul a reținut reliefarea unor unele elemente de acțiune care se circumscriau unei bune organizări a activităților infracționale. Din traficul convorbirilor interceptate și înregistrate a rezultat că inculpații foloseau pentru transportul țigaretelor autovehicule special modificate cu compartimente care să permită disimularea bunurilor, foloseau pe timpul efectuării transporturilor autoturisme ca antemergători care să semnaleze prezența în trafic a organelor de poliție, au existat discuții interceptate în care se discuta de către persoanele implicate ca să nu se oprească la semnalul polițiștilor. S-a constatat că în convorbirile telefonice purtate de foarte multe ori limbajul utilizat a fost unul codificat țigaretele fiind denumite: „purceluși”, „cartofi” etc., iar pentru mărcile de țigări se foloseau diverse prescurtări.
Cu privire la pericolul social concret s-a apreciat că acesta este pe deplin dovedit și prin atitudinea pe care au avut-o inculpații atunci când au fost depistați de către organele de poliție. S-a reținut ca relevant faptul că inculpatul C.F.A., imediat după punerea sa în libertate din starea de reținere ocazie cu care s-a dispus și măsura preventivă a interzicerii de a părăsi localitatea de domiciliu a continuat să organizeze vânzarea-cumpărarea de produse din tutun, sustrase de la plata taxelor. Aceste aspecte au rezultat din procesele-verbale de redare a convorbirilor existente la dosar purtate de către inculpat începând cu data de 02.10.2010.
Parchetul a mai susținut existența cazurilor de arestare prevăzute de art. 148 lit. b) și d) C.proc.pen.
Inculpații L.A. și K.L. prin apărători au invocat nulitatea absolută a propunerii de arestare preventivă arătând că față de ei nu a fost începută urmărirea penală. Parchetul a arătat că față de acești inculpați s-a dispus prin ordonanță extinderea cercetării penale, în temeiul art. 238 C.proc.pen. și nu era necesară începerea urmăririi penale.
în privința acestei apărări Tribunalul Harghita a constatat că aceasta era întemeiată.
Astfel: începutul urmăririi penale constituie un moment de maximă importanță pentru că determină limita în timp a declanșării procesului penal. Actele desfășurate de organele de cercetare penală în afara procesului penal, cu excepția actelor premergătoare desfășurate potrivit dispozițiilor legale, sunt în afara legii. Totodată, începutul urmăririi penale fixează poziția procesuală a participanților în procesul penal precum și drepturile și obligațiile acestora. în cazul învinuitului, din acest moment procesual el dobândește drepturile sale procesuale precum și obligațiile, cum este aceea de a se supune măsurilor preventive, în speță măsurii arestării preventive.
în ce privește dispoziția din art. 238 C.proc.pen. privitoare la extinderea cercetării penale, instanța a constatat următoarele:
S-a observat succesiunea dispozițiilor legale din Secțiunea II Desfășurarea urmăririi penale, extinderea cercetării penale intervine după începerea urmăririi penale. Atunci când se constată date cu privire la participarea unor alte persoane la faptele unui învinuit sau inculpat, organele de cercetare penală nu ar putea efectua acte de cercetare cu privire la aceste persoane decât după dispoziția procurorului dată prin ordonanță. Dispozițiile legale ale art. 238 C.proc.pen. vizează exclusiv activitatea de cercetare penală, neavând nicio înrâurire asupra actului procesual al începerii urmăririi penale. în acest sens s-a pronunțat și Tribunalul Suprem, secția penală, prin decizia nr. 1039/1975 prin care s-a reținut că atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror art. 238 nu are nicio aplicabilitate, acesta devenind incident doar în cazul urmăririlor penale în care are loc o cercetare penală efectuată de organele de cercetare.
Prin urmare, în opinia tribunalului împotriva inculpaților L.A. și K.L. procesul penal nu a început, iar punerea în mișcare a acțiunii penale nu are niciun efect procesual, acest act neputând fi efectuat decât în cadrul procesului penal. De asemenea, propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului nu poate fi formulată decât în cadrul procesului penal, după începerea urmăririi penale, așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 136 și următoarele C.proc.pen. Sesizarea instanței cu o astfel de propunere se face sub incidența dispozițiilor art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
Cu privire la cei doi inculpați tribunalul nu a analizat în fond propunerea.
în ce-l privește pe inculpatul C.F.A. propunerea parchetului s-a constatat a fi întemeiată. în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C.proc.pen. privitoare la existența indiciilor de săvârșire a faptei.
Inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce transporta cantitatea interzisă de țigarete. Această împrejurare constituie un indiciu suficient de vinovăție în această fază procesuală. S-a reținut că acțiunea penală se poate desfășura față de acest inculpat, el fiind totodată și subiect al obligației de a se supune măsurii preventive.
Tribunalul a constatat că există față de inculpat cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc.pen., constând în aceea că imediat după prinderea sa în flagrant și după audierile la organul de urmărire penală, în data de 2 octombrie 2010 inculpatul a continuat să organizeze activitatea ilicită privitoare la traficul de țigarete. Aceste împrejurări au rezultat din transcrierile convorbirilor telefonice interceptate.
Față de aceste împrejurări s-a putut presupune, în mod rezonabil, că lăsarea în libertate a inculpatului ar da ocazia acestuia de a continua activitatea infracțională.
Instanța a considerat deosebit de pertinente apărările inculpatului, prin avocatul său, privitoare la legalitatea procedurii de interceptare, înregistrare și transcriere a convorbirilor sale telefonice. în același timp însă, tribunalul a constatat că stadiul procedurii este incipient, în acest moment considerând suficiente probele administrate.
Tribunalul nu a reținut celelalte temeiuri de arestare invocate de parchet, acestea nefiind incidente în cauză.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 1491alin. (13) C.proc.pen., au declarat recurs inculpatul C.F.A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.
în motivarea recursului, inculpatul solicită cercetarea sa în stare de libertate, întrucât a recunoscut comiterea faptelor, iar instanța de fond a înlăturat două temeiuri pentru care parchetul a solicitat arestarea preventivă a sa, dispozițiile art. 148 lit. f) C.proc.pen., nefiind incidente, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
în motivarea recursului, parchetul solicită luarea măsurii arestării preventive și cu privire la inculpații L.A. și K.L., întrucât în mod greșit s-a reținut de către judecătorul delegat că față de acești doi inculpați nu a început urmărirea penală aceasta operând prin ordonanța procurorului de extindere a cercetărilor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea apreciază că numai recursul inculpatului C.F.A. este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 148 alin. (1) C.proc.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și există vreunul din cazurile prevăzute la lit. a)-f) din același text de lege.
Art. 136 C.proc.pen., care stabilește scopul și categoriile măsurilor preventive, prevede că în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori executarea pedepsei se poate lua față de acesta una din măsurile preventive prevăzute de lege.
în cauza de față, inculpatul este cercetat pentru comiterea a două infracțiuni în calitate de autor (art. 2961 lit. l) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005 și pentru două infracțiuni în calitate de complice (art. 2967 lit. e) din Legea nr. 571/2003 și art. 9 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
în fapt, s-a reținut că în data de 01.10.2010, orele 02,00 inculpatul a fost depistat pe DN 13A în afara localității Miercurea Ciuc la km.124+100 conducând autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare --...--..., în autoturism fiind găsite un număr de 4.979 pachete cu țigarete fără documente de proveniență și fără să fie marcate cu timbre eliberate de unitatea specializată, precum și faptul că în data de 29.10.2010, cu intenție, a înlesnit comiterea faptelor reținute în sarcina lui S.Z., L.A. și K.L.
Având în vedere că fapta prevăzută de art. 2961 lit. e) din Legea nr. 571/2003 este pedepsită cu închisoare de la 1 la 4 ani, potrivit art. 148 lit. f) C.proc.pen. măsura arestării preventive nu poate fi luată în cazul acestei infracțiuni, întrucât pedeapsa nu depășește 4 ani, astfel că rămân în discuție doar faptele de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 2 la 8 ani.
Așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în fața instanței de recurs a declarat că dorește să achite prejudiciul cauzat bugetului de stat pentru a beneficia de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005.
Prin urmare, având în vedere că prima instanță, atunci când a dispus arestarea preventivă a inculpatului a înlăturat temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b) și d) C.proc.pen., dispunând arestarea în baza art. 148 lit. f) C.proc.pen., Curtea apreciază că nu poate fi reținut nici acest temei de drept.
Potrivit art. 148 lit. f) C.proc.pen. se poate dispune arestarea preventivă dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
în speță, prima condiție privind pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani este îndeplinită, însă cea de-a doua condiție nu poate fi reținută.
Așa cum arătam mai sus, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, este dispus să achite prejudiciul cauzat bugetului de stat, caz în care ar beneficia de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, putându-i-se aplica o sancțiune administrativă în aceste condiții, este la primul conflict cu legea penală, are o conduită bună în familie și în societate, astfel că nu poate fi considerat că judecarea lui în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Parchetul nu a produs nicio probă că judecarea inculpatului în stare de libertate ar vrea un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nici acest temei de drept nu poate fi reținut în cauză.
Totuși pentru buna desfășurare a urmăririi penale instanța urmează să dispună față de inculpat o măsură preventivă neprivativă de libertate și anume măsura obligării de a nu părăsi țara, instituind în sarcina inculpatului o serie de obligații care să conducă la buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la recursului parchetului, Curtea apreciază că aceste nu este fondat pentru următoarele considerente:
în mod corect a reținut instanța de fond că în privința inculpaților L.A. și K.L. nu a fost începută urmărirea penală și prin urmare propunerea de arestare preventivă este lovită de nulitate absolută.
Susținerea parchetului că ordonanța de extindere a cercetării penale acoperă viciul privind începerea urmăririi penale cu privire la acești doi inculpați nu poate fi reținută.
Din interpretarea art. 228 C.proc.pen. rezultă în mod neechivoc că începerea urmăririi penale este obligatorie, iar potrivit art. 238 C.proc.pen. extinderea cercetării penale se poate face doar după ce s-a început urmărirea penală, astfel că neîncepându-se urmărirea penală cu privire la acești doi inculpați, actele desfășurate ulterior sunt în afara procesului penal și prin urmare trebuie refăcute, propunerea de arestare preventivă făcută în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută, în condițiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 1403 alin. (5) și (6) C.proc.pen., urmează să admită recursul declarat de inculpatul C.F.A., să caseze parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza cu privire la acest inculpat, să respingă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc cu privire la arestarea preventivă a inculpatului C.F.A..
în baza art. 1491 alin. (12) C.proc.pen., urmează să dispună față de inculpatul C.F.A. măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 2 februarie 2011 până la data de 3 martie 2011, inclusiv.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. (1)1 și (1)2 C.proc.pen., urmează să oblige inculpatul să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție din municipiul Sfântul Gheorghe desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu ia legătura cu inculpații cercetați în prezenta cauză;
f) să nu conducă nici un fel de vehicul.
Curtea, urmează să atragă atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege, să elimine din încheierea atacată dispoziția privind arestarea preventivă a inculpatului C.F.A. pentru o perioadă de 29 de zile, să dispună anularea mandatului de arestare preventivă nr. 4/28.01.2011, emis de Tribunalul Harghita și să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului C.F.A., dacă nu este arestat în altă cauză și să mențină celelalte dispoziții din încheierea atacată și care nu contravin prezentei hotărâri.
în baza art. 1403 alin. (5) și (6) C.proc.pen., Curtea, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva aceleași încheieri.
